ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 813/P/2001 din 27 ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. S-a reținut că, în seara zilei de 28 noiembrie 2002, inculpatul P.A., însoțit de numitul O., s-a deplasat la locuința părții vătămate C.G. și i-a solicitat, cu titlu de împrumut, suma de 400 dolari S.U.A. Întrucât a fost refuzat, inculpatul a cerut părții vătămate să-i dea calculatorul, pentru a-l amaneta. Fiind respinsă și această propunere, inculpatul împreună cu numitul O. au lovit partea vătămată, pe care au deposedat-o de calculator.

Partea vătămată nu s-a opus, datorită stării de teamă induse acesteia de cei doi. Calculatorul a fost vândut de inculpat, în data de 30 noiembrie 2002, martorului P.P., cu suma de 270 dolari S.U.A. Prin sentința penală nr. 1127 din 9 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal împotriva inculpatului P.A., pentru lipsa plângerii prealabile. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că partea vătămată a fost de acord, în final, cu propunerea inculpatului de a-i împrumuta calculatorul pentru câteva zile.

Așadar, inculpatul a deținut calculatorul în baza unui titlu, cu referire la împrumut, însă a dispus pe nedrept de bun, pe care l-a vândut cu suma de 270 dolari S.U.A. Susținând că sentința este netemeinică și nelegală, cu referire la greșita schimbare a încadrării juridice și nepronunțarea pe latura civilă, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 114 din 17 februarie 2004, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a reținut corect, corespunzător probatoriului administrat, împrejurările care au determinat schimbarea încadrării juridice, iar în raport de dispozițiile art. 346 alin. (4) C. proc.

pen., lipsa mențiunii cu privire la nesoluționarea laturii civile este pur formală. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri. S-a susținut, că, din analiza cronologică a declarațiilor părții vătămate și ale martorilor, rezultă că deposedarea prin calculator s-a făcut prin violență. Sunt invocate în acest sens declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu cele date de martorul ocular B.M. Violențele exercitate de inculpat sunt confirmate și de declarațiile martorilor D.V. și S.A., date în cursul urmăririi penale, care l-au văzut pe C.G. lovit la ochi, puțin timp după incident.

S-a mai susținut că revenirea părții vătămate și a martorilor asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale se întemeiază pe relațiile de colegialitate dintre aceștia și inculpat. În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, pe fond, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel, examinând cauze prin prisma criticilor formulate, se constată că soluția criticată este cea pe care materialul probator administrat o susține. Prin recursul declarat în cauză, procurorul propune o altă selecție a probelor, respectiv înlăturarea declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești și menținerea celor date în cursul urmăririi penale.

Ori, în raport de dispozițiile art. 63 C. proc. pen., nu există criterii de ierarhizare a probelor și, pe acest temei, de stabilire a unei anume ordini de preferință. Ca atare, pentru valorizarea corectă a probelor administrate, în raport și de scopul procesului penal, astfel cum acesta este reglementat prin art. 1 C. proc. pen., instanța de judecată are obligația stabilirii situației de fapt reținând și respectiv înlăturând, motivat, probele, după cum acestea se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Pentru a dispune în sensul schimbării încadrării juridice, prima instanță a avut în vedere probele administrate în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că, în realitate, calculatorul a făcut obiectul unui împrumut.

Că instanțele au reținut corect, ca fiind expresia adevărului, numai a acelor declarații care se coroborau cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, este relevat și de faptul, că, chiar și prin rechizitoriu, bazat pe probele de la urmărirea penală, se reține că în prima fază a discuțiilor purtate, inculpatul a precizat că va restitui calculatorul și numai ulterior a precizat că nu știe dacă îl va restitui, însă partea vătămată nu a reacționat. Așadar, încadrarea juridică dată faptei este cea legală, așa încât recursul declarat de parchet se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici. În fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul P.A. va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.A., împotriva deciziei penale nr. 114 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2005.