ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2119/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 27 iulie 2004, petiționara SC T. SRL Bacău a solicitat, în baza art. 168 alin. (1) C. proc. pen., ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor acestei societăți, în baza ordonanței emisă la 16 aprilie 2004 de procurorul militar în dosarul nr. 25/P/2004 al P.N.A., privind pe administratorul societății, susținându-se că măsura este nelegală și netemeinică. Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1258/ F din 7 octombrie 2004, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, cu motivarea că urmărirea penală se efectuează de către un procuror militar din cadrul P.N.A.

– Serviciul pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție comise de militari și că astfel, competența de soluționare revine instanței militare. La rândul său, Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința penală nr. 1 din 5 ianuarie 2005, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, apreciind că instanța civilă este cea care urmează a judeca plângerea împotriva măsurilor asiguratorii. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin ordonanță, procurorul militar a disjuns urmărirea penală, declinându-și totodată, competența în favoarea secției de combatere a infracțiunilor de corupție din cadrul P.N.A. Constatând conflict negativ de competență a fost sesizată secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic superioară comună conform art. 43 alin. (2) C. proc.

pen. În soluționarea conflictului, Curtea constată că instanța competentă a judeca plângerea petiționarei este Tribunalul București. În conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) C. proc. pen., în contra măsurii asiguratorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată pot face plângere procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal. Prin instanță de judecată urmează a se înțelege instanța competentă material să judece cauza potrivit dispozițiilor art. 25 și următoarele din același cod.

Din examinarea actelor dosarului, rezultă că prin ordonanța nr. 25/P/2004 din 9 noiembrie 2004, procurorul militar din cadrul secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, a P.N.A., a disjuns cauza privind SC T. SRL Bacău și administratorul acesteia inculpatul D.N., cercetat pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994, 215 alin. (1), (2) și (3) și art. 255 C. pen. și și-a declinat competența în favoarea secției de combatere a infracțiunilor de corupție a aceluiași parchet, împrejurări în care, cauza penală se afla pe rolul acestei din urmă secții. Ca atare, instanța căreia îi revine competența de a judeca infracțiunile arătate este tribunalul conform art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., astfel că și plângerea împotriva măsurilor asiguratorii în faza de urmărire penală, introdusă în baza art. 168 alin. (1) din același cod, este de competența aceluiași tribunal, nicidecum de competența Tribunalului Militar Teritorial. În consecință, Curtea potrivit dispozițiilor evocate și în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen., urmează a stabili competența în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind petiționara SC T. SRL Bacău, în favoarea Tribunalului București. Trimite dosarul acestei instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2005.