ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5417/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 octombrie

2004, pronunțată în dosarul penal nr. 5613/2004, Curtea de Apel Bacău a dispus

arestarea preventivă a inculpatului C.C.C. pe o durată de 25 zile, respectiv de

la 19 octombrie 2004 la 12 noiembrie 2004, pentru săvârșirea infracțiunii de

luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că la data de 18

octombrie 2004, în timp ce îndeplinea funcția de judecător la Judecătoria

Piatra Neamț, inculpatul a pretins și primit suma de 500 euro de la B.V.C., pentru

a-i soluționa favorabil cauza penală pe care o avea pe rol.

Instanța de fond a arătat că în

cauză sunt îndeplinite prevederile art. 149

1

C. proc. pen., cu

referire la art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., întrucât există indicii

temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune de luare de mită pedepsită de

lege cu închisoare mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea

acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În termen legal, inculpatul C.C.C. a

declarat recurs împotriva menționatei încheieri, solicitând punerea în

libertate întrucât nu există probe certe că lăsarea acestuia în libertate ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului, ori pentru a se împiedica sustragerea

inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura arestării

preventive indicată la litera „d” din menționatul text de lege.

În art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse

în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii,

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în

raport de motivele de recurs invocate, se constată că măsura arestării

preventive dispusă de Curtea de Apel Bacău la 19 octombrie 2004, este legală și

temeinică, din actele dosarului rezultând că există indicii temeinice că, în

calitate de magistrat, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă de luare de

mită, prevăzută de art. 254, raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, ceea ce

duce la concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc.

pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul inculpatului C.C.C. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C.C., împotriva încheierii nr. 1 din 19 octombrie 2004

a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 5613/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2004.