ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4578/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 23 din 3 februarie

2004, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul G.G., la 3 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin.

(2) C. pen.

A fost computată durata arestării

preventive și inculpatul obligat să plătească spitalelor, părți civile,

despăgubiri și dobânzile legale aferente calculate de la data rămânerii

definitive a hotărârii.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în noaptea de 12 octombrie 2003, după ce au

participat la o petrecere, în drum spre casă, inculpatul aflat sub influența

băuturilor alcoolice a lovit-o pe soția sa, cu pumnii și picioarele, aducând-o

în stare de inconștiență, după care ținându-se cu mâinile de un gard, a sărit

pe trupul ei, producându-i leziuni grave: traumatism cranio – facial acut

deschis, pneumotorax total drept cu deplasarea mediastinului și cordului,

fractură de mandibulă, traumatism piramida nazală, leziuni care i-au pus viața

în primejdie și au necesitat 48 – 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Apelul declarat a fost respins prin

decizia nr. 119 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Nemulțumit de soluție inculpatul a

declarat recurs.

Apărătorul a susținut că hotărârile

nu sunt legale și temeinice, deoarece în mod greșit instanțele au reținut în

sarcina sa comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

și art. 175 lit. c) și i) C. pen.

Sub primul aspect, apărătorul a

menționat că deși și-a agresat soția, totuși inculpatul nu a intenționat să-i

suprime viața ci a dorit să-i aplice o corecție și din cauza stării psihice pe

fondul consumului de alcool, nu a prevăzut consecințele mai grave ale faptei

sale. Pentru aceste motive apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor și în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C.

pen., în cea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen. și aplicarea

unei pedepse corespunzătoare. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei invocând

că recurentul nu are antecedente penale, a avut o comportare corespunzătoare în

familie și societate, are în întreținere trei copii minori, a recunoscut și

regretat comiterea faptei, iar soția l-a iertat.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile pronunțate se

constată că ele sunt legale și temeinice sub toate aspectele.

Astfel, din probe, care au fost

complet administrate și corect interpretate, rezultă că inculpatul și-a lovit

repetat și cu intensitate soția în zone vitale ale corpului (cap și piept) agresiunea

continuând și după ce victima devenise inconștientă. Modul concret în care s-a

desfășurat acțiunea agresivă a recurentului dovedește că acesta, chiar dacă nu

a dorit suprimarea vieții a prevăzut rezultatul acțiunii și a acceptat

producerea lui, care nu s-a produs numai datorită intervențiilor medicilor,

ceea ce denotă că el a acționat cu intenție indirectă. Semnificativă în acest

sens este declarația unui martor vecin cu familia inculpatului care relatează

că inculpatul l-a chemat „să vadă un cadavru” ceea ce dovedește că recurentul și-a

dat seama de consecințele faptei lui.

Nu se justifică nici reducerea

pedepsei.

La stabilirea ei instanțele au ținut

seama atât de pericolul social sporit al infracțiunii determinat de caracterul

ei calificat și de numărul de zile necesar vindecării (48 – 50) cât și de

persoana recurentului care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat

fapta comisă, a avut o comportare corespunzătoare în familie și societate și a

fost iertat de soția sa. Numai așa se explică faptul că instanțele au dat

eficiența juridică, art. 74 și art. 76 C. pen., aplicând o pedeapsă sub minimul

special prevăzut de lege.

În consecință recursul va fi

respins.

Întrucât recurentul a fost judecat

în stare de arest, din pedeapsa aplicată se va deduce durata prevenției.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul G.G., împotriva deciziei nr. 119 din 19 aprilie 2004 a Curții de

Apel Suceava, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive, de la 14 octombrie 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

septembrie 2004.