ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5645/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2001 sub nr. 8349/2001 pe rolul Tribunalului București, secția a III – a civilă, reclamantul T.G. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și Primăria sectorului 3 București solicitând instanței, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 10.000 mp, care a format lotul nr. 4 din trupul Bârzești, parcelarea moșiei I.B.G. din fosta comună Dudești – Cioplea, situat acum în zona șos. Olteniței. Motivându-și cererea, reclamantul a învederat că terenul revendicat a aparținut tatălui său, T.N.G.

și a fost nelegal expropriat în baza Decretului nr. 174/1949, fără justă cauză și fără acordare de despăgubiri. Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 C. civ. și art. 6 din Legea nr. 213/1998. La data de 23 mai 2002 s-a depus la dosar cerere de intervenție, în interes propriu, de către intervenienții T.C., C.T., B.A. și I.C., invocând aceleași drepturi ca și reclamantul, în calitate de comoștenitori, alături de reclamant, ai defunctului T.N.G. În timpul judecării cauzei reclamantul T.G. a decedat, locul acestuia în proces fiind luat de moștenitorii B.P. și T.M., care au înțeles să continue acțiunea pornită de autorul lor. La termenul de judecată din 23 ianuarie 2003, reclamantul și intervenienții au solicitat instanței, în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea notificării pe care au formulat-o în temeiul acestei legi.

Prin sentința civilă nr. 72 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a III – a civilă, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei în baza dispozițiilor nr. 47 din Legea nr. 10/2001, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de instanță și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă. Soluția pronunțată de instanța de fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, care, prin decizia civilă nr. 348 A, din 16 iunie2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții B.P. și T.M. și intervenienții T.C., C.T., B.A. și I.C. Contra acestei decizii au declarat recurs reclamanții - apelanți și apelanții-intervenienți, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc.

civ. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru cele ce succed. Primul motiv de recurs potrivit căruia instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. urmează a fi respins deoarece actele de procedură nu au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent pentru a fi declarate nule. Și așa fiind, actele de procedură nu se vor declara nule în afara cazului când prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, în accepțiunea recurenților instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic nu se susține.

Instanța de apel a interpretat acțiunea ca o acțiune în realizarea dreptului, întemeiată pe art. 480 C. civ. și, ținând seama de dispozițiile Legii nr. 10/2001, normă de drept specială și cu aplicabilitate imediată, derogatorie de la norma generală, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Dat fiind faptul că reclamanții au promovat acțiune în justiție după apariția Legii nr. 10/2001, respectiv 5 decembrie 2001, nu îi îndreptățea să solicite suspendarea judecării cauzei până la soluționarea notificării, potrivit dispozițiilor art. 47 din actul normativ sus-menționat potrivit căruia, prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecată sau solicitând suspendarea cauzei.

Cea de a treia critică potrivit căreia hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii urmează să fie înlăturată din două considerente: - reclamanții nu au urmat calea administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și au pornit o acțiune pe dreptul comun, inadmisibilă la data investirii instanței cu soluționarea ei; - potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele deținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Față de cele ce preced recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții B.P. și T.M. precum și de intervenienții T.C., C.T., B.A. și I.C. împotriva deciziei civile nr. 348 A din 16 iunie 2003 a Curții de Apel, secția a III – a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.