ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5645/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5

decembrie 2001 sub nr. 8349/2001 pe rolul Tribunalului București, secția a III

– a civilă, reclamantul T.G. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul General

al Municipiului București și Primăria sectorului 3 București solicitând

instanței, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați să-i

lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în

suprafață de 10.000 mp, care a format lotul nr. 4 din trupul Bârzești,

parcelarea moșiei I.B.G. din fosta comună Dudești – Cioplea, situat acum în

zona șos. Olteniței.

Motivându-și cererea, reclamantul a

învederat că terenul revendicat a aparținut tatălui său, T.N.G. și a fost

nelegal expropriat în baza Decretului nr. 174/1949, fără justă cauză și fără

acordare de despăgubiri. Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 480 C. civ. și art. 6 din Legea nr. 213/1998.

La data de 23 mai 2002 s-a depus la

dosar cerere de intervenție, în interes propriu, de către intervenienții T.C., C.T.,

B.A. și I.C., invocând aceleași drepturi ca și reclamantul, în calitate de

comoștenitori, alături de reclamant, ai defunctului T.N.G.

În timpul judecării cauzei

reclamantul T.G. a decedat, locul acestuia în proces fiind luat de moștenitorii

B.P. și T.M., care au înțeles să continue acțiunea pornită de autorul lor.

La termenul de judecată din 23

ianuarie 2003, reclamantul și intervenienții au solicitat instanței, în baza

art. 47 din Legea nr. 10/2001, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea

notificării pe care au formulat-o în temeiul acestei legi.

Prin sentința civilă nr. 72 din 23 ianuarie

2003, Tribunalul București, secția a III – a civilă, a respins cererea de

suspendare a judecării cauzei în baza dispozițiilor nr. 47 din Legea nr.

10/2001, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de

instanță și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.

Soluția pronunțată de instanța de

fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III – a civilă,

care, prin decizia civilă nr. 348 A, din 16 iunie2003, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanții B.P. și T.M. și intervenienții T.C., C.T., B.A. și

I.C.

Contra acestei decizii au declarat

recurs reclamanții - apelanți și apelanții-intervenienți, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru cele ce succed.

Primul motiv de recurs potrivit

căruia instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. urmează a fi respins deoarece

actele de procedură nu au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau

de un funcționar necompetent pentru a fi declarate nule.

Și așa fiind, actele de procedură nu

se vor declara nule în afara cazului când prin acestea s-a pricinuit părții o

vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Cel de-al doilea motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, în accepțiunea

recurenților instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic nu se susține.

Instanța de apel a interpretat

acțiunea ca o acțiune în realizarea dreptului, întemeiată pe art. 480 C. civ. și,

ținând seama de dispozițiile Legii nr. 10/2001, normă de drept specială și cu

aplicabilitate imediată, derogatorie de la norma generală, a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică.

Dat fiind faptul că reclamanții au

promovat acțiune în justiție după apariția Legii nr. 10/2001, respectiv 5

decembrie 2001, nu îi îndreptățea să solicite suspendarea judecării cauzei până

la soluționarea notificării, potrivit dispozițiilor art. 47 din actul normativ

sus-menționat potrivit căruia, prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în

cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea

acestei legi, renunțând la judecată sau solicitând suspendarea cauzei.

Cea de a treia critică potrivit

căreia hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii urmează să fie înlăturată din două

considerente:

- reclamanții nu au urmat calea

administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și au pornit o acțiune pe dreptul

comun, inadmisibilă la data investirii instanței cu soluționarea ei;

- potrivit dispozițiilor art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil,

inclusiv cele deținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de

foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi

speciale de reparație.

Față de cele ce preced recursul se

privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții B.P. și T.M. precum și de intervenienții T.C., C.T., B.A. și I.C.

împotriva deciziei civile nr. 348 A din 16 iunie 2003 a Curții de Apel, secția

a III – a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie

2004.