ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3065/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 19

iulie 2002, S.R.T. a chemat în judecată O.R.D.A., solicitând anularea deciziei nr.

52 din 10 mai 2002, prin care pârâtul a dispus constituirea comisiei de

negociere a tabelelor și metodologiilor pentru drepturile conexe.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat

că decizia este nelegală și îi vatămă interesele, în ceea ce privește termenul

de convocare și includerea televiziunii publice, în comisia de negociere,

prevederile actului administrativ atacat contravenind Legii nr. 8/1996, privind

drepturile de autor și drepturile de conexe.

Prin sentința civilă nr. 34 din 16

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins

acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza altei decizii a

pârâtului, nr. 1/2002, necontestată de reclamantă, dată în aplicarea și cu

respectarea Legii nr. 8/1996 și nu produce nici un prejudiciu S.R.T., care nu a

putut face dovada dreptului său recunoscut de lege, vătămat prin actul

administrativ în litigiu.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta S.R.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Astfel, reclamanta a învederat că

subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța

motivând respingerea cererii, având în vedere o altă situație de fapt și de drept,

decât cea invocată.

Astfel, s-a susținut și demonstrat

că prin actul administrativ contestat, au fost încălcate prevederile art. 131 alin.

(6) din Legea nr. 8/1996, întrucât negocierea tabelelor și metodologiilor

privind emiterea și transmiterea prestațiilor muzicale fixate pe o fonogramă,

nu se putea face înainte de împlinirea termenului minim de 3 ani.

Decizia atacată este nelegală, a

precizat reclamanta și sub aspectul includerii societății, în comisia de

negociere, întrucât nu are calitatea de utilizator și nici de producător de

fonograme, reclamanta folosind în exclusivitate videograme.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, care se

referă numai la situația în care tabelele și metodologiile au fost aprobate ca

urmare a avizării de către O.R.D.A., în condițiile alin. (3) ale textului.

H.G. nr. 71/2000, prin care au fost stabilite

tabelele și metodologiile privind utilizările prestațiilor muzicale fixate pe

fonograme, sub formă procentuală, hotărâre în raport cu data căreia reclamanta

susține că nu a fost respectat termenul de 3 ani prevăzut de art. 131 alin. (6)

din Legea nr. 8/1995, nu a fost avizată de către O.R.D.A., în condițiile art. 131

alin. (3), ci a fost aprobată de Guvernul României, în urma procedurii de mediere

prevăzută de art. 131 alin. (4).

Astfel, nu se poate susține că a avut

loc o nouă cerere de avizare, înainte de împlinirea termenului de 3 ani și deci,

că ar fi fost încălcate prevederile Legii nr. 8/1996, sub acest aspect.

În speță, sunt incidente prevederile

art. 131 alin. (4) din aceeași lege, privind procedura medierii, care intervine,

atunci când părțile nu au ajuns la un acord privind tabelele și metodologiile,

fiind necesară medierea O.R.D.A., care decide forma lor definitivă.

Sub acest aspect, prima critică

formulată în recursul reclamantei, este neîntemeiată.

Nici cel de-al doilea motiv de

casare nu este fondat, reclamanta utilizând fonograme și având obligația de

plată pentru utilizarea prestațiilor artiștilor interpreți fixate pe fonograme,

precum și pentru utilizarea fonogramelor.

În raport cu aceste împrejurări,

includerea reclamantei, în comisia de negociere, nu este de natură a-i leza drepturile

prevăzute de lege sau interesele sale legitime, soluția instanței de fond fiind

legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.R.T.

împotriva sentinței civile nr. 34 din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2004.