ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2949/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1315 din 22

decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 6468/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul K.S., cu privire

la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul K.S. a fost

condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă prevenția de la 10 aprilie 2002, la zi.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

S-a constatat consumată în procesul

analizelor de laborator cantitatea de 0,57 grame rezină de cannabis și în baza

art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de

0,20 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că la 10 aprilie 2002, inculpatul a fost depistat de poliție având

asupra sa cantitatea de 0,57 grame rezină de cannabis și că la 11 aprilie 2002,

în timp ce se afla în arestul I.G.P. a eliminat, pe cale fiziologică o punguță

cu 0,28 grame heroină.

A reținut instanța că inculpatul

este consumator de stupefiante și în sarcina sa nu se poate reține infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc, simpla deținere, neînsoțită de alte acte

materiale privind circulația drogurilor nerealizând conținutul constitutiv al

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul K.S.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru nelegalitate și netemeinicie, în primul rând, pentru achitarea

inculpatului cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că sunt probe care demonstrează că acesta

a săvârșit și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, iar în al doilea

rând pentru confiscarea cantității de drog în baza art. 118 lit. b) C. pen. și

nu în baza legii speciale, art. 17 din Legea nr. 143/2000.

La rândul său, inculpatul K.S. a

criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, prea mare în

opinia sa.

Prin decizia penală nr. 108/ A din

17 februarie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de parchet,

sub un singur aspect, cel al reținerii greșite a temeiului în drept al

confiscării cantității de drog. În consecință a modificat acest temei, din art.

118 lit. b) C. pen., în dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Apelul inculpatului K.S. a fost

respins ca nefondat.

Acesta, nemulțumit de hotărâre a

atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Inculpatul solicită admiterea

recursului, casarea sentinței penale nr. 1315 din 22 decembrie 2003 a

Tribunalului București și a deciziei penale nr. 108/ A din 17 februarie 2004,

iar pe fond, reindividualizarea pedepsei prin reducerea cuantumului acesteia și

înlăturarea măsurii expulzării dispusă în cauză.

Temeiul de drept al recursului îl

constituie prevederile art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc.

pen.

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca atare.

Instanțele au făcut o judicioasă

aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont că inculpatul

nu se află la prima încălcare a legii având statut de recidivist, a încercat să

ascundă fapta în momentul prinderii în flagrant, astfel că pedeapsa de 5 ani

închisoare aplicată este corect individualizată atât sub aspectul cuantumului,

cât și ca modalitate de executare, ea fiind în concordanță cu scopul coercitiv

– educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Măsura expulzării dispusă de instanța de fond și

menținută în apel este pe deplin justificată, inculpatul fiind la a doua

încălcare a Legii nr. 143/2000, ceea ce demonstrează persistență infracțională

și potențial criminogen ridicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul K.S. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 17

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 10 aprilie 2002 la 1 iunie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpret se va

plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2004.