ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 198/2004

S-a luat în examinare recursul

declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.363 din 8 iulie 2003 a

Curții de Apel București – Secția a I-a penală, pronunțată în dosarul nr.1677/2003.

La apelul nominal, s-a prezentat

recurentul inculpat, aflat în stare de arest,  asistat de avocat M.B., apărător

desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul recurentului inculpat a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în principal, achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea

nr.143/2000, întrucât nu există probe în acuzare, iar condamnarea nu se poate

întemeia numai pe prezumții. A considerat că vinovăția inculpatului există

numai pentru infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000. În

subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Procurorul a pus concluzii de respingere,

ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, apreciind că din probele

administrate în cauză a rezultat că inculpatul este atât consumator de droguri,

cât și traficant de droguri, iar pedepsele aplicate au fost corect

individualizate în raport cu prevederile art.72 din Codul penal.

Recurentul inculpat a declarat că este de

acord cu susținerile apărătorului său.

CURTEA,

Asupra recursului  de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr.89 din 4

februarie 2003, pronunțată în dosarul nr.5122/2002, Tribunalul București –

Secția I penală, în baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, a condamnat

pe inculpatul D.M. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal. A aplicat art.71 și 64 din

Codul penal.

În baza art.4 din Lega nr.143/2000,

același inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu

aplicarea art.71 și 64 din Codul penal.

În baza art.83 din Codul penal, a

fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni

închisoare aplicată prin Sentința penală nr.539 din 16 februarie 2001

pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, pedeapsă pe care inculpatul o

va executa alături de fiecare din pedepsele aplicate în cauză.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b

din Codul penal, a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisore și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din

Codul penal, la care a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr.539/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în final, inculpatul

urmând să execute 10 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, cu aplicarea art.71 și 64 din

același cod.

Instanța a enținut starea de arest a

inculpatului, conform art.350 din Codul de procedură penală și în baza art.88

din Codul penal a dedus prevenția de la 12 martie 2002 la zi.

În baza art.118 lit.d din Codul

penal, a dispus confiscarea sumei de 4.800.000 lei și a sumei de 60 dolari.

În baza art.17 din Legea nr.143/2000

și a art.118 lit.b și e din Codul penal, a dispus confiscarea specială a 12

comprimate metadonă.

Instanța a reținut că la data de 12

martie 2002, organele de poliție din cadrul IGP – BCCOAB au observat două

persoane, identificate ulterior ca fiind M.R. și B.R.M., care se deplasau

dinspre str. Cuza Vodă către str. Cpt.Vitejescu la imobilul nr.1, loc cunoscut

ca fiind locuința unor persoane care se ocupă cu traficul de droguri. După

circa 10 minute, când cei doi au revenit pe str. Cuza Vodă, au fost opriți și

imobilizați de organele de poliție, ocazie cu care Burcea Răzvan a aruncat din

gură o punguță din material plastic ce conținea o substanță pulverulentă de

culoare maron. Martorul a declarat că a cumpărat-o de la M. zis „B.” care

locuiește în str.Cpt. Vitejescu nr.1, sector 4. Conform raportului de

constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, substanța găsită în punguța

aruncată de martor conține 0,10 gr. heroină, drog de mare risc.

Ca urmare a efectuării unei

percheziții domiciliare autorizate la locuința inculpatului D.M. au fost găsite

sumele de 4.800.000 lei și 20 dolari, iar în a doua încăpere ocupată de D.D. și

R.A. au fost găsite în frigider 10 pastile „SN” iar în dulap în haina

martorului D.D. s-a găsit un tub de medicamente conținând 24 comprimate „SN”.

Același raport de constatare tehnico-științifică reține că toate cele 34 de

comprimate conțin metadonă, drog trecut în tabelul II anexă la Legea

nr.143/2000. Martorul D.D. a declarat că metadona îi aparține inculpatului D.M.,

aspect confirmat și de inculpat cu motivarea că le cumpărase pentru consum

propriu în încercarea de a renunța la consumul de heroină.

Deși inculpatul a negat comercializarea

de droguri, recunoscând că ar fi numai consumator de droguri, a recunoscut că

uneori cumpăra droguri și pentru alte persoane. Martorul B.R.M. a relatat că în

numeroase rânduri a cumpărat droguri de la inculpat la prețul de 200.000 lei

doza. De asemenea, martorul L.A. a arătat că a cumpărat de două ori heroină de

la inculpat cu prețul de 100.000 lei per doză. C.B. a confirmat că și el a fost

cu inculpatul pentru a cumpăra droguri de la alte persoane din zona Ferentari,

ocazie cu care inculpatul cumpăra droguri și pentru alți consumatori de la care

primise bani cu acest scop.

Prin Decizia penală nr.363 din 8

iulie 2003, Curtea de Apel București – Secția I penală a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul D.M.

împotriva sentinței penale nr.89 din 4 februarie 2003, pe care a desființat-o

în parte, constatând că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr.539/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București pentru infracțiunea

prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 a fost integral și

condiționat grațiată în baza art.1 și 7 din Legea nr.543/2002.

Instanța de apel a dispus ca

inculpatul să execute în final 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, după executarea

pedepsei principale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârilor

pronunțate de ambele instanțe, achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de

art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, invocând cazul prevăzut de art.385

9

pct.12 teza I din Codul de procedură penală și, în subsidiar, reducerea

pedepsei, invocând cazul prevăzut de art.385

9

pct.14 din același

cod.

Examinând ambele motive de recurs,

Înalta Curte constată că nu sunt justificate, pentru argumentele ce urmează:

Ambele instanțe au reținut corect

situația de fapt și au încadrat corespunzător faptele, probele existente la

dosar confirmând săvârșirea ambelor infracțiuni pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată: infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea

Nr.143/2000 și infracțiunea prevăzută de art.4 din aceași lege.

Declarațiile tuturor martorilor

audiați în cauză pe parcursul procesului penal, precum și  celelalte probe

efectuate în cauză (procese verbale de constatare, percheziție domiciliară,

expertiză tehnico-științifică, recunoașteri din grup, procese verbale de

predare a probelor spre analiză) au confirmat săvârșirea de către inculpat atât

a infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000, deținere de droguri

pentru consum propriu, fără drept, recunoscută de inculpat, cât și a

infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din aceeași lege, (procurarea,

deținerea, punerea în vânzare a drogurilor de risc și de mare risc), care nu a

fost recunoscută de inculpat.

Potrivit art.69 din Codul de

procedură penală, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în

cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în

care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză.

Or, declarațiile recurentului

inculpat referitoare la împrejurarea că nu ar fi comercializat droguri nu numai

că nu se coroborează cu vreo altă probă efectuată în cauză, dar sunt infirmate chiar

de martorii care au cumpărat droguri de la inculpat, unul dintre ei fiind surprins

de organele de poliție imediat după cumpărarea unei doze.

În consecință, acest prim motiv de

recurs (principal), privind greșita condamnare a recurentului inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, este

nefondat și va fi respins.

Nefondat este și motivul subsidiar (cazul

prevăzut de art.385

9

pct.14 din Codul de procedură penală),

referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art.72 din Codul penal, întrucât instanțele au individualizat bine

pedepsele în raport cu criteriile generale prevăzute de acest text, aplicându-i

inculpatului ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa minimă prevăzută de art.2 alin.2

din Legea nr.143/2000.

Acordarea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art.74 din Codul penal nu se justifică în raport cu comportarea

nesinceră a inculpatului și cu existența  antecedentelor penale.

În consecință, Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art.88 din Codul penal, va

fi scăzut din durata pedepsei timpul reținerii și al arestării preventive de la

12 martie 2002 la  14 ianuarie 2004.

Conform art.192 alin.(2) din Codul

de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în cuantum de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.363 din 8 iulie 2003 a

Curții de Apel București – Secția a I-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 martie 2002

la 14 ianuarie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata

sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.