ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3

octombrie 2005, reclamantul S.I. a chemat în judecată Direcția Generală de

Pașapoarte București și Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și

Evidența Pașapoartelor Simple Hunedoara, solicitând anularea măsurii de

suspendare a dreptului de a călători în străinătate pe timp de 2 ani, începând

cu 26 aprilie 2005 și în subsidiar, reducerea perioadei de suspendare de la 2

ani, la 8 luni.

Prin sentința civilă nr. 283 din 11

noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte acțiunea, în sensul

că a dispus reducerea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a

pașaportului, până la 26 aprilie 2006.

S-a reținut că sub aspectul încălcării

prevederilor O.G. nr. 65/1997 nu s-a făcut dovada depășirii termenului de

ședere, în Franța, de unde reclamantul a fost returnat.

În același timp s-a apreciat că față

de faptul că acesta este căsătorit cu o cetățeană engleză, cu care are doi

copii minori, perioada de suspendare aplicată este mult prea severă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Direcția Generală de Pașapoarte care a susținut că instanța în

mod greșit nu a avut în vedere că reclamantul se afla la a doua returnare, ceea

ce dovedește că a încălcat condițiile în care cetățenii români trebuie să le

îndeplinească pentru a putea călători.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

14 alin. (1) lit. e) din O.G. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în

România, astfel cum a fost modificat și completat ulterior: „se poate suspenda

dreptul de folosire al pașaportului, pentru o perioadă de la 1, la 5 ani, când

persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România,

cu alte state și împotriva cetățenilor români care au depășit, în mod nejustificat,

termenele de ședere în statele pe teritoriul cărora au călătorit”.

Din probele administrate în cauză,

rezultă neîndoielnic că reclamantul se află la a doua returnare, ceea ce în mod

firesc justifică aplicarea sancțiunii suspendării temporare a dreptului de

folosire a pașaportului.

Având în vedere, însă, că acesta

este căsătorit cu o cetățeană engleză, cu care are doi copii minori, și că în

sarcina sa nu s-au reținut fapte ce fac obiectul urmăririi penale sau care au

fost deja stabilite prin hotărâri judecătorești, legal și temeinic s-a apreciat

de către instanța fondului, că nu se justifică durata aplicării sancțiunii și

s-a procedat, în consecință, prin reducerea acesteia, până la 26 aprilie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 283 din

11 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 mai 2006.