ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3193/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 374 din 13 decembrie 2002, Tribunalul Vrancea a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnata I.M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 383 din 20 decembrie 2003, recurenta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. După rămânerea definitivă a hotărârii, condamnata a solicitat amânarea executării pedepsei pe motiv că are în întreținere doi copii din care unul în vârstă de 12 ani, iar începerea executării ar avea consecințe grave asupra lui deoarece este despărțită în fapt de soț și nu are alte rude care să aibă grijă de aceștia.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins de către Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 154 din 17 martie 2003. Împotriva acestei soluții, condamnata a declarat recurs. Apărătorul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și amânarea executării pedepsei deoarece în caz contrar minorul va rămâne fără sprijin întrucât nu are cine să-l întrețină. Recursul nu este fondat. Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că recurenta are în întreținere doi copii, unul student în vârstă de 25 ani și altul elev de 12 ani și nu se evidențiază împrejurări speciale care să ducă la concluzia că executarea imediată a pedepsei are consecințe grave asupra familiei condamnatei. De altfel, recurenta a fost judecată în stare de libertate și de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, 25 septembrie 2002, și până în prezent ea a avut timp suficient pentru a-și rezolva problemele de familie.

Ca atare, nefăcându-se dovada existenței unor „împrejurări speciale” de natura celor prevăzute de lege [(art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.)], cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă și pe cale de consecință recursul urmează să fie respins. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnata I.M. împotriva deciziei nr. 154 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Obligă pe recurentă să plătească statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.