ÎCCJ, Decizia nr. 20/2005

în compunerea prevăzută de art. 22

din Legea nr. 304/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 1J din 15

martie 2005, C.S.M. a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul

justiției și însușită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în

baza art. 98 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat judecătorului R.L.,

sancțiunea disciplinară a diminuării indemnizației de încadrare brută lunară,

cu 15%, pe o perioadă de o lună, pentru săvârșirea abaterii disciplinare

prevăzută de art. 97 lit. b) din același act normativ.

S-a reținut că prin acțiunea

disciplinară exercitată de ministrul justiției și însușită de Colegiul de

conducere al Curții de Apel Cluj, s-a arătat că la data de 10 februarie 2004,

judecătorul R.L. a fost implicat într-un accident rutier. Poliția municipiului

Turda a constatat că judecătorul menționat a condus un autoturism pe strada L.

din direcția Cluj Napoca, spre Târgu Mureș. Nerespectând distanța de siguranță,

a intrat în coliziune cu un alt autoturism, oprit la trecerea de pietoni. Fiind

testat cu aparatul A.p. s-a stabilit că judecătorul avea o concentrație

alcoolică în sânge de 0,31%o. Acesta a fost amendat contravențional și s-a

dispus suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile. Împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției, judecătorul R.L. nu a formulat

plângere.

S-a apreciat prin acțiunea

disciplinară, că fapta judecătorului de a conduce un autoturism sub influența

băuturilor alcoolice și a produce un accident rutier, constituie manifestări

care aduc atingere onoarei și probității sale profesionale, acesta făcându-se

vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 122 lit. g) din

Legea nr. 92/1992, republicată, modificată și completată.

În cursul judecării acțiunii

disciplinare, judecătorul a recunoscut fapta, nu a propus administrarea altor

probe în apărare și a solicitat să se aibă în vedere toate împrejurările în

care s-a întâmplat evenimentul rutier, precum și faptul că până la acea dată nu

a mai săvârșit nici o abatere pe linie profesională.

Împotriva acestei hotărâri,

judecătorul R.L. a declarat recurs, susținând că sancțiunea aplicată nu este în

concordanță cu abaterea săvârșită și celelalte împrejurări ținând de persoana

sa.

Recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurentul nu contestă

săvârșirea abaterii reținute în sarcina sa, criticile privind exclusiv

sancțiunea aplicată, apreciată ca fiind excesivă.

Astfel, acesta arată că pe

tot parcursul cercetării a manifestat regret cu privire la comiterea abaterii

reținute în sarcina sa și a contribuit la aflarea adevărului.

Acesta a menționat că nu a

mai fost sancționat până în prezent și, în consecință, apreciază că îi erau

aplicabile prevederile art. 98 lit. a) din legea de organizare, în sensul

aplicării sancțiunii disciplinare a avertismentului.

În fine, acesta a mai arătat

că în cauză nu s-au înregistrat consecințe materiale ca urmare a săvârșirii

abaterii menționate și nu s-au formulat nici un fel de pretenții în acest sens.

Or, așa cum rezultă din

considerentele hotărârii atacate, la aplicarea sancțiunii disciplinare, C.S.M.

a avut în vedere aceste apărări.

Reexaminând cauza, prin

prisma criticilor formulate, se constată că starea de fapt a fost corect

stabilită, iar sancțiunea aplicată este adecvată acesteia.

Astfel, stabilind generic

sancțiunile disciplinare, legea nu dispune cu privire la sancțiunea ce se

aplică unor abateri determinate.

Ca atare, stabilirea

sancțiunilor disciplinare, dintre sancțiunile disciplinare, în scară, prevăzute

de lege este, de fiecare dată, o chestiune de apreciere a organului competent a

dispune angajarea răspunderii disciplinare, în funcție de gravitatea abaterii,

urmarea produsă, modalitatea de săvârșire a acesteia, cauzele de ordin obiectiv

și subiectiv care au dus la comiterea faptelor cu caracter de abatere

disciplinară.

La individualizarea

sancțiunii au fost avute în vedere gravitatea abaterii și persoana

magistratului.

În raport cu acestea,

sancțiunea aplicată apare ca fiind just individualizată și nu se constată

temeiuri pentru înlocuirea acesteia, motivelor invocate de recurent în apărare

lipsindu-le relevanța juridică vizată de acesta, în sensul acordării unei

semnificații sporite, admiterii recursului și înlocuirii sancțiunii aplicate de

C.S.M., adecvat aleasă, cu o sancțiune mai blândă.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de R.L., judecător la Judecătoria Turda, împotriva hotărârii

nr. 1J din 15 martie 2005 a C.S.M.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iulie 2005.