ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3220/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1912 din 3 octombrie 2003 a Judecătoriei Lugoj a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC A.L.G. SRL Lugoj prin asociat A.A. împotriva pârâților Consiliul Local Lugoj și Primăria municipiului Lugoj prin care se solicită constatarea nulității absolute a actelor care au stat la baza încheierii de intabulare nr. 3265/1991 prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al Primăriei Lugoj în C.F. 8838 nr. top.9004/a /23 și radierea din C.F. a acestei pârâte. Instanța a reținut că este nerelevant faptul că reclamanta a avut încheiat un contract de închiriere pentru un spațiu în cadrul imobilului intabulat, regimul juridic neputând fi afectat de acest contract, care s-a derulat în proces în alt dosar, fără legătură cu prezenta cauză.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, prin sentința decizia civilă nr. 4 și din 25 martie 2004. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs reclamanta. Se susține, în esență, că instanța a greșit atunci când a reținut ca fiind legală încheierea nr. 3265/1995, deoarece aceasta a fost dată ulterior încheierii nr. 1850/1981, neexistând înscrisuri care să rectifice suprafețele de teren intabulate; a fost astfel prejudiciat Statul Român cu diferența de teren de 1800m(diferența dintre 3686 mp suprafață reală și 1455 mp pretins reală); recurenta a fost deci prejudiciată prin expropriere fără justă și prealabilă despăgubire. Recursul se privește ca nefondat.

În primul rând trebuie remarcat faptul că reclamanta nu este titulara vreunui drept real asupra imobilului pentru care solicita anularea care a stat la baza intabulării în C.F. urmată de radierea din C.F. a intabulării. Din petitul acțiunii rezultă că reclamanta a beneficiat de un contract de închiriere pentru un spațiu comercial de 104 mp pe terenul intabulat în C.F. 8838 nr.top.9004/a/23. Contractul de închiriere nu îi constituie un drept real, ci eventual un drept de creanță. În aceste condiții, susținerea din cererea de recurs în sensul că a fost expropriat nu are fundament legal. Cu privire la înscrierea în C.F. menționată pe baza încheierii de intabulare nr. 3265/1995, instanțele au reținut în mod corect că operațiunea s-a realizat conform prevederilor legale în materie, așa cum au evoluat ele în timp.

Astfel că, instanțele au pronunțat hotărâri legale neexistând motive de casare prevăzute la art. 304 pct. 5 și 10 invocate de recurent. În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ., recursul urmează a fi ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.L.G. SRL împotriva deciziei civile nr. 481 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 aprilie 2005.