ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4159/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237 din 23

februarie 2004, Tribunalul București, secția I a penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., în cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul

T.F. la 11 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus

degradarea militară a inculpatului.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe timp de 2 ani.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a 20 comprimate de Metadonă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 600.000 lei de la inculpat, în folosul

statului.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 17 martie 2004, în baza

denunțului făcut de numitul G.M., organele de poliție din cadrul B.C.C.O.

București au efectuat o descindere la locuința inculpatului T.F. Ajungând la

adresa vizată, în jurul orelor 15,00, denunțătorul a intrat în curte, unde s-a

deplasat mai întâi la locuința învinuitului C.R. (aflat în același imobil, însă

separată de cea a inculpatului).

Denunțătorul i-a dat numitului C.R.

suma de bani pe care o avea asupra lui solicitându-i să-i cumpere două doze de

heroină de la inculpat, promițându-i că le vor consuma împreună. C.R. a ieșit

din camera sa și s-a deplasat la locuința inculpatului, căruia i-a solicitat

două doze de heroină.

După ce a luat banii de la învinuit,

inculpatul a ieșit din imobil și s-a deplasat în curtea imobilului nr. 38, pe

aceeași stradă, acesta fiind locuit de T.F. și familia sa.

Inculpatul a mers în spatele casei

și dintr-o grămadă de cărămizi a luat două doze de heroină, după care, s-a

deplasat la locuința numitului C.R. și i-a înmânat drogurile, care la rândul

său i le-a dat denunțătorului G.M. Imediat organele de poliție au pătruns în

imobil, iar denunțătorul a predat cele două doze de heroină.

Cu ocazia efectuării percheziției

corporale, asupra inculpatului a fost găsită suma de 1.100.000 lei, între care

se aflau și cele 10 bancnote de câte 50.000 lei ale căror serii au fost

consemnate de organele de poliție în procesul verbal.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul T.F., susținând că nu este vinovat, că totul a fost o

înscenare, solicitând achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 301 din 28

aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I a penală, a admis apelul

declarat de inculpat, a desființat parțial sentința atacată și în fond, a redus

pedeapsa aplicată inculpatului de la 11 ani închisoare la 5 ani închisoare prin

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 17

martie 2003 la 28 aprilie 2004 și a fost menținută arestarea preventivă a

inculpatului.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T.F.

În recursul său, parchetul a

solicitat admiterea lui, casarea deciziei atacată, înlăturarea circumstanțelor

atenuante reținute în favoarea inculpatului și menținerea pedepsei de 11 ani

închisoare, aplicată inculpatului de către instanța de fond.

În recursul său, inculpatul a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și achitarea lui, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

deoarece nu este autorul ei. În subsidiar a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei atacată și reducerea pedepsei aplicată.

Recursurile declarate nu sunt

fondate, pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrările

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situație de fapt și

vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză,

iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, conform

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța de control judiciar a ținut seama de gradul ridicat de

pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei și anume,

inculpatul a fost prins în flagrant de către organele de urmărire penală în

momentul în care i-a vândut învinuitului C.R. două doze de heroină, contra

sumei de 500.000 lei, dar și de datele ce caracterizează persoana

infractorului, acesta având în întreținere cinci copii minori.

Așa fiind, pedeapsa de 5 ani

închisoare, sub aspectul cuantumului său, se încadrează în limitele legale

prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea

inculpatului în vederea reinserției lui în societate și prevenția generală

conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, se constată că în

cauză nu există temeiuri pentru majorarea pedepsei aplicate inculpatului,

astfel cum a solicitat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dar nici

pentru reducerea acesteia, astfel cum a solicitat inculpatul, urmând ca

cererile să fie respinse, ca nefondate.

În ce privește susținerile

inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei pentru care a fost trimis în

judecată, se constată că acestea sunt infirmate de materialul probator

administrat în cauză.

Astfel din declarațiile

denunțătorului G.M., a învinuitului C.R., a martorului asistent I.M.,

coroborate cu procesul verbal încheiat de organele de poliție la data de 17

martie 2003, rezultă că inculpatul a vândut două doze de heroină învinuitului

C.R., de la care a primit suma de 500.000 lei tratată fluorescent, sumă cu care

a fost prins în flagrant de organele de poliție.

Așa fiind, vinovăția inculpatului

T.F. a fost pe deplin dovedită și neexistând temeiuri pentru achitarea lui, în

sensul în care a solicitat, urmează ca cererea sa să fie respinsă, ca

nefondată.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul T.F. să fie respinse, ca nefondate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la timpul 17 martie 2003 la 17

august 2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T.F.

împotriva deciziei penale nr. 301 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 martie 2003 la 17 august

2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.