ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 79/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 octombrie 2004 reclamanta SC A. SRL SUCEAVA a chemat în judecată pârâții SC A. SRL SUCEAVA, M.D.F., S.V., M.V., SC A. SA SUCEAVA, SC B.I.A. SRL SUCEAVA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate că înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract” din data de 27 octombrie 1992 încheiat între pârâții SC A. SRL, M.D.F., S.V. și M.V.

este un contract comercial de asociere în participațiune, că acest act juridic naște doar un drept de creanță și nu un drept de coproprietate în calitatea asociaților din acest contract comercial de asociere în participațiune; că dispozițiile finale din cuprinsul acestui înscris vizează o promisiune de vânzare și nu constituie un antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară; să se constate că SC A. SRL este proprietara deplină a cotei de 5/7 din imobilul situat la parterul blocului de locuințe nr. 21 din Suceava, Str. 1 Decembrie 1918 (din suprafața de 279,8 m.p.) în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate nr. 11136 din 11 noiembrie 1997 și nr. 11833 din 26 noiembrie 1997 și că SC B.I.A.

SRL SUCEAVA este proprietara deplină a unei cote de 2/7 din același imobil în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 3312 din 5 iunie 2002, cu obligarea pârâților SC A. SRL Suceava, M.D.F., S.V. și M.V. la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii a arătat că prin înscrisul intitulat „Contract” din data de 27 octombrie 1992, pârâții SC A. SRL Suceava, M.D.F., S.V. și M.V. au încheiat, în temeiul art. 251 ș.u. C. com., un contract de asociere în participațiune prin care s-au angajat ca fiecare participant să contribuie la activitatea comercială comună de prestări servicii de construcție pentru amenajarea unui imobil situat în ansamblul de locuințe Obcinilor IB Suceava, bloc 21, preluat de la R.A.U.C.L.

de către SC A. SRL Suceava, beneficiile și pierderile fiind stabilite între aceștia în cote egale de 1/7 pentru fiecare persoană fizică asociată și 4/7 în favoarea societății comerciale. Totodată s-a arătat că în contractul de asociere în participațiune se stipulează expressis verbis următoarele: „Asociații M.D.F., S.V. și M.V. se angajează să achite lunar sumele necesare finalizării investiției pe baza situației de lucrări prezentate de SC C. SA Suceava” și, de asemenea, asociatul societate comercială „se angajează să efectueze lucrări de evidență contabilă până la finalizarea investiției, informând lunar asociații cu privire la stadiul lucrărilor și sumele ce le revin pentru plată” (contribuția acestora la activitatea comercială de prestări servicii construcții).

În ceea ce privește participarea fiecărui asociat la realizarea investiției, aceștia au stabilit în capitolul, Modalități de plată, participarea fiecărui asociat. Se mai arată că în dispozițiile finale ale contractului de asociere în participațiune asociații au convenit la acceptarea unei promisiuni de vânzare, în sensul că „părțile se angajează să legifereze prin acte notariale dreptul de proprietate asupra spațiului ce le revine conform prezentului contract”, această cauză neconstituind un antecontract de vânzare-cumpărare, părțile nestabilind cine este vânzătorul și cumpărătorul, obiectul vânzării, prețul acesteia, cât și celelalte clauze impuse de legiuitor ad validitatem pentru antecontractele de vânzare-cumpărare imobiliară.

Se arată, de asemenea, că în conformitate cu art. 254 C. com., „participanții nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de dânșii .. Drepturile asociaților se mărginesc în a li se ține cont de lucrurile ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi”. În temeiul acestei norme de drept, clauza cuprinsă în dispozițiile finale, în sensul preconstituirii unor drepturi de coproprietate în temeiul unui contract de asociere în participațiune este lovită de nulitate absolută. În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Prin încheierea ședinței publice din 10 decembrie 2004 s-au introdus în cauză în calitate de pârâți moștenitorii lui M.D.F.

și anume M.D.E. și M.D.V. Pârâta SC B.I.A. SRL Suceava a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu SC A. SRL Suceava, M.D.E., M.D.V., T.I. și SC A. SRL Suceava, solicitând să se constate că are un drept de proprietate asupra unei cote indivize de 2/7 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat la parterul blocului de locuințe din Suceava, B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 21, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3312 din 5 iunie 2002 și care are înscris dreptul de proprietate asupra cotei de 2/7 din imobilul de mai sus în cartea funciară nr. 6684 a comunei cadastrale Sfântul Ilie, parcela 1327/1/A. În motivarea cererii reconvenționale reclamanta-pârâtă a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3312 din 5 iunie 2002 a cumpărat de la SC R. SRL Suceava cota de 2/7 din spațiul de mai sus, dreptul fiind înscris în cartea funciară și în momentul înscrierii dreptului în C.F.

nu era înscrisă nici o acțiune prin care să se conteste cuprinsul acesteia și nu a cunoscut existența vreunei inexactități privind mențiunile cuprinse în C.F. S-a mai menționat că pentru același imobil s-au mai judecat în dosarul nr. 3761/2003 al Tribunalului Suceava cauza având ca obiect ieșirea din indiviziune, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin sentința nr. 374 din 1 iunie 2005, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea în constatare formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții SC A. SRL Suceava, M.D.F., decedat, moștenitori fiind M.D.E. și M.D.V., S.V., M.V., SC A. SA, SC B.I.A. SRL Suceava și pe cale de consecință s-a admis în parte capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că reclamanta este proprietara cotei de 5/7 din imobilul situat la parterul blocului din Suceava, B-dul.

1 Decembrie 1918, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 11136 din 11 noiembrie 1997 și 11833 din 26 noiembrie 1997 și în consecință: S-a constatat că SC A. SRL Suceava este proprietara cotei de 3/7 din imobilul situat la parterul blocului de locuințe din Suceava, Str. 1 Decembrie 1918, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 11833 din 26 noiembrie 1997, biroul notarului public I.L. Totodată s-a admis capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că pârâta SC B.I.A. SRL Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 3312 din 5 iunie 2002 și în consecință, s-a constatat că SC B.I.A.

SRL Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din imobilul situat la parterul blocului de locuințe din Suceava, B-dul 1 Decembrie 1918, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3312 din 5 iunie 2002 biroul notarului public I.L. S-a respins celelalte capete de cerere ca nefondate, precum și cererea reconvențională formulată de SC B.I.A. SRL Suceava ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 27 octombrie 1992, între SC A. SRL Suceava, M.D.F., S.V. și M.V. a intervenit un contract în care, la obiectul contractului se arată că „părțile se angajează la plata în comun a spațiului comercial conform datelor stabilite anterior” și anume 1/7 părți pentru fiecare, aceștia ocupând în total 3/7 părți (trei compartimente începând dinspre stația P.), restul 4/7 părți rămânând la dispoziția contractantului, în speță SC A. SRL Suceava.

Prin sentința nr. 759 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, definitivă și irevocabilă, s-a constatat că S.V. și moștenitorii lui M.D.F. sunt proprietarii unei cote de 1/7 fiecare din imobilul situat la parterul blocului din Obcini Suceava, conform contractului de asociere intervenit între părți la 27 octombrie 1992 și, de asemenea, s-a constatat că T.I. este și el proprietar a unei cote de 1/7 din același imobil ca urmare a convenției intervenite între reclamantul S.V. și acesta. Astfel, prin această sentință s-a constatat că, contractul din 27 octombrie 1992 este un contract de asociere prin care părțile au convenit să plătească în comun, conform cotelor de 1/7 fiecare construcția spațiului.

De altfel, potrivit art. 251 C. com., „Asocierea în participațiune are loc numai atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane sau societăți participarea la beneficiile sau pierderile uneia sau mai multor operațiuni, sau chiar asupra întregului lor comerț” situație care nu este aplicabilă convenției în speță. S-a mai reținut că interpretarea contractelor care constituie legea părților trebuie să se facă în sensul voinței exprimate de ele și intenția comună a părților, voința părților fiind să plătească spațiul comercial în cote de 1/7 urmând să legifereze dreptul de proprietate asupra acestuia, nefiind îndeplinite condițiile asocierii în participațiune.

Instanța de fond, la pronunțarea soluției a mai avut în vedere faptul că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11136 din 11 noiembrie 1997, pârâta SC A. SRL Suceava a vândut către reclamanta SC A. SRL Suceava cota de 4/7 din imobil, ca apoi să se îndrepte eroarea materială în sensul că se vinde 2/7 din activ, fără să se arate încăperile ce se vând prin acest contract.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18718 din 19 septembrie 1995, SC A. SRL Suceava vinde către SC A. SA Suceava cota de 3/7 părți indivize din același activ, iar SC A. SA Suceava, a înstrăinat această cotă reclamantei SC A. SRL Suceava, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11833 din aceiași zi, 26 noiembrie 1997. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3093 din 24 mai 2001, pârâta SC A. SRL Suceava vinde cota de 2/7 din același imobil către SC R. SRL Suceava, care la rândul său a înstrăinat această cotă de 2/7 către SC B.I.A. SRL Suceava prin contractul 3312 din 5 iunie 2002. Față de cele de mai sus și cum prin sentința 759 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, s-a constatat că M.D.E., M.D.V.

și T.I. (care a cumpărat de la S.V.), sunt proprietarii unei cote de 2/7 din imobilul în speță în baza contractului din 27 octombrie 1992 și cum reclamanta recunoaște că pârâta SC B.I.A. SRL Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din același imobil, în baza contractului de vânzare-cumpărare 3312 din 5 iunie 2002, instanța constată că reclamanta este proprietara unei cote de 3/7 din imobil dobândit prin cumpărare de la SC A. SA prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea 11833 din 26 noiembrie 1997 a notarului public I.L. Privitor la cererea reconvențională, instanța a reținut că aceasta nu este admisibilă întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ., partea care este interesată poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Astfel, pentru a se constata că reclamanta-pârâtă SC B.I.A. SRL Suceava are un drept de proprietate asupra cotei de 2/7 din imobil, cererea apare ca inadmisibilă față de situația că, chiar reclamanta SC A. SRL Suceava solicită prin acțiune să se constate acest drept și astfel, cererea reconvențională nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 119 C. proc. civ. și anume de a se formula pretențiile proprii față de reclamant. De asemenea, și cel de-al doilea capăt de cerere prin care s-a solicitat să se constate că are înscris dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 2/7 este inadmisibilă, având în vedere că dispoziția înscrisă în art. 111 C. proc.

civ., nu poate fi folosită pentru constatarea unei situații de fapt. Împotriva acestei sentințe, a promovat apel reclamanta și pârâții M.D.E., M.D.V. ( moștenitorii pârâtului M.D.F. decedat) și T.I. Pârâții critică soluția instanței de fond motivând că în speță nu pot opera dispozițiile art. 111 C. proc. civ., deoarece reclamanta avea la dispoziție calea acțiunii în revendicare a dreptului pretins, având în vedere că urmare stabilirii dreptului său de proprietate asupra cotelor arătate prin sentințele 759/1999 și 342/2004. Pentru pârâta SC B.I.A. SRL Suceava pentru cote de 2/7 p.m. din imobil s-a invocat nelegalitatea admiterii acestui capăt de cerere în condițiile în care reclamanta, neproprietară a acestei cote, nu avea calitate procesuală activă.

În apelul promovat, reclamanta critică sentința pentru nelegalitate, arătând că în mod eronat dreptul său de proprietate a fost constatat numai pentru 3/7 p.m. din imobil și nr. 5/7 p.m. pentru diferența de 2/7 p.m. existând contractul autentificat sub nr. 11136/1997 asupra căreia instanța nu s-a pronunțat. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 28 din 15 martie 2006, a respins apelul reclamantei ca nefondat. A admis apelul pârâților, a schimbat în parte sentința criticată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, menținând dispozițiile privind cererea reconvențională. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar, a reținut că reclamanta nu poate beneficia de dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., întrucât în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate menționate are deschisă calea realizării dreptului conform art. 480 și urm. C. civ., sub acest aspect acțiunea fiind inadmisibilă. Capătul de cerere din acțiunea reclamantei vizând constatarea dreptului de proprietate pentru pârâta SC B.I.A. SRL Suceava îmbracă și un alt aspect de inadmisibilitate, lipsa calității procesuale active a reclamantei, neproprietară, într-o cerere ce vizează interesul altei părți. În acest context apelul reclamantei a fost respins, motivele de critică pe fondul cauzei neimpunând examinarea, față de excepția de inadmisibilitate a acțiunii. Cu petiția înregistrată la data de 5 aprilie 2004 reclamanta SC A. SRL Suceava a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ. Astfel, se susține că aprecierea instanței că societatea proprietar titular ce se află în posesia și folosința imobilului de la data cumpărării acestuia are deschisă calea realizării dreptului în temeiul art. 480 și urm. C. civ., echivalează cu refuzul instanței de apel de a judeca fondul cauzei și pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii. Față de situația de fapt, recurenta consideră că are doar calea constatării existenței dreptului său de proprietate bazat pe un interes legitim, actual și născut în scopul declarat de a clarifica situația echivocă cu privire la existența dreptului său de proprietate asupra cotei de 5/7 din imobil. De asemenea, se critică modul în care s-a stabilit cadrul procesual pasiv, instanța de fond introducând în cauză pârâții M.D.E., M.D.V.

și T.I. depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești introducerea în cauză a acestora nefiind pusă în discuția părților. Recursul este nefondat. Potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă poate cere realizarea dreptului”. În acest context pentru exercitarea acțiunii în constatare trebuie îndeplinite anumite condiții și anume: partea să nu poată cere realizarea dreptului, partea să justifice un interes, prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Art. 111 C. proc. civ., consacră principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizare cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acțiuni.

Este adevărat că proprietarul care se găsește în posesia bunului poate folosi calea acțiunii în constatare, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească, prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul în caz că îi este contestat, numai că în speță, așa cum a reținut și instanța de apel, acest drept a fost stabilit irevocabil prin sentința nr. 759/1999, iar ulterior prin sentința nr. 342/2004 a fost admisă acțiunea pârâților intimați pentru ieșirea din indiviziune. Or, în speță, față de cele arătate nu se pune problema stabilirii întinderii dreptului unei coindivizor într-o masă de bunuri ori asupra unui bun formând obiectul unui drept de proprietate indiviză, cât timp în speță s-a rezolvat încetarea stării de indiviziune.

Motivul de casare privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, are în vedere situația în care prin hotărârea recurată instanța a intrat în atribuțiile puterii legislative sau executive. El nu poate fi invocat dacă instanța a cărei hotărâre este atacată fără a o împieta asupra autorității legislative sau executive și-a atribuit o serie de drepturi procedurale pe care legea nu i le recunoaște sau a încălcat principiile generale ori alte norme juridice. În speță nu se poate reține nici una din aceste situații întrucât prin încheierea ședinței publice din 10 decembrie 2004 s-a luat în discuție în urma probelor administrate introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtului M.D.F. în condițiile art. 243 C. proc.

civ., din conținutul dezbaterilor nerezultând că la acea dată s-a opus acestei măsuri procedurale. Tot în aceiași ședință publică reprezentantul reclamantei a precizat că pârâtul S.V. și-a înstrăinat cota parte pe care o deținea lui T.I., iar în ședința publică din 11 martie 2005 s-a pus în discuția părților introducerea în cauză a acestuia motivat și de faptul că figurează în calitate de pârât în cererea reconvențională formulată de SC B.I.A. SRL Suceava. Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL SUCEAVA, împotriva deciziei nr. 28 din 15 martie 2006, a Curții de Apel Suceava, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1000 Ron cheltuieli de judecată, către intimatul T.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 ianuarie 2007.