ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1630/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul G.D. a chemat în

judecată pe pârâtul I.D.G. și a solicitat să se valideze convenția încheiată

între ei, privind vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafață de 0,38 ha situat

în intravilanul comunei Adâncata, județul Suceava.

Prin sentința civilă nr. 3957 din 10

decembrie 2003 Judecătoria Suceava a respins acțiunea, cu motivarea că

reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul era proprietarul terenului în litigiu,

alături de acesta mai fiind proprietari, în indiviziune, și alte persoane.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 934 din 7 aprilie 2004 a admis recursul declarat de reclamant, a

schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea și a constatat că

reclamantul a dobândit prin cumpărare de la pârât la 15 septembrie 1993 suprafața

de 38 ari teren în intravilanul comunei Adâncata, plătind prețul de 375.000

lei.

Instanța de apel a reținut că

înscrisul sub semnătură privată a fost recunoscut de pârât și întrunește

condițiile cerute de lege, respectiv art. 1073–1077 C. civ.

Nejustificat, pârâtul a refuzat

să-și respecte obligația asumată, câtă vreme dreptul de proprietate asupra

terenului a fost recunoscut prin titlu de proprietate nr. 869/1994, iar starea

de indiviziune a fost lichidată prin decizia civilă nr. 2603 din 3 decembrie 2002

a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă prin decizia Curții de Apel

Suceava.

S-a mai reținut că în speță nu sunt

incidente prevederile art. 67 din Legea nr. 18/1991 câtă vreme convenția

părților are valoare de antecontract de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul I.G., fără a preciza însă vreunul dintre motivele de

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În motivare se arată că el pârâtul

nu putea să vândă reclamantului terenul în litigiu pentru că nu justifica un

drept de proprietate asupra parcelei respective. În plus trebuiau aplicate

prevederile art. 67 din Legea nr.18/1991 care reglementau condițiile în care se

putea vinde un teren. Mai mult, prețul este prea mic față de valoarea

terenului.

Recursul se privește ca nefondat.

Instanța de apel a stabilit corect

situația de fapt la care a aplicat prevederile legale incidente, menționat în

hotărâre.

Pârâtul a recunoscut încheierea

convenției, iar așa cum bine a reținut instanța de apel, și-a consolidat

calitatea de proprietar prin titlu de proprietate și lichidarea stării de

indiviziune.

Prin încheierea convenției dintre

părți nu au fost eludate prevederile art. 67 din Legea nr. 18/1991, pârâtul

fiind acela care a refuzat încheierea actului autentic. De altfel, înainte de

declanșarea litigiului, textul de lege menționat a fost abrogat.

Prețul de cumpărare al terenului

este cel convenit de părți. De altfel, modicitatea prețului a fost invocată

pentru prima oară în instanța de recurs.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul I.G. împotriva deciziei nr. 934 din 7 aprilie 2004 a Curții

de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.