ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 3 octombrie 2005, reclamantul S.I. a chemat în judecată Direcția Generală de Pașapoarte București și Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple Hunedoara, solicitând anularea măsurii de suspendare a dreptului de a călători în străinătate pe timp de 2 ani, începând cu 26 aprilie 2005 și în subsidiar, reducerea perioadei de suspendare de la 2 ani, la 8 luni. Prin sentința civilă nr. 283 din 11 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte acțiunea, în sensul că a dispus reducerea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, până la 26 aprilie 2006. S-a reținut că sub aspectul încălcării prevederilor O.G.

nr. 65/1997 nu s-a făcut dovada depășirii termenului de ședere, în Franța, de unde reclamantul a fost returnat. În același timp s-a apreciat că față de faptul că acesta este căsătorit cu o cetățeană engleză, cu care are doi copii minori, perioada de suspendare aplicată este mult prea severă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală de Pașapoarte care a susținut că instanța în mod greșit nu a avut în vedere că reclamantul se afla la a doua returnare, ceea ce dovedește că a încălcat condițiile în care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a putea călători. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, astfel cum a fost modificat și completat ulterior: „se poate suspenda dreptul de folosire al pașaportului, pentru o perioadă de la 1, la 5 ani, când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state și împotriva cetățenilor români care au depășit, în mod nejustificat, termenele de ședere în statele pe teritoriul cărora au călătorit”. Din probele administrate în cauză, rezultă neîndoielnic că reclamantul se află la a doua returnare, ceea ce în mod firesc justifică aplicarea sancțiunii suspendării temporare a dreptului de folosire a pașaportului.

Având în vedere, însă, că acesta este căsătorit cu o cetățeană engleză, cu care are doi copii minori, și că în sarcina sa nu s-au reținut fapte ce fac obiectul urmăririi penale sau care au fost deja stabilite prin hotărâri judecătorești, legal și temeinic s-a apreciat de către instanța fondului, că nu se justifică durata aplicării sancțiunii și s-a procedat, în consecință, prin reducerea acesteia, până la 26 aprilie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 283 din 11 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2006.