ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3374/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, reclamantul C.M. a chemat în judecată Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, pentru ca instanța să dispună anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului dispusă de pârâtă. În motivarea cererii a arătat faptul că este prea aspră măsura de suspendare pe timp de 3 ani a dreptului de folosire a pașaportului, ulterior redusă la 2 ani, având în vedere faptul că, din motive independente de voința sa, a depășit termenul legal de ședere în Spania. A precizat că este la prima abatere și că nu a săvârșit fapte de natură să aducă atingere siguranței naționale, precum și faptul că soția sa a rămas singură în Spania și se află într-o situație dificilă.

Prin sentința nr. 31 din 22 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, în sensul că a fost redusă perioada suspendării dreptului de folosire a pașaportului la durata de 1 an. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că dispozițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, modificată, au un caracter facultativ, și nu obligatoriu, precum și faptul că măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului trebuie stabilită și în raport cu gravitatea faptei săvârșite și consecințele ei; în concret, față de situația de fapt existentă, s-a apreciat că măsura dispusă de pârâta Direcția Generală de Pașapoarte este prea severă.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că în contextul în care intimatul-reclamant se afla la a doua returnare și măsura restrictivă aplicată inițial a fost deja redusă de autoritatea competentă, la doi ani, instanța de fond a aplicat greșit legea, ignorând faptul că dreptul la libera circulație implică respectarea legislației Statului român, precum și a tratatelor, convențiilor pe care România le-a ratificat. Recursul este nefondat și pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins. Urmare a returnării intimatului-reclamant din Spania, țară cu care România a încheiat acord de readmisie, în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

nr. 65/1997, modificată, Serviciul Public Comunitar al județului Suceava pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple a suspendat dreptul reclamantului de folosire a pașaportului pe o perioadă de 3 ani. Această măsură restrictivă a fost redusă la o perioadă de doi ani, cu ocazia soluționării contestației pe care cel în cauză a adresat-o Direcției Generale a Pașapoartelor. Apreciind că dreptul la libera circulație nu a fost exercitat în condițiile impuse de legislația română și cea europeană, în deplină concordanță cu regimul pașapoartelor în România, Curtea de Apel Suceava a aplicat regula, consacrată de însuși textul legal invocat, privind stabilirea măsurii restrictive în discuție, proporțional cu gravitatea faptei comise și consecințele ei.

Dreptul la liberă circulație în străinătate este garantat de art. 25 din Constituția României și în virtutea acestuia, conform art. 1 din O.G. nr. 65/1997, cu modificările ulterioare, cetățenii români au dreptul la eliberarea, deținerea și folosirea unui pașaport. Restricționarea dreptului de folosire a pașaportului, a fost dispusă în cauză în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din ordonanța amintită, de autoritatea cu atribuții legale în această materie, măsura fiind apreciată ca legală și oportună de către instanța fondului care nu a dispus anularea ei. Prin menținerea măsurii restrictive au fost respectate sensul și scopul normelor legale, sancționându-se atât fapta, dar mai cu seamă consecințele acesteia, care se răsfrâng indirect asupra tuturor cetățenilor români ce au dreptul de a călători în străinătate.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin aplicarea regulii proporționalității, în sensul reducerii duratei măsurii restrictive la minimul prevăzut de lege, anume de un an, nu constituie motiv de casare sau modificare a sentinței recurate în sensul celor statuate prin art. 304 și 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 31 din 22 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.