ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5537/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 368 din 23

iunie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire

formulată de condamnatul P.G.I., privind sentința penală nr. 225 din 21 mai

2002, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Totodată, revizuientul a fost

obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Condamnatul P.G. deținut în

Penitenciarul Ploiești a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 225 din 21

mai 2002 a Tribunalului Prahova, susținând că declarația dată în timpul

urmăririi penale a fost sub constrângere, nu s-a stabilit că urmele

dactiloscopice îi aparțin, iar testul poligraf nu a fost edificator, precizând

că singurul autor al faptelor comise este condamnatul A.A.C., coinculpat în

aceeași cauză.

În susținerea cererii de revizuire,

condamnatul a solicitat administrarea unor probe noi, prin care să dovedească

cele susținute privind nevinovăția sa.

Instanța a reținut că motivele

invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se regăsesc printre cele

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., precizând totodată că la

judecarea fondului și a căilor de atac, au fost analizate toate probele

administrate în cauză și s-au avut în vedere toate apărările inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr. 368

din 23 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova a declarat apel în termen

legal revizuientul, criticând soluția pronunțată de nelegalitate și

netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, a

susținut că prima instanță nu a avut în vedere motivele invocate de acesta în

susținerea cererii de revizuire și care ar fi condus la pronunțarea unei alte

soluții, precizând, ca și în fața primei instanțe, că a dat declarații urmare

constrângerii exercitate asupra sa și că cele șapte urme dactiloscopice nu-i

aparțin, întrucât autorul faptelor imputate este un alt inculpat.

Prin decizia penală nr. 340 din 4

august 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul inculpatului, ca

nefondat.

P.G.I. a declarat, în termen,

recurs, cerând admiterea lui, casarea celor două hotărâri, admiterea cererii de

revizuire și administrarea unor probe noi, pe baza cărora să se stabilească

nevinovăția sa cu privire la unele din infracțiunile pentru care a fost

judecat, anume cele comise împotriva victimei N.E.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 394 lit. a) C. proc.

pen., invocat în motivarea cererii de revizuire se poate solicita revizuirea

unei hotărâri, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Or, din verificarea cererii de

revizuire se constată că inculpatul a invocat faptul că în mod nelegal a fost

condamnat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

împotriva victimei N.E., deși nu a participat la comiterea ei, instanțele

bazându-se numai pe declarațiile date în cursul urmăririi penale, retractate

ulterior.

Petentul nu a invocat fapte sau

împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe, ci a cerut reaprecierea

probelor, arătând că testul poligraf executat în cauză ar fi needificator, iar

urmele papilare, ridicate de la locul faptei și analizate, aparțin numai

celuilalt inculpat, condamnat ca și el pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Aceste mijloace de probă, au fost

coroborate cu altele, pentru care și declarațiile detaliate date de petent și

de inculpatul A.C., în cursul urmăririi penale, cu ocazia căreia cei doi au

recunoscut că au pătruns fără drept, înarmați cu bucăți de lemn, în locuința

victimei N.E., în vârstă de 91 de ani, pe care au lovit-o în cap, i-au legat

mâinile și picioarele, au supus-o unor acte de cruzime pentru a le dezvălui

unde păstrează banii, i-au sustras suma de 497.000 lei, fapta de tâlhărie fiind

urmată de moartea victimei.

Toate probele au fost apreciate de

instanța de fond, cea de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, care

prin decizia penală nr. 5592 din 2 decembrie 2003, a respins recursul

inculpaților P.G.I. și A.C., apreciind că vinovăția lor pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, a fost corect reținută.

Așa fiind, solicitarea

revizuientului de a se reaprecia unele din probele administrate, nu este

posibilă, pe această cale.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat P.G.I. împotriva deciziei penale nr. 340 din

4 august 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 octombrie 2004.