ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3374/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții

de Apel Suceava, reclamantul C.M. a chemat în judecată Direcția Generală de

Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, pentru ca

instanța să dispună anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de

folosire a pașaportului dispusă de pârâtă.

În motivarea cererii a

arătat faptul că este prea aspră măsura de suspendare pe timp de 3 ani a

dreptului de folosire a pașaportului, ulterior redusă la 2 ani, având în vedere

faptul că, din motive independente de voința sa, a depășit termenul legal de

ședere în Spania. A precizat că este la prima abatere și că nu a săvârșit fapte

de natură să aducă atingere siguranței naționale, precum și faptul că soția sa

a rămas singură în Spania și se află într-o situație dificilă.

Prin sentința nr. 31 din 22

februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, în

sensul că a fost redusă perioada suspendării dreptului de folosire a

pașaportului la durata de 1 an.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că dispozițiile prevăzute de

art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, modificată, au un caracter

facultativ, și nu obligatoriu, precum și faptul că măsura de suspendare

temporară a dreptului de folosire a pașaportului trebuie stabilită și în raport

cu gravitatea faptei săvârșite și consecințele ei; în concret, față de situația

de fapt existentă, s-a apreciat că măsura dispusă de pârâta Direcția Generală

de Pașapoarte este prea severă.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că în

contextul în care intimatul-reclamant se afla la a doua returnare și măsura

restrictivă aplicată inițial a fost deja redusă de autoritatea competentă, la

doi ani, instanța de fond a aplicat greșit legea, ignorând faptul că dreptul la

libera circulație implică respectarea legislației Statului român, precum și a

tratatelor, convențiilor pe care România le-a ratificat.

Recursul este nefondat și pe

cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

Urmare a returnării

intimatului-reclamant din Spania, țară cu care România a încheiat acord de

readmisie, în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, modificată,

Serviciul Public Comunitar al județului Suceava pentru Eliberarea și Evidența

Pașapoartelor Simple a suspendat dreptul reclamantului de folosire a

pașaportului pe o perioadă de 3 ani.

Această măsură restrictivă a

fost redusă la o perioadă de doi ani, cu ocazia soluționării contestației pe

care cel în cauză a adresat-o Direcției Generale a Pașapoartelor.

Apreciind că dreptul la

libera circulație nu a fost exercitat în condițiile impuse de legislația română

și cea europeană, în deplină concordanță cu regimul pașapoartelor în România,

Curtea de Apel Suceava a aplicat regula, consacrată de însuși textul legal

invocat, privind stabilirea măsurii restrictive în discuție, proporțional cu

gravitatea faptei comise și consecințele ei.

Dreptul la liberă circulație în

străinătate este garantat de art. 25 din Constituția României și în virtutea

acestuia, conform art. 1 din O.G. nr. 65/1997, cu modificările ulterioare,

cetățenii români au dreptul la eliberarea, deținerea și folosirea unui

pașaport.

Restricționarea dreptului de

folosire a pașaportului, a fost dispusă în cauză în temeiul art. 14 alin. (1)

lit. e) din ordonanța amintită, de autoritatea cu atribuții legale în această

materie, măsura fiind apreciată ca legală și oportună de către instanța fondului

care nu a dispus anularea ei.

Prin menținerea măsurii

restrictive au fost respectate sensul și scopul normelor legale,

sancționându-se atât fapta, dar mai cu seamă consecințele acesteia, care se

răsfrâng indirect asupra tuturor cetățenilor români ce au dreptul de a călători

în străinătate.

Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că prin aplicarea regulii proporționalității, în sensul

reducerii duratei măsurii restrictive la minimul prevăzut de lege, anume de un

an, nu constituie motiv de casare sau modificare a sentinței recurate în sensul

celor statuate prin art. 304 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 31 din 22 februarie 2006 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2006.