ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4336/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31

martie 2003 pe rolul Judecătoriei Iași reclamantul D.M. a chemat în judecată pe

pârâta SC A. SA pentru obligarea acesteia să-i vândă camera 57, cămin C3 din

Iași.

Pârâta a formulat o cerere

reconvențională prin care a solicitat evacuarea reclamantului din spațiul ce-l

ocupă fără titlu.

Judecătoria Iași prin sentința cu

nr. 9087 din 8 noiembrie 2003 a respins acțiunea reclamantului și a admis

cererea reconvențională dispunând evacuarea reclamantului din camera 57 cămin

3.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut în că în speță camera de cămin , deținută de reclamant nu se

circumscrie noțiunii de locuință în accepțiunea art. 2 din Decretul-lege nr.

61/1990, pentru a i se putea aplica dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

85/2002. S-a mai reținut că reclamantul nu deține contract de închiriere pentru

spațiul ocupat și cu privire la care a pretins încheierea unui contract de

vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel Iași prin decizia

civilă nr. 202 din 25 februarie 2004 a respins apelul reclamantului.

În motivarea acestei soluții Curtea

a reținut că în registrul de corespondență al pârâtei nu figurează un ordin de

casare în beneficiul reclamantului și ca atare cererea reclamantului este

neîntemeiată el fiind corect evacuat.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs în termen legal invocând dispozițiile art. 304

pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

În esență în fapt recurentul a

arătat că nu s-a făcut o corectă apreciere a probelor administrate. S-a arătat

că deși nu deține un contract de închiriere, raportul de locațiune există,

fiind percepută chiria astfel că cererea reconvențională a fost admisă nelegal.

Recurentul a mai arătat că nu are un alt spațiu de locuit pentru el și familia

sa.

Recursul este nefondat.

În cauză nu sunt întrunite

condițiile pct. 7, 9, și 10 din art. 304 C. proc. civ. invocate ca motive de

recurs.

Decizia atacată conține

considerentele pentru care s-a respins apelul. Legea a fost corect aplicată,

evacuarea a fost admisă pentru lipsă de titlu. Împrejurarea că reclamantul a

plătit chirie-cu întârziere, date fiind numeroasele somații ale pârâtei legat

de acest aspect, nu conferă reclamantului drepturi locative. Raporturile

locative create urmare ocupării locuinței de către reclamant și somațiile de

plată a chiriei adresate de pârâtă au dat naștere la raporturi locative dar

bazate pe toleranța proprietarului nu pe un titlu locativ pe care de altfel și

reclamantul a recunoscut că nu-l are.

Nici ultimul motiv de recurs, pct.

10 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi primit. Împrejurarea că nu s-a dat o

apreciere corespunzătoare probelor-cum s-a arătat de recurent în motivarea

recursului, nu este de natură să contureze motivul de recurs invocat care

privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei probe administrate.

Greșita apreciere a probelor

formează un motiv de recurs astăzi abrogat (vechiul pct. 11 al art. 304 C.

proc. civ. fiind abrogat prin O.U.G. 138/2000 ).

Pentru considerentele arătate

recursul reclamantului se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul D.M. împotriva deciziei nr. 202 din 25 februarie 2004 a Curții de

Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

24 mai 2005.