ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3281/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea adresată la 6 mai 2003 a Judecătoriei

Iași, reclamantul A.D.M. a chemat în judecată pârâta SC A. SA Iași pentru a se dispune

obligarea acesteia să încheie contract de vânzare cumpărare pentru camera 61 parter

din Căminul C3 A., situat în Iași, cu plata de daune–interese pentru fiecare zi

de întârziere în semnarea contractului.

A invocat în drept prevederile Legii nr. 85/1992,

arătând că este căsătorit și nu deține o locuință iar conducerea pârâtei refuză

în mod abuziv să-i vândă.

Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea

acțiunii, arătând că reclamantul nu este titularul unui contract de închiriere,

nu a plătit chirie și nu a fost niciodată salariatul ei.

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.

9088 din 15 septembrie 2003 a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență

că:

- reclamantul nu este titularul unui

contract de închiriere;

- camera de cămin

nu constituie o „locuință” în sensul legii, astfel

încât nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 85/1992;

Apelul declarat de reclamant împotriva

acestei sentințe, prin care a reiterat susținerile din acțiune, a fost admis prin

decizia civilă nr. 243 din 3 martie 2004 a Curții de Apel Iași; a fost schimbată

în parte sentința, admițându-se parțial acțiunea și dispunându-se obligarea pârâtei

să încheie cu reclamantul contractul de vânzare cumpărare pentru camera din căminul

de nefamiliști; a fost păstrată dispoziția instanței de fond privind respingerea

capătului de cerere referitor la daunele–interese.

Curtea de Apel a reținut că reclamantul

a plătit în mod constant chirie pentru camera ocupată, ceea ce îi conferă calitatea

de locatar iar pe de altă parte spațiul respectiv îi satisface acestuia nevoile

locative, astfel încât constituie o „locuință” în sensul Legii nr. 114/1996.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut în primul rând că pârâtul

nu are calitate de chiriaș ci de simplu tolerat, ceea ce nu îi conferă vocația de

a cumpăra în condițiile Legii nr. 85/1992.

Pe de altă parte recurenta a arătat că

o cameră dintr-un cămin de nefamiliști nu constituie o „locuință” în sensul legii.

Prin recurs s-a solicitat modificarea

deciziei pronunțate în apel în sensul respingerii apelului și menținerii soluției

instanței de fond.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține că recursul este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 85/1992 „locuințele constituite din fondurile unităților economice

sau bugetare de stat, altele decât locuințelor de intervenție, vor fi vândute titularilor

contractelor de închiriere la cererea acestora „....

Textul prevede fără echivoc că numai

chiriașii au vocație la dobândirea locuinței. Or, reclamantul nu a fost în măsură

să probeze decât împrejurarea că a plătit diferite sume de bani în contul locuirii

în căminul de nefamiliști.

Nu există un ordin de repartiție sau

de cazare și cu atât mai puțin un contract de închiriere, astfel încât reclamantul,

care nu a fost salariatul pârâtei, nu a avut niciodată alt statut decât de tolerat,

căruia în câteva rânduri i s-a cerut să părăsească imobilul.

În aceste condiții, vânzarea-cumpărarea

nu este, din considerente intuitu personae, legalmente posibilă.

Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul

conform prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și va modifica decizia atacată

în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta SC A. SA Iași împotriva deciziei nr. 243 din 3 martie

2004 a Curții de Apel Iași.

Modifică

decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamant împotriva sentinței

civile nr. 9088 din 15 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.