ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2949/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1315 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 6468/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul K.S., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul K.S. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 10 aprilie 2002, la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei. S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,57 grame rezină de cannabis și în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 0,20 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la 10 aprilie 2002, inculpatul a fost depistat de poliție având asupra sa cantitatea de 0,57 grame rezină de cannabis și că la 11 aprilie 2002, în timp ce se afla în arestul I.G.P. a eliminat, pe cale fiziologică o punguță cu 0,28 grame heroină.

A reținut instanța că inculpatul este consumator de stupefiante și în sarcina sa nu se poate reține infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, simpla deținere, neînsoțită de alte acte materiale privind circulația drogurilor nerealizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul K.S. Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în primul rând, pentru achitarea inculpatului cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că sunt probe care demonstrează că acesta a săvârșit și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, iar în al doilea rând pentru confiscarea cantității de drog în baza art. 118 lit. b) C. pen.

și nu în baza legii speciale, art. 17 din Legea nr. 143/2000. La rândul său, inculpatul K.S. a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, prea mare în opinia sa. Prin decizia penală nr. 108/ A din 17 februarie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de parchet, sub un singur aspect, cel al reținerii greșite a temeiului în drept al confiscării cantității de drog. În consecință a modificat acest temei, din art. 118 lit. b) C. pen., în dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Apelul inculpatului K.S. a fost respins ca nefondat. Acesta, nemulțumit de hotărâre a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 1315 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului București și a deciziei penale nr. 108/ A din 17 februarie 2004, iar pe fond, reindividualizarea pedepsei prin reducerea cuantumului acesteia și înlăturarea măsurii expulzării dispusă în cauză. Temeiul de drept al recursului îl constituie prevederile art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Instanțele au făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii având statut de recidivist, a încercat să ascundă fapta în momentul prinderii în flagrant, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată este corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și ca modalitate de executare, ea fiind în concordanță cu scopul coercitiv – educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Măsura expulzării dispusă de instanța de fond și menținută în apel este pe deplin justificată, inculpatul fiind la a doua încălcare a Legii nr. 143/2000, ceea ce demonstrează persistență infracțională și potențial criminogen ridicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.S. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 17 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 10 aprilie 2002 la 1 iunie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2004.