ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1941/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 2 februarie 2000, reclamantul, F.P.S. București, a solicitat

obligarea pârâtei, SC P.L. SA Brăila, la plata sumelor de 3.963.076 lei

dividende pentru exercițiul financiar al anului 1996 și 23.944.538 lei daune-interese

moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate.

Tribunalul Brăila, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 38 din 22 martie 2000, a respins acțiunea

ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 848

din 14 noiembrie 2000 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței tribunalului, ce a fost schimbată, în sensul că s-a admis în parte

acțiunea și pârâta a fost obligată la 3.963.076 lei dividende restante; s-a

anulat, ca netimbrat, capătul de cerere privind daunele moratorii.

Curtea Supremă de Justiție,

secția comercială,  prin decizia nr. 2461 din 4 aprilie 2002, a admis

recursurile declarate de reclamanta A.P.A.P.S. București și pârâta SC P.L. SA

Brăila, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza la aceeași

instanță, pentru rejudecarea apelului.

S-a reținut de către instanță

că reclamanta beneficiază de scutire legală de plata taxei judiciare de timbru

pentru acțiunile ce au ca obiect venituri publice, în temeiul dispozițiilor art.

17 din Legea nr. 146/1997, întrucât este o instituție publică, conform

dispozițiilor pct. 7 al art. I Titlul I din Legea nr. 99/1999, de modificare a

O.G. nr. 88/1997.

Referitor la recursul

pârâtei, Curtea a apreciat că este întemeiat, întrucât instanța de apel nu a

analizat cele stipulate de părți în art. 9 din contractul de reprezentare a F.P.S.

în A.G.A., pentru anul 1996, cât și în art. 3 din precizările F.P.S. nr. 552/1996.

În mod greșit s-a reținut că

pârâta nu a făcut dovezi pe aspectul apărărilor sale, în justificarea

reținerilor făcute din dividendele cuvenite reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 49

din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 38 din 22 martie 2000 a Tribunalului Brăila.

S-a reținut de instanță că

pârâta a făcut dovada achitării în avans a dividendelor, cu O.P. nr. 2964 din 19

noiembrie 1997, în sumă de 432.113.840 lei, anterior datei stabilite prin

contract, respectiv, 31 decembrie 1997.

Diferența de 3.963.076 lei,

reprezintă contravaloarea indemnizațiilor reprezentanților A.P.A.P.S. în A.G.A.,

suportată pe perioada ianuarie-septembrie 1997 și încasate pe stat de plată,

împrejurare confirmată de reclamantă și care în mod corect au fost scăzute din

contravaloarea dividendelor cuvenite pe anul 1996.

Cum obligația principală de

plată a dividendelor a fost îndeplinită la timp, reclamanta nu mai poate

pretinde daune moratorii pentru debitul reprezentând dividende pe anul 1996, ce

a fost achitat anterior datei stabilite prin contract, de 31 decembrie 1997,

respectiv, 19 noiembrie 1997, conform O.P. nr. 2964/1997.

Reclamanta, A.P.A.P.S.

București, a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că

intimata a achitat, cu O.P. nr. 2964 din 19 noiembrie 1997, cu titlu de

dividende, suma de 432.133.840 lei, mai puțin 3.963.076 lei, contravaloarea

reprezentanților F.P.S. în A.G.A., pentru ședințele desfășurate în 1997.

Intimata trebuia să aștepte

încheierea exercițiului financiar al anului 1997 și să solicite, ulterior,

decontarea acestor cheltuieli în condițiile stabilite prin contractul de reprezentare

și nu să le deducă din dividendele aferente anului 1996.

În ceea ce privește daunele

moratorii, recurenta a susținut că acestea sunt datorate în temeiul art. 43 C.

com. coroborat cu art. 1088 C. civ., iar cuantumul lor este de 23.944.538 lei.

Că debitorul este de drept în întârziere și creditorul nu este ținut să

justifice vreo pagubă.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului, întrucât a achitat integral dividendele

datorate pe anul 1996, iar suma de 3.963.076 lei, reprezentând contravaloarea

indemnizațiilor reprezentanților F.P.S. în A.G.A., suportată pe perioada

ianuarie-septembrie 1997, a fost dedusă în mod legal din dividendele datorate

pe anul 1996, conform art. 6 pct. 4 și art. 9 din contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni coroborat cu pct. 3 din precizările F.P.S. (în prezent A.P.A.P.S.) nr.

552 din 9 mai 1996.

S-a susținut de intimată că

nu datorează daune moratorii, întrucât obligația principală de plata

dividendelor a fost respectată potrivit clauzelor contractuale.

Recursul nu este fondat.

F.P.S. – în prezent A.V.A.S.

– a avut calitatea de acționar la societatea intimată SC P.L. SA Brăila până în

anul 1997, când a vândut pachetul de acțiuni conform contractului nr. 1294 din 22

septembrie 1997.

Potrivit art. 67 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, acestuia i se cuvin dividendele proporțional cu cota de

participare la capitalul social vărsat.

Pentru anul 1996, recurentei

îi revenea suma de 487.856.000 lei, din care s-a dedus impozitul pe dividende

și a rămas de achitat suma de 436.096.916 lei.

Cu O.P nr. 2964 din 19

noiembrie 1997, intimata a achitat 432.113.840 lei cu titlu de dividende, mai

puțin suma de 3.963.076 lei, reprezentând contravaloarea reprezentanților F.P.S.

pentru ședințele desfășurate în anul 1997, până la privatizarea societății.

Această sumă a fost achitată

cu respectarea clauzei stipulate în contractul de vânzare-cumpărare, la pct. 6.4,

în care s-a prevăzut că dividendele aferente, pentru exercițiul financiar 1996,

aparțin vânzătorului (în prezent A.V.A.S.) dividende ce vor fi plătite până la

data de 31 decembrie 1997.

Susținerea recurentei, că în

mod greșit s-a făcut de către intimată deducerea sumei de 3.963.076 lei,

reprezentând contravaloarea indemnizațiilor F.P.S. în A.G.A. pe perioada

ianuarie-septembrie 1997, din cuantumul dividendelor, va fi înlăturată,

întrucât nu are temei legal.

Astfel, cu adresa nr. 552

din 9 mai 1996, F.P.S., filiala Brăila, a comunicat intimatei, SC P.L. SA, că

din dividendul net realizat de societate, ce i se cuvine, se deduc drepturile

bănești ale reprezentanților F.P.S. în A.G.A., conform art. 9 din contractul de

reprezentare.

Pe de altă parte, în raport cu

data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1294 – 22

septembrie 1997, cu faptul că în cuprinsul acestuia nu s-a făcut nici o

mențiune privind dividendele pe anul 1997, astfel că, în mod corect, suma de

3.963.076 lei a fost dedusă din cuantumul dividendelor aferente anului 1996.

Nici cel de-al doilea motiv

de recurs, privind neacordarea daunelor moratorii, nu este întemeiat.

Potrivit art. 43 C. com.,

„datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din

ziua când devin exigibile”.

Obligația de plată a

dividendelor are caracter comercial și, deci, îi sunt aplicabile dispozițiile art.

43 C. com.

Cum, însă, obligația de

plată a dividendelor aferente anului 1996, scadentă la 31 decembrie 1997, a

fost îndeplinită de intimata-pârâtă anterior, respectiv, prin achitarea lor cu

O.P. nr. 2964 din 19 noiembrie 1997, aceasta nu poate fi obligată la plata

daunelor moratorii, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea constată că decizia atacată este legală și temeinică și

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de reclamanta, A.P.A.P.S. București (în prezent A.V.A.S.), împotriva deciziei nr.

49 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 2 iunie 2004.