ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 295/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1290/2005,

Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de

SC O.T. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că reclamanta, prin fapta sa, a încălcat dispozițiile art.

55 din decizia C.N.A. privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoping-ul,

astfel încât actul administrativ atacat este legal.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, SC O.T. SRL București, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii și cu

eronata interpretare a probelor administrate.

S-a apreciat că actul administrativ

în litigiu, nu îndeplinește condițiile de formă impuse de lege și, respectiv,

de Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Prin întâmpinarea depusă de

intimată, s-a solicitat respingerea pe fond, a recursului și, totodată, a fost

invocată excepția nulității acestuia, întrucât nu este motivat conform art. 302

1

C. proc. civ.

Excepția invocată de intimat este

neîntemeiată și va fi respinsă.

Din analiza cererii de recurs,

rezultă fără putință de tăgadă că recurenta nu a încălcat dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ., recursul fiind motivat atât în fapt, cât și în drept.

Pe fondul său, din examinarea

actelor dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat

și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurenta a încălcat de mai multe

ori normele legale care interzic orice formă de publicitate pentru cabinete

medicale furnizoare de servicii publice de stat sau private.

Sancțiunile se aplică conform Legii

nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 402/2003, nu de

agentul constatator, ci de consiliu, prin decizii, în speță nefiind discutate

și aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001, astfel cum eronat a susținut

recurenta-reclamantă.

Corect, curtea de apel a apreciat că

recurenta-reclamantă a încălcat, prin fapta sa, dispozițiile art. 55 din

decizia C.N.A. nr. 254/2004, decizie legală și fondată pe dispozițiile Legii

nr. 504/2002, modificată prin Legea nr. 402/2003, și nu pe prevederile O.G. nr.

2/2001, care în speță nu sunt valabile și referitor la cuantumul amenzii, nu se

pot avea în vedere susținerile din recurs, întrucât aceasta a fost aplicată

spre minimul legal, recurenta, așa cum rezultă din probe, nefiind la prima

abatere.

Este cert, de asemenea, că în

sarcina C.N.A. nu cade obligația de a indica prin decizia de sancționare,

termenul și condițiile în care aceasta poate fi atacată, întrucât aceste

condiții de formă de care recurenta se plânge în motivele de recurs că au fost

încălcate, sunt prevăzute expres în dispozițiile art. 93 și 94 din Legea nr.

504/2002, astfel cum a fost modificată.

Față de aceste considerente, se

apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care,

conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de SC O.T. SRL

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1290 din 29 iunie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Respinge excepția nulității

recursului, invocată de intimatul-pârât.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.