ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3533/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221 din 16 iulie 2003 a Tribunalului Olt s-a dispus condamnarea inculpatului M.P. la câte 2 ani închisoare (parte vătămată I.A. și parte vătămată D.S.), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 13, art. 74 și art. 76 C. pen. S-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 13 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 868/1999 a Judecătoriei Botoșani, pedeapsă care să fie executată alături de pedeapsa aplicată, în total având de executat 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus timpul măsurii și arestării preventive din pedeapsa aplicată de la 4 septembrie 2000. În sfârșit s-au constatat recuperate prejudiciile cauzate părților civile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul și numiții R.C. și I.A.M. au hotărât să sustragă bani și bunuri de la elevii Liceului Teologic din localitate. Pentru realizarea rezoluției infracționale, cei trei s-au deplasat în holul de la intrare al primăriei, de unde puteau observa apariția elevilor care reveneau de la internat. Astfel că în jurul orelor 19,00, cei trei au acostat pe partea vătămată I.A. cerându-i toți banii. La refuzul acesteia, prin amenințare, i-a sustras portmoneul din care atât inculpatul cât și I.A.M.

și-au însușit câte 100.000 lei. După ce au luat banii au restituit portmoneul, amenințând partea vătămată cu bătaia în situația în care aceasta va reclama cele întâmplate. Ulterior, prin același procedeu, au acostat pe parte vătămată D.S., sustrăgându-i prin violență suma de 350.000 lei și un telefon mobil, părăsind locul faptei în fugă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b 1 ), raportat la art. 18 1 C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, prevăzută de art. 91 C. pen. Prin decizia nr. 332 din 10 noiembrie 2003 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.P.

Și împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând și prin apărător, în principal casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, motivat de încălcarea dreptului la apărare a inculpatului și necesitatea efectuării unei expertize neuropsihiatrice. În subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei față de datele ce caracterizează persoana inculpatului. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, dând faptelor încadrarea juridică legală, iar pedepsele aplicate sunt just individualizate, în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, primul motiv de recurs invocat, ce vizează încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la dreptul de apărare și care atrage nulitatea urmăririi penale este neîntemeiat. Declarația dată de inculpat în fața organelor de urmărire penală a fost dată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, iar prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut în prezența av. M.I., astfel încât dispozițiile art. 6 C. proc. pen., nu au fost încălcate. Referitor la necesitatea efectuării unei expertize neuropsihiatrică și acest motiv este neîntemeiat, atâta timp cât prin raportul de expertiză medico legal, întocmit de I.N.M.L. București avizat de către Comisia Superioară Medico Legală s-a stabilit existența discernământului în săvârșirea faptelor.

Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată de asemenea că, instanțele, în raport de pericolul deosebit al faptei, de natură a leza grav relațiile sociale, împrejurările concrete de săvârșirea faptei, cât și persoana inculpatului cunoscut cu antecedente penale, nu justifică reducerea acesteia. Pentru considerentele sus-arătate, Curtea în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P., împotriva deciziei penale nr. 332 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2004.