ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 813/P/2001

din 27 ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen.

S-a reținut că, în seara

zilei de 28 noiembrie 2002, inculpatul P.A., însoțit de numitul O., s-a

deplasat la locuința părții vătămate C.G. și i-a solicitat, cu titlu de

împrumut, suma de 400 dolari S.U.A.

Întrucât a fost refuzat,

inculpatul a cerut părții vătămate să-i dea calculatorul, pentru a-l amaneta.

Fiind respinsă și această

propunere, inculpatul împreună cu numitul O. au lovit partea vătămată, pe care

au deposedat-o de calculator.

Partea vătămată nu s-a opus,

datorită stării de teamă induse acesteia de cei doi.

Calculatorul a fost vândut

de inculpat, în data de 30 noiembrie 2002, martorului P.P., cu suma de 270 dolari

S.U.A.

Prin sentința penală nr. 1127

din 9 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a schimbat

încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 213 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal împotriva

inculpatului P.A., pentru lipsa plângerii prealabile.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că partea vătămată a fost de acord, în final, cu

propunerea inculpatului de a-i împrumuta calculatorul pentru câteva zile.

Așadar, inculpatul a deținut

calculatorul în baza unui titlu, cu referire la împrumut, însă a dispus pe

nedrept de bun, pe care l-a vândut cu suma de 270 dolari S.U.A.

Susținând că sentința este

netemeinică și nelegală, cu referire la greșita schimbare a încadrării juridice

și nepronunțarea pe latura civilă, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia nr. 114 din 17 februarie 2004, a respins apelul, ca

nefondat, cu motivarea că instanța de fond a reținut corect, corespunzător

probatoriului administrat, împrejurările care au determinat schimbarea

încadrării juridice, iar în raport de dispozițiile art. 346 alin. (4) C. proc.

pen., lipsa mențiunii cu privire la nesoluționarea laturii civile este pur

formală.

Invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs împotriva acestei din urmă

hotărâri.

S-a susținut, că, din

analiza cronologică a declarațiilor părții vătămate și ale martorilor, rezultă

că deposedarea prin calculator s-a făcut prin violență.

Sunt invocate în acest sens

declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu cele date de martorul

ocular B.M.

Violențele exercitate de inculpat

sunt confirmate și de declarațiile martorilor D.V. și S.A., date în cursul urmăririi

penale, care l-au văzut pe C.G. lovit la ochi, puțin timp după incident.

S-a mai susținut că

revenirea părții vătămate și a martorilor asupra declarațiilor date în cursul

urmăririi penale se întemeiază pe relațiile de colegialitate dintre aceștia și

inculpat.

În concluzie, procurorul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, pe

fond, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel, examinând cauze prin

prisma criticilor formulate, se constată că soluția criticată este cea pe care

materialul probator administrat o susține.

Prin recursul declarat în

cauză, procurorul propune o altă selecție a probelor, respectiv înlăturarea

declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești și menținerea celor date

în cursul urmăririi penale.

Ori, în raport de

dispozițiile art. 63 C. proc. pen., nu există criterii de ierarhizare a

probelor și, pe acest temei, de stabilire a unei anume ordini de preferință.

Ca atare, pentru valorizarea

corectă a probelor administrate, în raport și de scopul procesului penal,

astfel cum acesta este reglementat prin art. 1 C. proc. pen., instanța de

judecată are obligația stabilirii situației de fapt reținând și respectiv

înlăturând, motivat, probele, după cum acestea se coroborează cu fapte și

împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pentru a dispune în sensul

schimbării încadrării juridice, prima instanță a avut în vedere probele

administrate în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că, în

realitate, calculatorul a făcut obiectul unui împrumut.

Că instanțele au reținut

corect, ca fiind expresia adevărului, numai a acelor declarații care se

coroborau cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente

în cauză, este relevat și de faptul, că, chiar și prin rechizitoriu, bazat pe

probele de la urmărirea penală, se reține că în prima fază a discuțiilor

purtate, inculpatul a precizat că va restitui calculatorul și numai ulterior a

precizat că nu știe dacă îl va restitui, însă partea vătămată nu a reacționat.

Așadar, încadrarea juridică

dată faptei este cea legală, așa încât recursul declarat de parchet se constată

a fi nefondat sub aspectul acestei critici.

În fine, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., nici alte motive de

casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) din același cod, recurentul P.A. va fi obligat, potrivit dispozitivului, la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul P.A., împotriva deciziei penale nr. 114 din 17 februarie 2004 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2005.