ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4012/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4012/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97 din 23
martie 2004, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul C.ȘT. la 4 ani
închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20,
raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2
1
) lit. c) C.
pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 C. pen.
S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.
pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost
obligat să plătească părții civile L.A. suma de 5.000.000 lei daune morale, și
Spitalului Județean Mavromati Botoșani suma de 5.948.500 lei cheltuieli de
spitalizare plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a
hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunța hotărârea,
instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 21
noiembrie 2003, în jurul orei 2,00, inculpatul înarmat cu trei cuțite, a
pătruns în locuința părții vătămate L.A., în vârstă de 77 de ani care locuia
singur, în satul Aluniș, comuna Vf. Câmpului, județul Botoșani.
Văzându-l pe L.A. că încearcă să se
ridice din pat, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în umăr, iar după
ce acesta a căzut i-a mai aplicat și alte lovituri în zona toracelui și
membrelor inferioare, timp în care îi cerea să-i dea banii pe care îi are în
casă. Partea vătămată i-a spus că nu are bani, și că a doua zi urma să primească
pensia.
Inculpatul i-a scotocit prin casă și
văzând că nu găsește nici un ban, i-a cerut părții vătămate să se prezinte a
doua zi, în jurul prânzului, pe malul Siretului cu banii ce-i va primi ca
pensie, și apoi a părăsit casa.
După plecarea inculpatului, partea
vătămată a alertat vecinii strigând „Hoții, mă omoară” și astfel a venit la
locuința sa G.A., înarmat cu o furcă.
Partea vătămată L.A. a fost
transportată la Spitalul Municipal Dorohoi și apoi la Spitalul Mavromati
Botoșani.
Raportul de constatare medico –
legală nr. 203/ R din 4 decembrie 2003 a Serviciului de Medicină Legală
Botoșani, a concluzionat că leziunile produse părții vătămate au necesitat
pentru vindecare 14 – 15 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt și vinovăția
inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la fața
locului, întocmit de organele de urmărire penală, actul medical arătat,
declarația părții vătămate, a declarațiilor martorilor: O.D., I.M. și C.C.,
probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Împotriva sentinței, inculpatul a
declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia hotărârii în ce privește
individualizarea pedepsei, considerată a fi prea mare.
Prin decizia penală nr. 142 din 17
mai 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Nemulțumit de hotărâre, inculpatul a
declarat recurs, și de această dată el criticând modul în care instanța a
individualizat pedeapsa.
Recursul declarat nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții
generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art. 52 C. pen., stipulează că
pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a
condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând cauzei aceste dispoziții
legale, se reține că în procesul individualizării pedepsei, instanțele au
acordat semnificație juridică tuturor criteriilor generale, în cadrul acestora
reliefându-se gradul concret de pericol social, dar și împrejurările săvârșirii
faptei cât și persoana inculpatului care este recidivist.
Pedeapsa astfel individualizată de 6
ani închisoare, corespunde și scopului ei astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Recursul declarat de inculpat
nefiind fondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va
fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen.,
inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 142 din 17 mai 2004
a Curții de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul
reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 22 noiembrie 2003 până
la 27 iulie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de
1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
27 iulie 2004.