ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2002/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 12 iulie 2005, reclamantul N.D. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte București, solicitând anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului pe o perioadă de 3 ani, până la 25 noiembrie 2006. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că măsura este restrictivă și nu ține cont că prin aceasta este împiedicat să fie alături de soție și copilul minor, care se află legal în Franța. Prin sentința civilă nr. 23 din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând ca măsura luată se justifică, în raport cu conduita reclamantului, care nu se afla la prima abatere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul N.D. care a reiterat susținerile din acțiune. Recursul nu este fondat. Reclamantul a fost returnat din Elveția, situație în care, legal și temeinic, prin aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor, i s-a suspendat dreptul de folosire al pașapoartelor pe o perioadă de 5 ani , începând de la 25 noiembrie 2003. Ca urmare a contestației formulate, pârâta i-a redus perioada de suspendare la 3 ani, respectiv până la 25 noiembrie 2006. Măsura astfel aplicată, este mai mult decât justificată, ținând cont de antecedentele reclamantului care a mai fost returnat de două ori din Franța și față de care s-au întocmit acte premergătoare pentru trecerea ilegală a graniței în 2003 și 2004. Astfel fiind, soluția de menținere a măsurii dispuse de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva reclamantului-recurent urmează a fi apreciată ca fiind legală și temeinică și în consecință, în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul N.D. împotriva sentinței civile nr. 123 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2006.