ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1324/2006

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 267/CA/2005-P.I. din 24 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul H.G., în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Satu Mare.

În motivarea sentinței se reține că reclamantul a fost returnat din Franța, motiv pentru care, prin actul nr. 3264349 din 12 august 2005 s-a dispus suspendarea dreptului de folosire a pașaportului până la 1 august 2008; ulterior, în urma contestației depuse de reclamant s-a dispus reducerea termenului de suspendare până la 1 august 2006. Se menționează că prin actul nr. 208/4958 din 23 iunie 2005 s-au anulat toate actele anterioare și s-a aplicat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului până la 28 septembrie 2009, măsură luată în baza art. 5 din O.U.G. nr. 112/2001; această măsură este justificată, întrucât prin sentința penală nr. 235 din 12 septembrie 2004, reclamantul a fost condamnat la 15.000.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 1 din O.U.G.

nr. 112/2001, respectiv trecerea ilegală a frontierei unui stat străin. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamantul H.G., susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 112/2001, termenul maxim pentru care se poate lua măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului, este de 5 ani, iar prin actul contestat s-a ajuns la aplicarea acestei măsuri pe o durată de 6 ani. De asemenea, recurentul-reclamant susține că potrivit Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani, astfel că instanța de fond ar fi trebuit să-i admită acțiunea și să mențină durata măsurii, doar până la 1 august 2006. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este întemeiat.

Astfel, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 112/2001, privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării, de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, „cetățeanului român condamnat în temeiul dispozițiilor art. 1 - 3 i se refuză eliberarea pașaportului sau, după caz, i se suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani”. Această prevedere legală are caracter imperativ și reprezintă o normă specială în raport cu reglementarea generală, cuprinsă în Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, aplicându-se cu prioritate față de aceasta din urmă. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 5 din O.U.G.

nr. 112/2001, întrucât nu a observat că la data aplicării măsurii de suspendare a pașaportului, ca urmare a condamnării penale, reclamantul executase deja o astfel de restricție, ca urmare a returnării sale din Franța, începând cu data de 1 august 2003. În consecință, măsura aplicată de autoritatea competentă, până la data de 1 august 2009, este nelegală, deoarece depășește durata prevăzută de lege, de 5 ani, astfel că data limită a interdicției trebuia să fie 1 august 2008. Pentru considerentele menționate, hotărârea atacată urmează a fi modificată în parte, cu privire la durata măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, în temeiul art. 312, cu referire la art. 304 pct. 9.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul H.G. împotriva sentinței civile nr. 267/CA/2005-P.I. din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului H.G. Reduce durata măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, aplicată prin actul nr. 208/4958 din 23 iunie 2005, a Direcției Generale de Pașapoarte - Ministerul Administrației și Internelor, până la data de 1 august 2008. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2006.