ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5537/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 368 din 23 iunie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.G.I., privind sentința penală nr. 225 din 21 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Prahova. Totodată, revizuientul a fost obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Condamnatul P.G.

deținut în Penitenciarul Ploiești a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 225 din 21 mai 2002 a Tribunalului Prahova, susținând că declarația dată în timpul urmăririi penale a fost sub constrângere, nu s-a stabilit că urmele dactiloscopice îi aparțin, iar testul poligraf nu a fost edificator, precizând că singurul autor al faptelor comise este condamnatul A.A.C., coinculpat în aceeași cauză. În susținerea cererii de revizuire, condamnatul a solicitat administrarea unor probe noi, prin care să dovedească cele susținute privind nevinovăția sa. Instanța a reținut că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se regăsesc printre cele limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., precizând totodată că la judecarea fondului și a căilor de atac, au fost analizate toate probele administrate în cauză și s-au avut în vedere toate apărările inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr. 368 din 23 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova a declarat apel în termen legal revizuientul, criticând soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel, a susținut că prima instanță nu a avut în vedere motivele invocate de acesta în susținerea cererii de revizuire și care ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții, precizând, ca și în fața primei instanțe, că a dat declarații urmare constrângerii exercitate asupra sa și că cele șapte urme dactiloscopice nu-i aparțin, întrucât autorul faptelor imputate este un alt inculpat. Prin decizia penală nr. 340 din 4 august 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul inculpatului, ca nefondat.

P.G.I. a declarat, în termen, recurs, cerând admiterea lui, casarea celor două hotărâri, admiterea cererii de revizuire și administrarea unor probe noi, pe baza cărora să se stabilească nevinovăția sa cu privire la unele din infracțiunile pentru care a fost judecat, anume cele comise împotriva victimei N.E. Recursul este nefondat. Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat în motivarea cererii de revizuire se poate solicita revizuirea unei hotărâri, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Or, din verificarea cererii de revizuire se constată că inculpatul a invocat faptul că în mod nelegal a fost condamnat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat împotriva victimei N.E., deși nu a participat la comiterea ei, instanțele bazându-se numai pe declarațiile date în cursul urmăririi penale, retractate ulterior.

Petentul nu a invocat fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe, ci a cerut reaprecierea probelor, arătând că testul poligraf executat în cauză ar fi needificator, iar urmele papilare, ridicate de la locul faptei și analizate, aparțin numai celuilalt inculpat, condamnat ca și el pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Aceste mijloace de probă, au fost coroborate cu altele, pentru care și declarațiile detaliate date de petent și de inculpatul A.C., în cursul urmăririi penale, cu ocazia căreia cei doi au recunoscut că au pătruns fără drept, înarmați cu bucăți de lemn, în locuința victimei N.E., în vârstă de 91 de ani, pe care au lovit-o în cap, i-au legat mâinile și picioarele, au supus-o unor acte de cruzime pentru a le dezvălui unde păstrează banii, i-au sustras suma de 497.000 lei, fapta de tâlhărie fiind urmată de moartea victimei.

Toate probele au fost apreciate de instanța de fond, cea de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia penală nr. 5592 din 2 decembrie 2003, a respins recursul inculpaților P.G.I. și A.C., apreciind că vinovăția lor pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, a fost corect reținută. Așa fiind, solicitarea revizuientului de a se reaprecia unele din probele administrate, nu este posibilă, pe această cale. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.G.I. împotriva deciziei penale nr. 340 din 4 august 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2004.