ÎCCJ, decizie (scj.ro #83176)

Societate

comercială. Administratori. Drept de reprezentare. Limite și efecte.

Cuprins pe materii

: Drept comercial. Funcționarea societăților comerciale.

Index alfabetic :

societate comercială

-

administrator

-

contract vânzare cumpărare

Legea nr.31/1990, art.55,

art.75, art.197 alin.3

La societățile cu răspundere limitată clauzele actului

constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societății

care limitează puterile conferite de lege organelor societății,

sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost publicate, prin urmare

sunt lipsite de eficacitate,  prevalând  puterile conferite de lege.

Numai în raporturile  dintre administratori și societate,

restricțiile impuse prin hotărârea adunării generale cu privire

la dreptul de reprezentare al celui de-al doilea administrator, pot produce

consecințe juridice, în măsura în care operațiunea

încheiată de administrator cu nesocotirea acestor restricții, a

produs pagube societății.

I.C.C.J., Sectia

comerciala, Decizia nr. 2656 din 30 octombrie 2009

Prin sentința civilă nr.1421/C din 30 iunie 2008, Tribunalul

Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a

admis acțiunea introductivă formulată de reclamantul N.D. în

contradictoriu cu pârâtele SC Z. SRL Brașov și SC W. SRL Brașov

și a constatat nul absolut  contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între cele două pârâte privind imobilul situat în Comuna C., Jud.

Brașov compus din teren 24.132,60 mp și construcții; a

dispus radierea din CF a dreptului de proprietate al pârâtei SC W. SRL asupra

imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare

constatat nul; a obligat pârâta SC Z. SRL să încheie cu reclamantul

contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din Comun

C., potrivit  antecontractului de vânzare-cumpărare nr.4/2007

încheiat între reclamant și SC Z. SRL, în caz contrar hotărârea

ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare apt pentru

întabularea dreptului de proprietate  al reclamantului asupra imobilului.

La data de 15 martie 2007 s-a încheiat între pârâta SC Z. SRL, prin

administrator D.S., în calitate de promitent vânzător, și reclamantul

N.D., în calitate de promitent cumpărător, antecontractul de

vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul proprietatea Societății

situat în comuna  C., compus din teren în suprafață de 24.132,60

mp și construcții, prețul vânzării fiind convenit la suma

de 1.200.000 lei, ce urma să fie achitat la data încheierii actului

autentic de vânzare-cumpărare.

Potrivit antecontractului, promitentul vânzător se obligă să nu

înstrăineze imobilul unei alte persoane până la data limită

convenită pentru încheierea actului autentic - 30 noiembrie 2007 - și

totodată să menționeze la O.R.C. hotărârea adoptată de

adunarea generală a asociaților societății din 14 ianuarie

2007 prin care s-a aprobat  vânzarea imobilului și a fost

împuternicit D.S. (asociat și administrator) să negocieze să se

încheie contractul de vânzare-cumpărare a bunului, în bloc sau pe

bucăți, la un preț care să nu fie mai mare decât valoarea

contabilă a acestuia.

Tribunalul a reținut că la data de 8 octombrie 2007 pârâta SC Z. SRL

a vândut imobilul din Comuna C. pârâtei SC W. SRL la prețul de 1.065.000

lei, societatea vânzătoare fiind reprezentată de cel de-al doilea

asociat și administrator B.I.F., deși nu exista o hotărâre a

adunării generale care să îl împuternicească în acest sens.

Tribunalul

a apreciat că vânzarea-cumpărarea imobilului către pârâta SC W.

SRL este lovită de nulitate absolută, fiind făcută în

frauda intereselor reclamantului, în condițiile în care hotărârea AGA

din 14 ianuarie 2007 fusese publicată în Monitorul Oficial, iar un minim

de diligență impunea ca pârâta cumpărătoare să

cunoască acest fapt, inclusiv împrejurarea că asociatul D.S. fusese

împuternicit de societatea vânzătoare să o reprezinte în

formalitățile de vânzare.(...)

Această sentință a fost apelată de pârâta SC W. SRL pentru

motive de nelegalitate și netemeinicie vizând regimul juridic al

sancțiunii  nulității invocate de reclamant precum și

neîndeplinirea cerințelor unei acțiuni în prestație

tabulară.

Prin decizia nr.11/Ap din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Brașov,

Secția comercială, a admis apelul și a schimbat în tot

sentința fondului în sensul respingerii acțiunii introductive de

instanță formulată de reclamant.

Instanța de apel a constatat că prin antecontractul de

vânzare-cumpărare încheiat de reclamant cu pârâta SC Z. SRL, ambele

părți și-au asumat o obligație de a face, respectiv

de a vinde și de a cumpăra bunul imobil, transferul dreptului de

proprietate urmând să se producă la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare și ca atare frauda la lege consecință a

vânzării bunului altuia nu operează în cauză.

Referitor la lipsa consimțământului la vânzare, urmare

încălcării hotărârii din 14 ianuarie 2007 prin care societatea

SC Z. SRL l-a  mandatat pe administratorul D.S. să negocieze vânzarea

și să încheie contractul de vânzare-cumpărare, instanța de

apel a reținut că încheierea  actului de către

celălalt administrator și  asociat nu constituie o cauză de

nulitate absolută, deoarece consimțământul exprimat de acesta a

fost pe deplin valabil, în conformitate cu art.55 și 71 din L.S.C., potrivit

cărora terților nu le pot fi impuse limitările hotărâte de

societate în privința puterilor conferite  de lege

reprezentanților societății.

Împotriva acestei decizii au declarat  recurs reclamantul N.D. și

pârâta SC Z. SRL.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat recursul pe art.304 pct.9 C. proc.

civ..

Recurentul

a susținut faptul că potrivit art.71, administratorii care au dreptul

de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această

facultate li s-a acordat expres, ipoteză care nu este confirmată în

cauză, în condițiile în care prin hotărârea AGA din 14 ianuarie

2007 s-a decis de AGA ca societatea să fie reprezentată în vânzarea

bunului de administratorul D.S..

Potrivit recurentului, nesocotirea acestei hotărâri de către

celălalt asociat și administrator constituie o fraudă împotriva

societății și echivalează cu o lipsă a

consimțământului la încheierea actului de vânzare-cumpărare cu

terțul dobânditor. (...)

Cu privire la recursul declarat de recurentul-reclamant: (…)

În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, dispozițiile art.55

din L.S.C. și cele cuprinse în Titlul III din lege referitoare la

obligațiile administratorilor (art.70-75) sunt pertinente în dezlegarea

pricinii, soluția adoptată de instanța de apel fiind

corectă, cu nuanțările ce urmează.(…)

Potrivit art.70 din LSC, administratorii pot îndeplini toate operațiunile

de gestiune necesare desfășurării activității, în

această categorie fiind incluse acte care privesc administrarea

internă a societății, cât și acte juridice încheiate cu

terții.

Conferirea puterilor administratorilor, înțelegând prin această

putere dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terții sau

limitarea puterilor numai la actele de gestiune internă, aparține

asociaților și se materializează în actul constitutiv sau în

hotărârea adunării generale.

Mai trebuie precizat că, potrivit art.72 din același titlu,

raporturile dintre administratori și societate sunt reglementate de

dispozițiile referitoare la mandat și cele speciale prevăzute în

cuprinsul legii, deoarece legea este cea care permite adunării generale

să stabilească întinderea puterilor acordate și limitele de

exercitare în concret în raport cu un anumit tip de societate determinată.

Cu

alte cuvinte, raporturile de mandat care guvernează relația dintre

administratori și societate, diferă de regulile mandatului de drept

comun, legea societăților comerciale impunând o reglementare mai

amănunțită a acestui tip de mandat prin norme de ordine

publică, în scopul securității raporturilor juridice de

natură comercială și, nu în ultimul rând, al

protecției  terților.

În acest sens, sunt și dispozițiile din art.55 din LSC potrivit

cărora la societățile cu răspundere limitată clauzele

actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale

societății care limitează puterile conferite de lege organelor

societății, sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost

publicate, prin urmare sunt lipsite de eficacitate,  prevalând

puterile conferite de lege.

Or, Societatea

Z. este o societate cu răspundere

limitată, cei doi asociați și administratori având drepturi

egale de a reprezenta societatea în raporturile cu terții potrivit legii,

respectiv art.75 din LSC, dispoziție cu caracter derogator, care se

aplică și societăților cu răspundere

limitată, astfel cum prevede în mod expres în art.197 alin.3.

Așa fiind, hotărârea AGA din data de 14 ianuarie 2007, prin care a

fost împuternicit cu vânzarea imobilului numai unul dintre administratori,

respectiv D.S., semnifică o limitare a puterilor de reprezentare conferite

de lege celuilalt administrator B.I.F., inopozabilă terților în baza

textului de lege susmenționat și prin urmare, actul de

vânzare-cumpărare încheiat de societatea cumpărătoare cu

administratorul societății vânzătoare, investit cu dreptul de a

reprezenta societatea, în puterea legii, este pe deplin valabil sub

aspectul  consimțământului vânzătorului care emană de

la reprezentantul său legal.

Mai trebuie subliniat, că numai în raporturile  dintre administratori

și societate (SC Z. SRL), restricțiile impuse prin hotărârea

adunării generale din 14 ianuarie 2007 cu privire la dreptul de

reprezentare al celui de-al doilea administrator, pot produce consecințe

juridice în măsura în care operațiunea încheiată de

administrator cu nesocotirea acestor restricții a produs pagube

societății.

Pentru considerentele de mai sus înfățișate, recursul declarat

de recurentul reclamant N.D. a fost respins ca nefondat.