ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2177/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 316 din 7 iunie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului G.D., formulată în contradictoriu cu pârâții Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Timiș și Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, București. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispoziției nr. 3622548 din 13 decembrie 2003, pârâtul Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Timiș a suspendat reclamantului, dreptul de folosire a pașaportului, până la data de 4 decembrie 2008, așadar pe o perioadă de 5 ani, pe motiv că acesta a fost returnat din Franța, pentru depășirea termenului legal de ședere.

S-a apreciat, potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, modificată prin O.U.G. nr. 84/2003, că această măsură a fost legal dispusă, fiind, totodată, proporțională cu conduita reclamantului, din dosarul administrativ al căruia rezultă că a mai fost anterior returnat din statele situate în spațiul Schengen, în baza acordurilor de readmisie încheiate cu România. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, G.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, s-a susținut de către recurent, că s-a dispus față de el, măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

nr. 65/1997, modificată prin O.U.G. nr. 84/2003, deși nu s-a făcut în nici un mod dovada depășirii termenului legal de ședere în Franța. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și prin prisma dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele și în limitele expuse în cele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, astfel cum a fost ulterior modificată, așa cum, de altfel, a reținut și instanța de fond, cetățeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului sau i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, între altele, atunci când se constată că a depășit termenele de ședere în statele în care a călătorit sau când a fost returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state.

În astfel de situații, același text de lege prevede că măsura se poate dispune pentru o durată cuprinsă între 1 an și 5 ani, stabilită proporțional cu gravitatea faptei comise și cu consecințele ei. Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat, că măsura sancționatorie pentru persoanele care au depășit termenele de ședere în spațiul Schengen, poate și trebuie să fie stabilită proporțional cu gravitatea faptei și consecințele ei. Cum în cauză a rezultat că motivul pentru care s-a dispus față de reclamantul-recurent, măsura suspendării dreptului, pentru durata maximă prevăzută de lege, de 5 ani, rezidă exclusiv în returnarea acestuia din Franța, la data de 4 decembrie 2003, Înalta Curte apreciază că această măsură nu a fost stabilită proporțional cu gravitatea faptei comise și cu consecințele ei, fiind excesiv de severă.

Drept urmare, în condițiile în care Înalta Curte apreciază că fapta comisă de reclamantul-recurent și gravitatea acesteia, nu justifică aplicarea măsurii sancționatorii maxime prevăzute de lege, conform art. 312 pct. 2 C. proc. civ., recursul de față se va admite și se va modifica sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului-recurent. În consecință, măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului pentru G.D., în raport cu gravitatea faptei și mai ales a consecințelor acesteia, se va stabili de către Înalta Curte, la o durată de 3 ani, respectiv până la data de 4 decembrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.D. împotriva sentinței civile nr. 316 din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului. Stabilește măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului pe o perioadă de 3 ani, până la 4 decembrie 2006. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2005.