ÎCCJ, Decizia nr. 20/2005

în compunerea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 304/2004 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 1J din 15 martie 2005, C.S.M. a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției și însușită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în baza art. 98 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat judecătorului R.L., sancțiunea disciplinară a diminuării indemnizației de încadrare brută lunară, cu 15%, pe o perioadă de o lună, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 97 lit. b) din același act normativ. S-a reținut că prin acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției și însușită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, s-a arătat că la data de 10 februarie 2004, judecătorul R.L.

a fost implicat într-un accident rutier. Poliția municipiului Turda a constatat că judecătorul menționat a condus un autoturism pe strada L. din direcția Cluj Napoca, spre Târgu Mureș. Nerespectând distanța de siguranță, a intrat în coliziune cu un alt autoturism, oprit la trecerea de pietoni. Fiind testat cu aparatul A.p. s-a stabilit că judecătorul avea o concentrație alcoolică în sânge de 0,31%o. Acesta a fost amendat contravențional și s-a dispus suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, judecătorul R.L. nu a formulat plângere.

S-a apreciat prin acțiunea disciplinară, că fapta judecătorului de a conduce un autoturism sub influența băuturilor alcoolice și a produce un accident rutier, constituie manifestări care aduc atingere onoarei și probității sale profesionale, acesta făcându-se vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 122 lit. g) din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată și completată. În cursul judecării acțiunii disciplinare, judecătorul a recunoscut fapta, nu a propus administrarea altor probe în apărare și a solicitat să se aibă în vedere toate împrejurările în care s-a întâmplat evenimentul rutier, precum și faptul că până la acea dată nu a mai săvârșit nici o abatere pe linie profesională.

Împotriva acestei hotărâri, judecătorul R.L. a declarat recurs, susținând că sancțiunea aplicată nu este în concordanță cu abaterea săvârșită și celelalte împrejurări ținând de persoana sa. Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Recurentul nu contestă săvârșirea abaterii reținute în sarcina sa, criticile privind exclusiv sancțiunea aplicată, apreciată ca fiind excesivă. Astfel, acesta arată că pe tot parcursul cercetării a manifestat regret cu privire la comiterea abaterii reținute în sarcina sa și a contribuit la aflarea adevărului. Acesta a menționat că nu a mai fost sancționat până în prezent și, în consecință, apreciază că îi erau aplicabile prevederile art. 98 lit. a) din legea de organizare, în sensul aplicării sancțiunii disciplinare a avertismentului.

În fine, acesta a mai arătat că în cauză nu s-au înregistrat consecințe materiale ca urmare a săvârșirii abaterii menționate și nu s-au formulat nici un fel de pretenții în acest sens. Or, așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, la aplicarea sancțiunii disciplinare, C.S.M. a avut în vedere aceste apărări. Reexaminând cauza, prin prisma criticilor formulate, se constată că starea de fapt a fost corect stabilită, iar sancțiunea aplicată este adecvată acesteia. Astfel, stabilind generic sancțiunile disciplinare, legea nu dispune cu privire la sancțiunea ce se aplică unor abateri determinate.

Ca atare, stabilirea sancțiunilor disciplinare, dintre sancțiunile disciplinare, în scară, prevăzute de lege este, de fiecare dată, o chestiune de apreciere a organului competent a dispune angajarea răspunderii disciplinare, în funcție de gravitatea abaterii, urmarea produsă, modalitatea de săvârșire a acesteia, cauzele de ordin obiectiv și subiectiv care au dus la comiterea faptelor cu caracter de abatere disciplinară. La individualizarea sancțiunii au fost avute în vedere gravitatea abaterii și persoana magistratului. În raport cu acestea, sancțiunea aplicată apare ca fiind just individualizată și nu se constată temeiuri pentru înlocuirea acesteia, motivelor invocate de recurent în apărare lipsindu-le relevanța juridică vizată de acesta, în sensul acordării unei semnificații sporite, admiterii recursului și înlocuirii sancțiunii aplicate de C.S.M., adecvat aleasă, cu o sancțiune mai blândă.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de R.L., judecător la Judecătoria Turda, împotriva hotărârii nr. 1J din 15 martie 2005 a C.S.M. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005.