ÎCCJ, decizie (scj.ro #83176)

Societate comercială. Administratori. Drept de reprezentare. Limite și efecte. Cuprins pe materii : Drept comercial. Funcționarea societăților comerciale. Index alfabetic : societate comercială - administrator - contract vânzare cumpărare Legea nr.31/1990, art.55, art.75, art.197 alin.3 La societățile cu răspundere limitată clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societății care limitează puterile conferite de lege organelor societății, sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost publicate, prin urmare sunt lipsite de eficacitate, prevalând puterile conferite de lege. Numai în raporturile dintre administratori și societate, restricțiile impuse prin hotărârea adunării generale cu privire la dreptul de reprezentare al celui de-al doilea administrator, pot produce consecințe juridice, în măsura în care operațiunea încheiată de administrator cu nesocotirea acestor restricții, a produs pagube societății.

I.C.C.J., Sectia comerciala, Decizia nr. 2656 din 30 octombrie 2009 Prin sentința civilă nr.1421/C din 30 iunie 2008, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea introductivă formulată de reclamantul N.D.

în contradictoriu cu pârâtele SC Z. SRL Brașov și SC W. SRL Brașov și a constatat nul absolut contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte privind imobilul situat în Comuna C., Jud. Brașov compus din teren 24.132,60 mp și construcții; a dispus radierea din CF a dreptului de proprietate al pârâtei SC W. SRL asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare constatat nul; a obligat pârâta SC Z. SRL să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din Comun C., potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare nr.4/2007 încheiat între reclamant și SC Z. SRL, în caz contrar hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare apt pentru întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului.

La data de 15 martie 2007 s-a încheiat între pârâta SC Z. SRL, prin administrator D.S., în calitate de promitent vânzător, și reclamantul N.D., în calitate de promitent cumpărător, antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul proprietatea Societății situat în comuna C., compus din teren în suprafață de 24.132,60 mp și construcții, prețul vânzării fiind convenit la suma de 1.200.000 lei, ce urma să fie achitat la data încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare. Potrivit antecontractului, promitentul vânzător se obligă să nu înstrăineze imobilul unei alte persoane până la data limită convenită pentru încheierea actului autentic - 30 noiembrie 2007 - și totodată să menționeze la O.R.C.

hotărârea adoptată de adunarea generală a asociaților societății din 14 ianuarie 2007 prin care s-a aprobat vânzarea imobilului și a fost împuternicit D.S. (asociat și administrator) să negocieze să se încheie contractul de vânzare-cumpărare a bunului, în bloc sau pe bucăți, la un preț care să nu fie mai mare decât valoarea contabilă a acestuia. Tribunalul a reținut că la data de 8 octombrie 2007 pârâta SC Z. SRL a vândut imobilul din Comuna C. pârâtei SC W. SRL la prețul de 1.065.000 lei, societatea vânzătoare fiind reprezentată de cel de-al doilea asociat și administrator B.I.F., deși nu exista o hotărâre a adunării generale care să îl împuternicească în acest sens.

Tribunalul a apreciat că vânzarea-cumpărarea imobilului către pârâta SC W. SRL este lovită de nulitate absolută, fiind făcută în frauda intereselor reclamantului, în condițiile în care hotărârea AGA din 14 ianuarie 2007 fusese publicată în Monitorul Oficial, iar un minim de diligență impunea ca pârâta cumpărătoare să cunoască acest fapt, inclusiv împrejurarea că asociatul D.S. fusese împuternicit de societatea vânzătoare să o reprezinte în formalitățile de vânzare.(...) Această sentință a fost apelată de pârâta SC W. SRL pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând regimul juridic al sancțiunii nulității invocate de reclamant precum și neîndeplinirea cerințelor unei acțiuni în prestație tabulară.

Prin decizia nr.11/Ap din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Brașov, Secția comercială, a admis apelul și a schimbat în tot sentința fondului în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță formulată de reclamant. Instanța de apel a constatat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant cu pârâta SC Z. SRL, ambele părți și-au asumat o obligație de a face, respectiv de a vinde și de a cumpăra bunul imobil, transferul dreptului de proprietate urmând să se producă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și ca atare frauda la lege consecință a vânzării bunului altuia nu operează în cauză. Referitor la lipsa consimțământului la vânzare, urmare încălcării hotărârii din 14 ianuarie 2007 prin care societatea SC Z. SRL l-a mandatat pe administratorul D.S.

să negocieze vânzarea și să încheie contractul de vânzare-cumpărare, instanța de apel a reținut că încheierea actului de către celălalt administrator și asociat nu constituie o cauză de nulitate absolută, deoarece consimțământul exprimat de acesta a fost pe deplin valabil, în conformitate cu art.55 și 71 din L.S.C., potrivit cărora terților nu le pot fi impuse limitările hotărâte de societate în privința puterilor conferite de lege reprezentanților societății. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul N.D. și pârâta SC Z. SRL. Recurentul-reclamant și-a întemeiat recursul pe art.304 pct.9 C. proc. civ..

Recurentul a susținut faptul că potrivit art.71, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat expres, ipoteză care nu este confirmată în cauză, în condițiile în care prin hotărârea AGA din 14 ianuarie 2007 s-a decis de AGA ca societatea să fie reprezentată în vânzarea bunului de administratorul D.S.. Potrivit recurentului, nesocotirea acestei hotărâri de către celălalt asociat și administrator constituie o fraudă împotriva societății și echivalează cu o lipsă a consimțământului la încheierea actului de vânzare-cumpărare cu terțul dobânditor. (...) Cu privire la recursul declarat de recurentul-reclamant: (…) În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, dispozițiile art.55 din L.S.C.

și cele cuprinse în Titlul III din lege referitoare la obligațiile administratorilor (art.70-75) sunt pertinente în dezlegarea pricinii, soluția adoptată de instanța de apel fiind corectă, cu nuanțările ce urmează.(…) Potrivit art.70 din LSC, administratorii pot îndeplini toate operațiunile de gestiune necesare desfășurării activității, în această categorie fiind incluse acte care privesc administrarea internă a societății, cât și acte juridice încheiate cu terții. Conferirea puterilor administratorilor, înțelegând prin această putere dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terții sau limitarea puterilor numai la actele de gestiune internă, aparține asociaților și se materializează în actul constitutiv sau în hotărârea adunării generale.

Mai trebuie precizat că, potrivit art.72 din același titlu, raporturile dintre administratori și societate sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și cele speciale prevăzute în cuprinsul legii, deoarece legea este cea care permite adunării generale să stabilească întinderea puterilor acordate și limitele de exercitare în concret în raport cu un anumit tip de societate determinată. Cu alte cuvinte, raporturile de mandat care guvernează relația dintre administratori și societate, diferă de regulile mandatului de drept comun, legea societăților comerciale impunând o reglementare mai amănunțită a acestui tip de mandat prin norme de ordine publică, în scopul securității raporturilor juridice de natură comercială și, nu în ultimul rând, al protecției terților.

În acest sens, sunt și dispozițiile din art.55 din LSC potrivit cărora la societățile cu răspundere limitată clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societății care limitează puterile conferite de lege organelor societății, sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost publicate, prin urmare sunt lipsite de eficacitate, prevalând puterile conferite de lege. Or, Societatea Z. este o societate cu răspundere limitată, cei doi asociați și administratori având drepturi egale de a reprezenta societatea în raporturile cu terții potrivit legii, respectiv art.75 din LSC, dispoziție cu caracter derogator, care se aplică și societăților cu răspundere limitată, astfel cum prevede în mod expres în art.197 alin.3.

Așa fiind, hotărârea AGA din data de 14 ianuarie 2007, prin care a fost împuternicit cu vânzarea imobilului numai unul dintre administratori, respectiv D.S., semnifică o limitare a puterilor de reprezentare conferite de lege celuilalt administrator B.I.F., inopozabilă terților în baza textului de lege susmenționat și prin urmare, actul de vânzare-cumpărare încheiat de societatea cumpărătoare cu administratorul societății vânzătoare, investit cu dreptul de a reprezenta societatea, în puterea legii, este pe deplin valabil sub aspectul consimțământului vânzătorului care emană de la reprezentantul său legal.

Mai trebuie subliniat, că numai în raporturile dintre administratori și societate (SC Z. SRL), restricțiile impuse prin hotărârea adunării generale din 14 ianuarie 2007 cu privire la dreptul de reprezentare al celui de-al doilea administrator, pot produce consecințe juridice în măsura în care operațiunea încheiată de administrator cu nesocotirea acestor restricții a produs pagube societății. Pentru considerentele de mai sus înfățișate, recursul declarat de recurentul reclamant N.D. a fost respins ca nefondat.