ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2119/2005

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la

27 iulie 2004, petiționara SC T. SRL Bacău a solicitat, în baza art. 168 alin.

(1) C. proc. pen., ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispus asupra

bunurilor acestei societăți, în baza ordonanței emisă la 16 aprilie 2004 de procurorul

militar în dosarul nr. 25/P/2004 al P.N.A., privind pe administratorul

societății, susținându-se că măsura este nelegală și netemeinică.

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 1258/ F din 7 octombrie 2004, și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, cu motivarea

că urmărirea penală se efectuează de către un procuror militar din cadrul

P.N.A. – Serviciul pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a

infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție comise de militari și că

astfel, competența de soluționare revine instanței militare.

La rândul său, Tribunalul

Militar Teritorial București, prin sentința penală nr. 1 din 5 ianuarie 2005,

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, apreciind că

instanța civilă este cea care urmează a judeca plângerea împotriva măsurilor

asiguratorii.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că prin ordonanță, procurorul militar a disjuns urmărirea

penală, declinându-și totodată, competența în favoarea secției de combatere a

infracțiunilor de corupție din cadrul P.N.A.

Constatând conflict negativ

de competență a fost sesizată secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, ca instanță ierarhic superioară comună conform art. 43 alin. (2) C.

proc. pen.

În soluționarea

conflictului, Curtea constată că instanța competentă a judeca plângerea

petiționarei este Tribunalul București.

În conformitate cu

dispozițiile art. 168 alin. (1) C. proc. pen., în contra măsurii asiguratorii

luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia învinuitul sau

inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană

interesată pot face plângere procurorului sau instanței de judecată, în orice

fază a procesului penal.

Prin instanță de judecată

urmează a se înțelege instanța competentă material să judece cauza potrivit

dispozițiilor art. 25 și următoarele din același cod.

Din examinarea actelor

dosarului, rezultă că prin ordonanța nr. 25/P/2004 din 9 noiembrie 2004,

procurorul militar din cadrul secției de combatere a infracțiunilor de corupție

săvârșite de militari, a P.N.A., a disjuns cauza privind SC T. SRL Bacău și

administratorul acesteia inculpatul D.N., cercetat pentru infracțiunile

prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994, 215 alin. (1), (2) și (3) și

art. 255 C. pen. și și-a declinat competența în favoarea secției de combatere a

infracțiunilor de corupție a aceluiași parchet, împrejurări în care, cauza

penală se afla pe rolul acestei din urmă secții.

Ca atare, instanța căreia îi

revine competența de a judeca infracțiunile arătate este tribunalul conform

art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., astfel că și plângerea împotriva

măsurilor asiguratorii în faza de urmărire penală, introdusă în baza art. 168

alin. (1) din același cod, este de competența aceluiași tribunal, nicidecum de

competența Tribunalului Militar Teritorial.

În consecință, Curtea

potrivit dispozițiilor evocate și în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen.,

urmează a stabili competența în favoarea Tribunalului București, căruia i se va

trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind petiționara SC T. SRL Bacău, în

favoarea Tribunalului București.

Trimite dosarul acestei

instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2005.