ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3975/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 282 din 4

decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul P.P. la 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 alin. (2) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14, a

art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost

obligat la plata sumelor de 40.000.000 lei despăgubiri civile și 70.000.000 lei

daune morale către partea civilă V.S. și, respectiv, 35.000.000 lei daune

morale părții civile V.Șt. junior.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul, consătean cu V.Șt., era

în relații tensionate cu acesta și cu familia lui datorită unor diferende

legate de proprietatea unui teren.

În acest context, în ziua de 12

septembrie 2002, inculpatul, soția și fiul lor, se aflau la cosit într-o zonă

apropiată suprafeței de pământ în litigiu. Atunci când s-a deplasat la o

fântână pentru a lua apă, inculpatul a observat că pe respectivul teren păștea

o turmă de oi, pe care a încercat să o îndepărteze.

Imediat, de inculpat s-a apropiat

V.Șt. care avea în mână un topor cu care-l amenința pe P.P. Acesta, încercând

să se îndepărteze, a fost urmărit și când V.Șt. s-a apropiat de el au început

să se îmbrâncească, situație în care inculpatul i-a luat toporul și a fost

lovit la mână cu un cuțit. Instantaneu, inculpatul l-a lovit pe V.Șt. cu

toporul peste tot corpul, el încetând agresiunea atunci când a sesizat că cel

lovit nu mai mișcă.

În continuare, inculpatul a luat

toporul și cuțitul, a povestit familiei sale cele ce se petrecuseră și s-a

prezentat la poliție.

Raportul medico-legal de necropsie a

reținut că moartea lui V.Șt. a fost violentă și a fost produsă urmare fracturii

de boltă craniană iradiată în etapele mijlociu și posterior stânga,

politraumatismul scheletului osos întinzându-se la ceafă și membre.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, părțile civile V.S., V.Șt.

junior și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Hunedoara a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la netemeinicia

pedepsei aplicată inculpatului și la soluționarea laturii civile a cauzei în ce

privește neacordarea de despăgubiri civile și părții civile V.Șt. junior.

Apelantele părți civile și-au

motivat apelurile pe greșita încadrare juridică a faptei, în opinia lor aceasta

fiind infracțiune de omor deosebit de grav, pe netemeinicia pedepsei aplicată

inculpatului și pe greșita soluționare a laturii civile referitor la

neacordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat, respectiv 300.000.000 lei.

Apelul declarat de inculpat a fost

motivat pe netemeinicia pedepsei aplicată și pe greșita obligare a inculpatului

la plata de despăgubiri civile.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 114 din 1 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate.

Hotărârea pronunțată în apel a fost

atacată cu recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, de părțile civile și de inculpat.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia și-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. și prin hotărâre s-a

făcut o greșită aplicare a legii prin neaplicarea pedepsei complementare a

interzicerii exercitării unor drepturi, precum și privind soluționarea laturii

civile a cauzei referitor la partea civilă V.Șt. junior.

Recurentele părți civile și-au motivat

în scris calea de atac, cazurile de casare invocate ținând de latura penală,

iar privind latura civilă, au solicitat acordarea de despăgubiri în cuantum

mărit.

Inculpatul a invocat ca motiv de

casare cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., el

considerând astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare a fost individualizată prin

neluarea în considerare, în suficientă măsură, a circumstanțelor în care s-a

săvârșit fapta.

Recursul declarat de parchet este

fondat pentru considerentele ce urmează.

Orientându-se la pedeapsa de 5 ani

închisoare, prima instanță nu a acordat semnificație concretă pericolului

social grav al faptei, criteriu primordial prevăzut de art. 72 C. pen.

Astfel, acțiunea inculpatului,

concretizată în aplicarea de multe lovituri cu toporul la nivelul capului

victimei, cât și peste tot corpul acesteia, actul medico-legal consemnând peste

40 de leziuni, conferă faptei un grad ridicat de pericol social.

Considerând și împrejurările în care

a fost comisă fapta, respectiv pe fondul tensiunilor conflictuale cu victima,

aceasta provocându-l pe inculpat, dar și datele ce caracterizează persoana

celui din urmă, fără antecedente penale și sincer pe parcursul procesului

penal, pedeapsa de 7 ani închisoare va fi în măsură să realizeze și scopul ei,

așa cum prevede art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială.

Pe de altă parte, art. 174 C. pen.,

text care incriminează infracțiunea de omor, prevede pedeapsa interzicerii unor

drepturi.

Art. 65 C. pen., prevede că pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa

principală stabilă este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că,

față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana

infractorului, această pedeapsă este necesară.

Alin. (2) al acestui articol,

prevede că pedeapsa interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea

prevede această pedeapsă.

Raportând la cauză aceste texte de

lege, se reține că și privind acest motiv de recurs, recursul declarat de

parchet este fondat, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani va

fi în măsură să realizeze scopul pedepsei.

Referitor la soluționarea laturii

civile a cauzei, instanța, în acord cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. și

conform probatoriului administrat, a apreciat că inculpatul a avut culpă în

procent de 35% în desfășurarea incidentului, iar victima culpă în procent de

65%, ca atare, ea a acordat părților civile despăgubiri civile corespunzătoare.

Ca atare, recursul declarat de

parchet fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit.

d) din C. proc. pen., va fi admis și se va proceda conform dispozitivului.

Privind recursurile declarate de

părțile civile, acestea sunt nefondate.

Potrivit art. 385

2

C.

proc. pen., raportat la art. 362 alin. (1) lit. d) din același cod, poate face

recurs partea civilă, în ce privește latura civilă.

Sub acest aspect, instanța,

apreciind, în baza probelor administrate, că inculpatul a avut culpă în procent

de 35% în săvârșirea infracțiunii de omor, a acordat soției victimei, V.S.,

despăgubiri materiale și morale, iar fiului său major, V.Șt. jr. despăgubiri

morale, acțiunea civilă avându-și izvorul în aceeași faptă materială ca și

acțiunea penală, adică în infracțiune.

Ca atare, hotărârea recurată de

părțile civile fiind legală, recursurile acestora vor fi respinse ca nefondate,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Privind recursul declarat de

inculpat, acesta este tardiv.

Potrivit dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile.

Alin. (2) al acestui text, prevede

că dispozițiile art. 363 – art. 365 privind data de la care curge termenul,

căii de atac se aplică în mod corespunzător.

Alin. (2) al art. 363 C. proc. pen.,

prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare,

termenul curge de la pronunțare.

Raportând la cauză aceste dispoziții

se reține că inculpatul a fost prezent la data pronunțării hotărârii instanței

de apel și la 15 aprilie 2004 i s-a comunicat, sub semnătură la locul de

detenție, copie de pe dispozitivul deciziei.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, la 5 mai 2004, deci cu mult peste

termenul legal de 10 zile.

În aceste condiții, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de

inculpat va fi respins ca tardiv.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

părțile civile recurente și inculpatul recurent vor fi obligați să plătească

cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr.

114 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 282 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara numai cu

privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.P., precum și la

omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., în

sensul că o majorează de la 5 ani la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., aplică

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2002 la 20

iulie 2004.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale sus-menționată.

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile V.S. și V.Șt. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă părțile civile să plătească

statului câte 200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iulie 2004.