ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3193/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 374 din 13

decembrie 2002, Tribunalul Vrancea a respins cererea de amânare a executării

pedepsei formulată de condamnata I.M.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin sentința nr. 383 din 20 decembrie 2003, recurenta a

fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

După rămânerea definitivă a

hotărârii, condamnata a solicitat amânarea executării pedepsei pe motiv că are

în întreținere doi copii din care unul în vârstă de 12 ani, iar începerea

executării ar avea consecințe grave asupra lui deoarece este despărțită în fapt

de soț și nu are alte rude care să aibă grijă de aceștia.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe a fost respins de către Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 154 din

17 martie 2003.

Împotriva acestei soluții, condamnata

a declarat recurs.

Apărătorul a solicitat admiterea

acestuia, casarea hotărârilor și amânarea executării pedepsei deoarece în caz

contrar minorul va rămâne fără sprijin întrucât nu are cine să-l întrețină.

Recursul nu este fondat.

Din ancheta socială efectuată în

cauză rezultă că recurenta are în întreținere doi copii, unul student în vârstă

de 25 ani și altul elev de 12 ani și nu se evidențiază împrejurări speciale

care să ducă la concluzia că executarea imediată a pedepsei are consecințe

grave asupra familiei condamnatei.

De altfel, recurenta a fost judecată

în stare de libertate și de la data când hotărârea de condamnare a rămas

definitivă, 25 septembrie 2002, și până în prezent ea a avut timp suficient

pentru a-și rezolva problemele de familie.

Ca atare, nefăcându-se dovada

existenței unor „împrejurări speciale” de natura celor prevăzute de lege [(art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.)], cererea de amânare a executării pedepsei

nu poate fi admisă și pe cale de consecință recursul urmează să fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de

către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnata I.M. împotriva deciziei nr. 154 din 17 martie 2003 a Curții de Apel

Galați, ca nefondat.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2004.