ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4578/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 23 din 3 februarie 2004, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul G.G., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen. A fost computată durata arestării preventive și inculpatul obligat să plătească spitalelor, părți civile, despăgubiri și dobânzile legale aferente calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 12 octombrie 2003, după ce au participat la o petrecere, în drum spre casă, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice a lovit-o pe soția sa, cu pumnii și picioarele, aducând-o în stare de inconștiență, după care ținându-se cu mâinile de un gard, a sărit pe trupul ei, producându-i leziuni grave: traumatism cranio – facial acut deschis, pneumotorax total drept cu deplasarea mediastinului și cordului, fractură de mandibulă, traumatism piramida nazală, leziuni care i-au pus viața în primejdie și au necesitat 48 – 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Apelul declarat a fost respins prin decizia nr. 119 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Nemulțumit de soluție inculpatul a declarat recurs. Apărătorul a susținut că hotărârile nu sunt legale și temeinice, deoarece în mod greșit instanțele au reținut în sarcina sa comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen. Sub primul aspect, apărătorul a menționat că deși și-a agresat soția, totuși inculpatul nu a intenționat să-i suprime viața ci a dorit să-i aplice o corecție și din cauza stării psihice pe fondul consumului de alcool, nu a prevăzut consecințele mai grave ale faptei sale. Pentru aceste motive apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., în cea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen.

și aplicarea unei pedepse corespunzătoare. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei invocând că recurentul nu are antecedente penale, a avut o comportare corespunzătoare în familie și societate, are în întreținere trei copii minori, a recunoscut și regretat comiterea faptei, iar soția l-a iertat. Recursul nu este fondat. Analizând hotărârile pronunțate se constată că ele sunt legale și temeinice sub toate aspectele. Astfel, din probe, care au fost complet administrate și corect interpretate, rezultă că inculpatul și-a lovit repetat și cu intensitate soția în zone vitale ale corpului (cap și piept) agresiunea continuând și după ce victima devenise inconștientă. Modul concret în care s-a desfășurat acțiunea agresivă a recurentului dovedește că acesta, chiar dacă nu a dorit suprimarea vieții a prevăzut rezultatul acțiunii și a acceptat producerea lui, care nu s-a produs numai datorită intervențiilor medicilor, ceea ce denotă că el a acționat cu intenție indirectă.

Semnificativă în acest sens este declarația unui martor vecin cu familia inculpatului care relatează că inculpatul l-a chemat „să vadă un cadavru” ceea ce dovedește că recurentul și-a dat seama de consecințele faptei lui. Nu se justifică nici reducerea pedepsei. La stabilirea ei instanțele au ținut seama atât de pericolul social sporit al infracțiunii determinat de caracterul ei calificat și de numărul de zile necesar vindecării (48 – 50) cât și de persoana recurentului care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, a avut o comportare corespunzătoare în familie și societate și a fost iertat de soția sa. Numai așa se explică faptul că instanțele au dat eficiența juridică, art. 74 și art. 76 C. pen., aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

În consecință recursul va fi respins. Întrucât recurentul a fost judecat în stare de arest, din pedeapsa aplicată se va deduce durata prevenției. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul G.G., împotriva deciziei nr. 119 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 14 octombrie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.