ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2373/2003

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin sentința penală nr. 924 din 3

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au

fost condamnați inculpații:

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 la 11 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 279 alin. (1) C.

pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

11 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă

perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500.000 lei.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat de la inculpat 3,70

gr heroină și 210 comprimate metadonă.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

s-a confiscat de asemenea de la inculpat un pistol gaze, calibru 9 mm, 8

cartușe 9 mm și 3 tuburi goale cartuș 9 mm.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În baza art. 110, raportat la art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

perioadă de 2 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-au

pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost

arestată preventiv în perioada 14 martie 2002, 10 iulie 2002.

Fiecare inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

La data de 14 martie 2002 inculpatul

I.S. a vândut cu 1.500.000 lei inculpatei R.F.R. 5 doze de heroină, fiind

surprinși de poliție după ce inculpatul primise bani și se pregătea să predea

drogurile coinculpatei.

Cu ocazia percheziției efectuate la

locuința inculpatului I.S. s-au găsit 240 comprimate de metadonă, un pistol

calibru 9 mm și muniția aferentă.

Prin decizia penală nr. 794 din 4

decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelurile declarate împotriva sentinței de Parchetul de pe lângă Tribunalului

București și de inculpatul I.S. și a desființat în parte hotărârea atacată.

Rejudecând a repus în

individualitatea lor pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune comisă și a

redus la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și a aplicat inculpatului pentru

această infracțiune pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a dedus la zi arestarea

preventivă.

Instanța de apel a reținut că

situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, fiind

întemeiată susținerea inculpatului I.S. că drogurile erau destinate consumului

propriu.

S-a apreciat însă că pedeapsa

aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 este prea severă și de asemenea s-a constatat, că nelegal

prima instanță nu a aplicat inculpatului I.S., pentru această infracțiune

pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.

Inculpatul I.S. a declarat recurs

susținând că s-a dat faptei o încadrare juridică greșită, deoarece drogurile

erau destinate consumului propriu.

În subsidiar s-a solicitat reducerea

pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc.

pen., dar nu este fondat.

Din analiza materialului probator

aflat la dosar rezultă că situația de fapt și implicit încadrarea juridică au

fost corect stabilite în cauză.

Astfel din procesul verbal de la

fila 6 dosar urmărire penală, rezultă cu certitudine faptul că inculpata R.F.R.

a fost văzută de lucrătorii de poliție, care supravegheau intersecția Bd.

Mărășești, str. Șerban Vodă, așteptând pe cineva, timp în care a numărat o sumă

de bani. La scurt timp a venit și inculpatul și amândoi s-au deplasat în

spatele blocului de pe Bd. Mărășești, fiind urmăriți de polițiști, care au

văzut când R.F.R. i-a dat suma de bani inculpatului și care au intervenit

imobilizându-i pe cei doi, ocazie cu care în mâna inculpatului s-a găsit suma

de 1.500.000 lei. De asemenea pe jos, între cei doi inculpați au fost găsite 5

pliculețe cu o substanță ce s-a dovedit ulterior, prin analizele de laborator,

că este heroină. Ambii inculpați au arătat că drogurile au fost aruncate pe jos

de I.S., când au apărut polițiștii.

Aceste aspecte sunt confirmate de

martorul U.I.C., care a asistat la prinderea inculpaților în flagrant.

Susținerea inculpatului că s-a dat

faptei o greșită încadrare juridică, deoarece nu ar fi vândut drogurile

inculpatei R.F.R., cu care întreținea relații de concubinaj, ci urma să le

consume împreună cu aceasta, așa cum au făcut și altă dată, nu poate fi avută

în vedere.

Astfel pe de o parte, declarațiile

celor doi inculpați în acest sens date în fața instanței sunt în totală

contradicție cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu cele

afirmate de cei doi inculpați pe parcursul urmăririi penale. Așa fiind,

întemeiat susținerile inculpaților din faza de cercetare judecătorească au fost

înlăturate ca nesincere.

Pe de altă parte se impune

precizarea, că pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 este lipsit de relevanță modul în care sunt dobândite

substanțele stupefiante și dacă furnizarea de droguri altei persoane se face cu

titlu oneros sau gratuit, esențial pentru existența infracțiunii în încadrarea

juridică menționată fiind faptul că inculpatul furnizând heroină coinculpatei

R.F.R. a efectuat operațiuni cu substanțe stupefiante.

Ca atare se constată că încadrarea

juridică dată faptei este corectă.

Este de asemenea neîntemeiat motivul

de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei.

Se constată astfel că pedeapsa,

astfel cum a fost redusă în apel, se situează la limita minimă, prevăzută de

lege, în condițiile în care inculpatul a furnizat droguri de mare risc unei

persoane minore, ceea ce conferă faptei o gravitate deosebită. Se apreciază de

asemenea că din actele dosarului nu rezultă existența vreunei împrejurări care

să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen.,

simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale nefiind suficient, pentru a

atrage reducerea pedepsei sub limita minimă, prevăzută de lege.

Întrucât din examinarea cauzei nu

rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, în recursul inculpatului, Curtea va respinge recursul

ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 794 din 4 decembrie 2002, a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la 21 mai

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2003.