ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3975/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 282 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul P.P. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 alin. (2) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 40.000.000 lei despăgubiri civile și 70.000.000 lei daune morale către partea civilă V.S. și, respectiv, 35.000.000 lei daune morale părții civile V.Șt. junior. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul, consătean cu V.Șt., era în relații tensionate cu acesta și cu familia lui datorită unor diferende legate de proprietatea unui teren.

În acest context, în ziua de 12 septembrie 2002, inculpatul, soția și fiul lor, se aflau la cosit într-o zonă apropiată suprafeței de pământ în litigiu. Atunci când s-a deplasat la o fântână pentru a lua apă, inculpatul a observat că pe respectivul teren păștea o turmă de oi, pe care a încercat să o îndepărteze. Imediat, de inculpat s-a apropiat V.Șt. care avea în mână un topor cu care-l amenința pe P.P. Acesta, încercând să se îndepărteze, a fost urmărit și când V.Șt. s-a apropiat de el au început să se îmbrâncească, situație în care inculpatul i-a luat toporul și a fost lovit la mână cu un cuțit. Instantaneu, inculpatul l-a lovit pe V.Șt. cu toporul peste tot corpul, el încetând agresiunea atunci când a sesizat că cel lovit nu mai mișcă.

În continuare, inculpatul a luat toporul și cuțitul, a povestit familiei sale cele ce se petrecuseră și s-a prezentat la poliție. Raportul medico-legal de necropsie a reținut că moartea lui V.Șt. a fost violentă și a fost produsă urmare fracturii de boltă craniană iradiată în etapele mijlociu și posterior stânga, politraumatismul scheletului osos întinzându-se la ceafă și membre. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, părțile civile V.S., V.Șt. junior și inculpatul. Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului și la soluționarea laturii civile a cauzei în ce privește neacordarea de despăgubiri civile și părții civile V.Șt.

junior. Apelantele părți civile și-au motivat apelurile pe greșita încadrare juridică a faptei, în opinia lor aceasta fiind infracțiune de omor deosebit de grav, pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului și pe greșita soluționare a laturii civile referitor la neacordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat, respectiv 300.000.000 lei. Apelul declarat de inculpat a fost motivat pe netemeinicia pedepsei aplicată și pe greșita obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 114 din 1 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate. Hotărârea pronunțată în apel a fost atacată cu recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de părțile civile și de inculpat.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. și prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii prin neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, precum și privind soluționarea laturii civile a cauzei referitor la partea civilă V.Șt. junior. Recurentele părți civile și-au motivat în scris calea de atac, cazurile de casare invocate ținând de latura penală, iar privind latura civilă, au solicitat acordarea de despăgubiri în cuantum mărit. Inculpatul a invocat ca motiv de casare cazul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., el considerând astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare a fost individualizată prin neluarea în considerare, în suficientă măsură, a circumstanțelor în care s-a săvârșit fapta. Recursul declarat de parchet este fondat pentru considerentele ce urmează. Orientându-se la pedeapsa de 5 ani închisoare, prima instanță nu a acordat semnificație concretă pericolului social grav al faptei, criteriu primordial prevăzut de art. 72 C. pen. Astfel, acțiunea inculpatului, concretizată în aplicarea de multe lovituri cu toporul la nivelul capului victimei, cât și peste tot corpul acesteia, actul medico-legal consemnând peste 40 de leziuni, conferă faptei un grad ridicat de pericol social.

Considerând și împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv pe fondul tensiunilor conflictuale cu victima, aceasta provocându-l pe inculpat, dar și datele ce caracterizează persoana celui din urmă, fără antecedente penale și sincer pe parcursul procesului penal, pedeapsa de 7 ani închisoare va fi în măsură să realizeze și scopul ei, așa cum prevede art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială. Pe de altă parte, art. 174 C. pen., text care incriminează infracțiunea de omor, prevede pedeapsa interzicerii unor drepturi. Art. 65 C. pen., prevede că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilă este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Alin. (2) al acestui articol, prevede că pedeapsa interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Raportând la cauză aceste texte de lege, se reține că și privind acest motiv de recurs, recursul declarat de parchet este fondat, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani va fi în măsură să realizeze scopul pedepsei. Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța, în acord cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. și conform probatoriului administrat, a apreciat că inculpatul a avut culpă în procent de 35% în desfășurarea incidentului, iar victima culpă în procent de 65%, ca atare, ea a acordat părților civile despăgubiri civile corespunzătoare.

Ca atare, recursul declarat de parchet fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., va fi admis și se va proceda conform dispozitivului. Privind recursurile declarate de părțile civile, acestea sunt nefondate. Potrivit art. 385 2 C. proc. pen., raportat la art. 362 alin. (1) lit. d) din același cod, poate face recurs partea civilă, în ce privește latura civilă. Sub acest aspect, instanța, apreciind, în baza probelor administrate, că inculpatul a avut culpă în procent de 35% în săvârșirea infracțiunii de omor, a acordat soției victimei, V.S., despăgubiri materiale și morale, iar fiului său major, V.Șt. jr. despăgubiri morale, acțiunea civilă avându-și izvorul în aceeași faptă materială ca și acțiunea penală, adică în infracțiune.

Ca atare, hotărârea recurată de părțile civile fiind legală, recursurile acestora vor fi respinse ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Privind recursul declarat de inculpat, acesta este tardiv. Potrivit dispozițiilor art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile. Alin. (2) al acestui text, prevede că dispozițiile art. 363 – art. 365 privind data de la care curge termenul, căii de atac se aplică în mod corespunzător. Alin. (2) al art. 363 C. proc. pen., prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Raportând la cauză aceste dispoziții se reține că inculpatul a fost prezent la data pronunțării hotărârii instanței de apel și la 15 aprilie 2004 i s-a comunicat, sub semnătură la locul de detenție, copie de pe dispozitivul deciziei.

Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, la 5 mai 2004, deci cu mult peste termenul legal de 10 zile. În aceste condiții, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca tardiv. Conform art. 192 C. proc. pen., părțile civile recurente și inculpatul recurent vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 114 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 282 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.P., precum și la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., în sensul că o majorează de la 5 ani la 7 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2002 la 20 iulie 2004. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale sus-menționată. Respinge ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile V.S. și V.Șt. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă părțile civile să plătească statului câte 200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2004.