ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2776/2018

HOTĂRÂRE

12.06.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2776/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 12 iunie 2018

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin contestația împotriva măsurii instituirii sechestrului penal, care a fost înregistrată la data de 12.03.2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice si Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra apartamentului nr. x, situat în București, str. x - 104, prin ordonanța din data de 03.06.2013, emisă de Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, în dosarul penal nr. x/2006

În motivare, petentul a arătat că dosarul penal în care a fost aplicată măsura sechestrului nu a fost finalizat prin trimiterea sa în judecată, ci doar a altor inculpați și că, între timp, dosarul a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 119/24.05.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

În continuare, a arătat că a solicitat în mod repetat ridicarea sechestrului Direcției Naționale Anticorupție, care a precizat însă că a fost desesizată prin înaintarea dosarului de urmărire penală către instanță.

În drept, au fost invocate art. 250 alin. (8) C. proc. pen.. și art. 957 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3845/13.04.2018, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 22.05.2018.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ., reține următoarele:

În materia penală, sechestrul este instituit de procuror, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată și este o măsură procesuală cu caracter real, provizoriu.

Sechestrul a cărui ridicare se cere a fost instituit prin ordonanța din data de 03.06.2013, emisă de Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, în dosarul penal nr. x/2006

Urmare a instituirii acestei măsuri, sechestrul a fost înscris în cartea funciară, situație care subzistă și în prezent, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2 București, aflate la dosarul Judecătoriei Sectorului 2 București.

Analiza actelor dosarului relevă că petentul nu a fost trimis în judecată în dosarul penal în care măsura sechestrului a fost instituită.

Conform art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., "ordonanța de clasare cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum și dispoziții privind ridicarea sau menținerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției".

Potrivit propriilor afirmații, dar și a înscrisurilor depuse la dosar, petentul a solicitat Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari să dispună măsurile necesare pentru ridicarea sechestrului, însă cererea sa nu a fost soluționată, cu motivarea că unitatea de parchet a fost desesizată prin înaintarea dosarului de urmărire penală către instanță.

Apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 957 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, întrucât dosarul penal a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă este abilitată să determine și temeinicia cererii vizând ridicarea sechestrului asigurător.

Înalta Curte subliniază însă că petentul nu a fost trimis în judecată, astfel că nu a fost parte în dosarul penal nr. x/2013 în care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a pronunțat sentința nr. 219/23.03.2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 119/24.05.2016 a Completului de 5 Judecători.

Prin urmare, nu se poate reține atragerea competenței instanței supreme în soluționarea prezentei cereri în temeiul art. 957 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care excepția necompetenței sale materiale urmează să fie admisă.

În ceea ce privește instanța în favoarea căreia competența va fi declinată, Înalta Curte reiterează concluziile sale anterioare, potrivit cărora sechestrul a fost instituit în faza de urmărire penală, fără ca apoi petentul să fi fost trimis în judecată și că sechestrul asigurator este înscris în cartea funciară și în prezent, instituția care l-a instituit neluând nicio măsură cu privire la acesta.

De aceea, competența soluționării prezentei cereri aparține instanței de drept comun, care, în speță, față de dispozițiile art. 94 lit. k) și art. 111 C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 2 București.