ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 79/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 79/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 22 octombrie 2004 reclamanta SC A. SRL SUCEAVA a chemat în judecată
pârâții SC A. SRL SUCEAVA, M.D.F., S.V., M.V., SC A. SA SUCEAVA, SC B.I.A. SRL
SUCEAVA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate că
înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract” din data de 27 octombrie
1992 încheiat între pârâții SC A. SRL, M.D.F., S.V. și M.V. este un contract
comercial de asociere în participațiune, că acest act juridic naște doar un
drept de creanță și nu un drept de coproprietate în calitatea asociaților din
acest contract comercial de asociere în participațiune; că dispozițiile finale
din cuprinsul acestui înscris vizează o promisiune de vânzare și nu constituie
un antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară; să se constate că SC A. SRL
este proprietara deplină a cotei de 5/7 din imobilul situat la parterul
blocului de locuințe nr. 21 din Suceava, Str. 1 Decembrie 1918 (din suprafața
de 279,8 m.p.) în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate nr. 11136
din 11 noiembrie 1997 și nr. 11833 din 26 noiembrie 1997 și că SC B.I.A. SRL
SUCEAVA este proprietara deplină a unei cote de 2/7 din același imobil în baza
contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 3312 din 5 iunie 2002, cu
obligarea pârâților SC A. SRL Suceava, M.D.F., S.V. și M.V. la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a
arătat că prin înscrisul intitulat „Contract” din data de 27 octombrie 1992,
pârâții SC A. SRL Suceava, M.D.F., S.V. și M.V. au încheiat, în temeiul art. 251
ș.u. C. com., un contract de asociere în participațiune prin care s-au angajat
ca fiecare participant să contribuie la activitatea comercială comună de
prestări servicii de construcție pentru amenajarea unui imobil situat în
ansamblul de locuințe Obcinilor IB Suceava, bloc 21, preluat de la R.A.U.C.L.
de către SC A. SRL Suceava, beneficiile și pierderile fiind stabilite între
aceștia în cote egale de 1/7 pentru fiecare persoană fizică asociată și 4/7 în favoarea
societății comerciale.
Totodată s-a arătat că în contractul
de asociere în participațiune se stipulează expressis verbis următoarele:
„Asociații M.D.F., S.V. și M.V. se angajează să achite lunar sumele necesare
finalizării investiției pe baza situației de lucrări prezentate de SC C. SA
Suceava” și, de asemenea, asociatul societate comercială „se angajează să
efectueze lucrări de evidență contabilă până la finalizarea investiției,
informând lunar asociații cu privire la stadiul lucrărilor și sumele ce le
revin pentru plată” (contribuția acestora la activitatea comercială de prestări
servicii construcții).
În ceea ce privește
participarea fiecărui asociat la realizarea investiției, aceștia au stabilit în
capitolul, Modalități de plată, participarea fiecărui asociat.
Se mai arată că în
dispozițiile finale ale contractului de asociere în participațiune asociații au
convenit la acceptarea unei promisiuni de vânzare, în sensul că „părțile se
angajează să legifereze prin acte notariale dreptul de proprietate asupra
spațiului ce le revine conform prezentului contract”, această cauză
neconstituind un antecontract de vânzare-cumpărare, părțile nestabilind cine
este vânzătorul și cumpărătorul, obiectul vânzării, prețul acesteia, cât și
celelalte clauze impuse de legiuitor ad validitatem pentru antecontractele de
vânzare-cumpărare imobiliară.
Se arată, de asemenea, că în
conformitate cu art. 254 C. com., „participanții nu au nici un drept de
proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate
de dânșii .. Drepturile asociaților se mărginesc în a li se ține cont de
lucrurile ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi”.
În temeiul acestei norme de
drept, clauza cuprinsă în dispozițiile finale, în sensul preconstituirii unor
drepturi de coproprietate în temeiul unui contract de asociere în
participațiune este lovită de nulitate absolută.
În drept reclamanta și-a
întemeiat cererea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.
Prin încheierea ședinței
publice din 10 decembrie 2004 s-au introdus în cauză în calitate de pârâți
moștenitorii lui M.D.F. și anume M.D.E. și M.D.V.
Pârâta SC B.I.A. SRL Suceava
a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu SC A. SRL Suceava, M.D.E.,
M.D.V., T.I. și SC A. SRL Suceava, solicitând să se constate că are un drept de
proprietate asupra unei cote indivize de 2/7 din dreptul de proprietate asupra
imobilului situat la parterul blocului de locuințe din Suceava, B-dul 1
Decembrie 1918, nr. 21, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3312
din 5 iunie 2002 și care are înscris dreptul de proprietate asupra cotei de 2/7
din imobilul de mai sus în cartea funciară nr. 6684 a comunei cadastrale
Sfântul Ilie, parcela 1327/1/A.
În motivarea cererii
reconvenționale reclamanta-pârâtă a arătat că prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3312 din 5 iunie 2002 a cumpărat de la
SC R. SRL Suceava cota de 2/7 din spațiul de mai sus, dreptul fiind înscris în
cartea funciară și în momentul înscrierii dreptului în C.F. nu era înscrisă
nici o acțiune prin care să se conteste cuprinsul acesteia și nu a cunoscut
existența vreunei inexactități privind mențiunile cuprinse în C.F.
S-a mai menționat că pentru
același imobil s-au mai judecat în dosarul nr. 3761/2003 al Tribunalului
Suceava cauza având ca obiect ieșirea din indiviziune, dosarul aflându-se pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința nr. 374 din 1
iunie 2005, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,
s-a admis în parte acțiunea în constatare formulată de reclamantă, în
contradictoriu cu pârâții SC A. SRL Suceava, M.D.F., decedat, moștenitori fiind
M.D.E. și M.D.V., S.V., M.V., SC A. SA, SC B.I.A. SRL Suceava și pe cale de
consecință s-a admis în parte capătul de cerere prin care s-a solicitat să se
constate că reclamanta este proprietara cotei de 5/7 din imobilul situat la
parterul blocului din Suceava, B-dul. 1 Decembrie 1918, în baza contractelor de
vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 11136 din 11 noiembrie 1997 și 11833
din 26 noiembrie 1997 și în consecință:
S-a constatat că SC A. SRL
Suceava este proprietara cotei de 3/7 din imobilul situat la parterul blocului
de locuințe din Suceava, Str. 1 Decembrie 1918, dobândită prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 11833 din 26 noiembrie 1997,
biroul notarului public I.L.
Totodată s-a admis capătul
de cerere prin care s-a solicitat să se constate că pârâta SC B.I.A. SRL
Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din imobilul în baza contractului de
vânzare-cumpărare autentificat nr. 3312 din 5 iunie 2002 și în consecință, s-a constatat
că SC B.I.A. SRL Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din imobilul situat
la parterul blocului de locuințe din Suceava, B-dul 1 Decembrie 1918, dobândită
prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3312 din
5 iunie 2002 biroul notarului public I.L.
S-a respins celelalte capete
de cerere ca nefondate, precum și cererea reconvențională formulată de SC B.I.A.
SRL Suceava ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că, la data de 27 octombrie 1992, între SC A. SRL
Suceava, M.D.F., S.V. și M.V. a intervenit un contract în care, la obiectul
contractului se arată că „părțile se angajează la plata în comun a spațiului
comercial conform datelor stabilite anterior” și anume 1/7 părți pentru
fiecare, aceștia ocupând în total 3/7 părți (trei compartimente începând
dinspre stația P.), restul 4/7 părți rămânând la dispoziția contractantului, în
speță SC A. SRL Suceava.
Prin sentința nr. 759 din 25
noiembrie 1999 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,
definitivă și irevocabilă, s-a constatat că S.V. și moștenitorii lui M.D.F.
sunt proprietarii unei cote de 1/7 fiecare din imobilul situat la parterul
blocului din Obcini Suceava, conform contractului de asociere intervenit între
părți la 27 octombrie 1992 și, de asemenea, s-a constatat că T.I. este și el
proprietar a unei cote de 1/7 din același imobil ca urmare a convenției
intervenite între reclamantul S.V. și acesta.
Astfel, prin această
sentință s-a constatat că, contractul din 27 octombrie 1992 este un contract de
asociere prin care părțile au convenit să plătească în comun, conform cotelor
de 1/7 fiecare construcția spațiului.
De altfel, potrivit art. 251
C. com., „Asocierea în participațiune are loc numai atunci când un comerciant
sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane sau societăți
participarea la beneficiile sau pierderile uneia sau mai multor operațiuni, sau
chiar asupra întregului lor comerț” situație care nu este aplicabilă convenției
în speță.
S-a mai reținut că
interpretarea contractelor care constituie legea părților trebuie să se facă în
sensul voinței exprimate de ele și intenția comună a părților, voința părților
fiind să plătească spațiul comercial în cote de 1/7 urmând să legifereze dreptul
de proprietate asupra acestuia, nefiind îndeplinite condițiile asocierii în
participațiune.
Instanța de fond, la
pronunțarea soluției a mai avut în vedere faptul că, prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11136 din 11 noiembrie 1997, pârâta SC A.
SRL Suceava a vândut către reclamanta SC A. SRL Suceava cota de 4/7 din imobil,
ca apoi să se îndrepte eroarea materială în sensul că se vinde 2/7 din activ,
fără să se arate încăperile ce se vând prin acest contract.
Prin contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 18718 din 19 septembrie 1995, SC A. SRL Suceava vinde
către SC A. SA Suceava cota de 3/7 părți indivize din același activ, iar SC A.
SA Suceava, a înstrăinat această cotă reclamantei SC A. SRL Suceava, prin
contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11833 din aceiași zi, 26
noiembrie 1997.
Prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3093 din 24 mai 2001, pârâta SC A. SRL
Suceava vinde cota de 2/7 din același imobil către SC R. SRL Suceava, care la
rândul său a înstrăinat această cotă de 2/7 către SC B.I.A. SRL Suceava prin contractul
3312 din 5 iunie 2002.
Față de cele de mai sus și
cum prin sentința 759 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Suceava, secția comercială
și de contencios administrativ, s-a constatat că M.D.E., M.D.V. și T.I. (care a
cumpărat de la S.V.), sunt proprietarii unei cote de 2/7 din imobilul în speță
în baza contractului din 27 octombrie 1992 și cum reclamanta recunoaște că
pârâta SC B.I.A. SRL Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din același
imobil, în baza contractului de vânzare-cumpărare 3312 din 5 iunie 2002,
instanța constată că reclamanta este proprietara unei cote de 3/7 din imobil
dobândit prin cumpărare de la SC A. SA prin contractul de vânzare-cumpărare
autentificat prin încheierea 11833 din 26 noiembrie 1997 a notarului public I.L.
Privitor la cererea
reconvențională, instanța a reținut că aceasta nu este admisibilă întrucât în
conformitate cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ., partea care este
interesată poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței
unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea
dreptului.
Astfel, pentru a se constata
că reclamanta-pârâtă SC B.I.A. SRL Suceava are un drept de proprietate asupra
cotei de 2/7 din imobil, cererea apare ca inadmisibilă față de situația că,
chiar reclamanta SC A. SRL Suceava solicită prin acțiune să se constate acest
drept și astfel, cererea reconvențională nu îndeplinește condițiile prevăzute
de art. 119 C. proc. civ. și anume de a se formula pretențiile proprii față de
reclamant.
De asemenea, și cel de-al
doilea capăt de cerere prin care s-a solicitat să se constate că are înscris
dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 2/7 este inadmisibilă, având în
vedere că dispoziția înscrisă în art. 111 C. proc. civ., nu poate fi folosită
pentru constatarea unei situații de fapt.
Împotriva acestei sentințe,
a promovat apel reclamanta și pârâții M.D.E., M.D.V. ( moștenitorii pârâtului M.D.F.
decedat) și T.I.
Pârâții critică soluția
instanței de fond motivând că în speță nu pot opera dispozițiile art. 111 C.
proc. civ., deoarece reclamanta avea la dispoziție calea acțiunii în
revendicare a dreptului pretins, având în vedere că urmare stabilirii dreptului
său de proprietate asupra cotelor arătate prin sentințele 759/1999 și 342/2004.
Pentru pârâta SC B.I.A. SRL Suceava pentru cote de 2/7 p.m. din imobil s-a
invocat nelegalitatea admiterii acestui capăt de cerere în condițiile în care
reclamanta, neproprietară a acestei cote, nu avea calitate procesuală activă.
În apelul promovat,
reclamanta critică sentința pentru nelegalitate, arătând că în mod eronat
dreptul său de proprietate a fost constatat numai pentru 3/7 p.m. din imobil și
nr. 5/7 p.m. pentru diferența de 2/7 p.m. existând contractul autentificat sub nr.
11136/1997 asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 28 din 15
martie 2006, a respins apelul reclamantei ca nefondat. A admis apelul
pârâților, a schimbat în parte sentința criticată în sensul respingerii
acțiunii ca inadmisibilă, menținând dispozițiile privind cererea
reconvențională.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar, a reținut că reclamanta nu poate beneficia de
dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât în baza contractelor de
vânzare-cumpărare autentificate menționate are deschisă calea realizării
dreptului conform art. 480 și urm. C. civ., sub acest aspect acțiunea fiind
inadmisibilă.
Capătul de cerere din
acțiunea reclamantei vizând constatarea dreptului de proprietate pentru pârâta SC
B.I.A. SRL Suceava îmbracă și un alt aspect de inadmisibilitate, lipsa
calității procesuale active a reclamantei, neproprietară, într-o cerere ce
vizează interesul altei părți.
În acest context apelul
reclamantei a fost respins, motivele de critică pe fondul cauzei neimpunând
examinarea, față de excepția de inadmisibilitate a acțiunii.
Cu petiția înregistrată la
data de 5 aprilie 2004 reclamanta SC A. SRL Suceava a declarat recurs, în
termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind
invocate dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că
aprecierea instanței că societatea proprietar titular ce se află în posesia și
folosința imobilului de la data cumpărării acestuia are deschisă calea
realizării dreptului în temeiul art. 480 și urm. C. civ., echivalează cu
refuzul instanței de apel de a judeca fondul cauzei și pronunțarea unei
hotărâri cu aplicarea greșită a legii.
Față de situația de fapt,
recurenta consideră că are doar calea constatării existenței dreptului său de
proprietate bazat pe un interes legitim, actual și născut în scopul declarat de
a clarifica situația echivocă cu privire la existența dreptului său de proprietate
asupra cotei de 5/7 din imobil.
De asemenea, se critică
modul în care s-a stabilit cadrul procesual pasiv, instanța de fond introducând
în cauză pârâții M.D.E., M.D.V. și T.I. depășindu-și atribuțiile puterii
judecătorești introducerea în cauză a acestora nefiind pusă în discuția
părților.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 111 C. proc.
civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea
existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă poate
cere realizarea dreptului”.
În acest context pentru
exercitarea acțiunii în constatare trebuie îndeplinite anumite condiții și
anume: partea să nu poată cere realizarea dreptului, partea să justifice un
interes, prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței
unei stări de fapt.
Art. 111 C. proc. civ.,
consacră principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu
acțiunea în realizare cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic distinct
al celor două acțiuni.
Este adevărat că
proprietarul care se găsește în posesia bunului poate folosi calea acțiunii în
constatare, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească, prin care
să i se recunoască și să i se consolideze dreptul în caz că îi este contestat,
numai că în speță, așa cum a reținut și instanța de apel, acest drept a fost
stabilit irevocabil prin sentința nr. 759/1999, iar ulterior prin sentința nr. 342/2004
a fost admisă acțiunea pârâților intimați pentru ieșirea din indiviziune.
Or, în speță, față de cele
arătate nu se pune problema stabilirii întinderii dreptului unei coindivizor
într-o masă de bunuri ori asupra unui bun formând obiectul unui drept de
proprietate indiviză, cât timp în speță s-a rezolvat încetarea stării de
indiviziune.
Motivul de casare privind depășirea
atribuțiilor puterii judecătorești, are în vedere situația în care prin
hotărârea recurată instanța a intrat în atribuțiile puterii legislative sau
executive. El nu poate fi invocat dacă instanța a cărei hotărâre este atacată
fără a o împieta asupra autorității legislative sau executive și-a atribuit o
serie de drepturi procedurale pe care legea nu i le recunoaște sau a încălcat
principiile generale ori alte norme juridice.
În speță nu se poate reține
nici una din aceste situații întrucât prin încheierea ședinței publice din 10
decembrie 2004 s-a luat în discuție în urma probelor administrate introducerea
în cauză a moștenitorilor pârâtului M.D.F. în condițiile art. 243 C. proc. civ.,
din conținutul dezbaterilor nerezultând că la acea dată s-a opus acestei măsuri
procedurale.
Tot în aceiași ședință
publică reprezentantul reclamantei a precizat că pârâtul S.V. și-a înstrăinat
cota parte pe care o deținea lui T.I., iar în ședința publică din 11 martie
2005 s-a pus în discuția părților introducerea în cauză a acestuia motivat și
de faptul că figurează în calitate de pârât în cererea reconvențională
formulată de SC B.I.A. SRL Suceava.
Rațiunile juridice și
argumentele expuse anterior determină ca toate criticile formulate în cererea
de recurs să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând ca în baza art. 312 C.
proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274
C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC A. SRL SUCEAVA, împotriva deciziei nr. 28 din 15 martie 2006,
a Curții de Apel Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata
sumei de 1000 Ron cheltuieli de judecată, către intimatul T.I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 11 ianuarie 2007.