ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 64/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 31 ianuarie 2004, reclamantul B.T. a chemat în judecată Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara, solicitând anularea măsurii de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, dispusă la 3 februarie 2004, cu durata până la 24 ianuarie 2008. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 3 ianuarie 2004 a fost returnat din Marea Britanie, unde, însă, nu a săvârșit nici o faptă antisocială, astfel încât, măsura dispusă de pârâți, apare ca nelegală și netemeinică. Prin sentința civilă nr. 131 din 25 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că măsura dispusă este justificată, reclamantul fiind returnat din Marea Britanie, întrucât nu îndeplinea condițiile cerute de lege, pentru a rămâne pe teritoriul acestei țări. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul B.T., solicitând reducerea termenului de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, în raport cu conduita corectă pe care a avut-o pe teritoriul statului de unde a fost returnat. Ulterior, reclamantul a depus la dosar, adresa nr. 208/1203554 din 28 octombrie 2004, prin care pârâta Direcția Generală de Pașapoarte a decis reducerea până la data de 25 ianuarie 2005, a măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului.

Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține că, astfel cum a constatat instanța de fond, măsura contestată a fost dispusă cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor, aprobată prin Legea nr. 216/1998, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 84/2003. De altfel, astfel cum atestă actul nou depus în recurs, acțiunea a rămas fără obiect, pârâții dispunând ulterior pronunțării sentinței, reducerea la un an, a duratei suspendării dreptului reclamantului de a călători în străinătate.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.T. împotriva sentinței civile nr. 131 din 25 iunie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.