ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1464/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 iunie 2002 pe rolul Judecătoriei Suceava, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâtul P.V.N., solicitând constatarea nulității absolute a promisiunii de vânzare-cumpărare consemnat în înscrisurile sub semnătură privată intitulau „proces-verbal”, datat din 17 septembrie 1975 având ca obiect o cameră de locuit în suprafață de 14 mp din imobilul situat în Suceava. A invocat reclamantul lipsa consimțământului său la încheierea pretinsului antecontract, întrucât semnătura invocată de pârât într-un alt proces (soluționat irevocabil) nu îi aparține. Un alt motiv de nulitate invocat a vizat lipsa cerinței multiplului exemplar și a mențiunii „bun și aprobat” pe înscrisul în baza căruia pârâtul a obținut o hotărâre judecătorească care ține loc de vânzare-cumpărare (dosar nr. 2316/2000 al Judecătoriei Suceava).

Prin sentința civilă nr. 2976 din 9 octombrie 2003, Judecătoria Suceava a respins acțiunea ca nefondată. S-a reținut, pe baza probelor cu expertiza criminalistică, că semnătura în aparținea reclamantului, iar lipsa cerințelor multiplului exemplar și a mențiunii „bun și aprobat” nu conduc la nulitatea convenției, ci pot avea doar efect sub aspect probator. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 349 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. A reținut instanța de apel că nici una dintre afirmațiile reclamantului nu a fost probată, fiind contrazise de probele administrate în cauză. În termen legal, împotriva deciziei reclamantul a declarat recursul de față, prin care, contrar cerințelor art. 302 1 lit. d) C. proc.

civ., nu a fost indicat nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În esență, recurentul critică concluziile raportului de expertiză criminalistică a scrisului, solicitând Înaltei Curți să facă o verificare de scripte, observând particularitățile grafiei anumitor litere. Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului și a depus în copie sentința nr. 6454/2000 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă, prin care s-a constatat vânzarea dintre părți intervenită în anul 1975. La 1 februarie 2008 recurentul a expediat noi motive de recurs prin care critică atât soluțiile pronunțate în prezentul dosar, cât și cele din dosarul finalizat prin sentința nr. 6454/2000.

Aceste ultime înscrisuri, fiind depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., nu vor fi avute în vedere ca motive de recurs. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Singurul motiv depus în termen de recurent vizează critica concluziilor probei cu expertiza, administrată în cauză și însușită de instanța de fond, precum și de cea devolutivă de control, Curtea de Apel Suceava. Potrivit legii procesual civile în vigoare, recursul este o cale extraordinară de atac, în care nu pot fi examinate probele administrate, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al celei de apel.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că reclamantului i s-au respectat, cu ocazia judecării, toate garanțiile procesuale, acesta având posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, de a solicita refacerea acestuia, de a solicita și administra alte probe pentru susținerea afirmațiilor și pretențiilor deduse judecății. Cum motivul invocat nu se încadrează în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. și nu s-a constatat nici un motiv de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, conform art. 312 C. proc. civ., recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva deciziei nr. 349 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.