ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.03.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1840/2005

HOTĂRÂRE
08.03.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1840/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 3655 din 3 martie 1999 la Judecătoria sector 1

București, completată, reclamanții D.E. și D.A. au chemat în judecată pe pârâta

S.C.P.P. Băneasa și au solicitat să fie obligată pârâta să le lase în deplină

proprietate și posesie suprafața de 11519,5 mp teren situat în București,

(fostul lot 29/IV).

În

motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a fost preluat

din patrimoniul autorilor lor, A.T.I. și A.A. fără titlu valabil și au invocat

în drept dispozițiile art. 480 C. civ. și art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr.

213/1998.

Judecătoria

sector 1 București, prin sentința civilă nr. 6871 din 5 mai 1999 nemotivată, a

declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei.

La

data de 7 octombrie 1999 reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au

solicitat chemarea în judecată a Ministerului Agriculturii și Alimentației care

exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole care aparțin domeniului public sau privat al acestuia.

Tribunalul

București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 460 din 21 iunie 2000 au admis cererea formulată de reclamanții D.E.

și D.A., în parte, a constatat nulitatea titlului statului și a obligat pe

pârâți să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2180,5 mp

teren situat în București.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin

decizia civilă nr. 64 din 8 februarie 2001 admis apelurile declarate de

reclamanții D.E. și D.A. precum și de pârâta S.C.P.P. Băneasa împotriva

sentinței civile nr. 460 din 21 iunie 2000 pe care a desființat-o și a trimis

cauza spre rejudecarea aceluiași tribunal.

Curtea

Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia civilă nr. 875 din 1 martie

2002 a admis recursul declarat de reclamanții D.E. și D.A., împotriva deciziei

civile nr. 64 din 8 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

pe fond a apelurilor.

La

data de 28 iunie 2002 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, față de

dispozițiile Legii nr. 268 din 28 mai 2001 a dispus introducerea în cauză a

Agenției Domeniilor Statului în locul Ministerului Agriculturii, Alimentației

și Pădurilor.

Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 20 din 24

ianuarie 2003 a admis apelul declarat de S.C.P.P. Băneasa împotriva sentinței

civile nr. 460 din 21 iunie 2000 a Tribunalului București, secția a IV- a

civilă, pe care a modificat-o și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Apelul

declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe a fost respins.

S-a

considerat că terenul în litigiu face obiectul unei legi speciale de reparație,

nr.18/1991 privind fondul funciar și că sunt aplicabile dispozițiile art.37 din

același act normativ.

În

termen legal, împotriva deciziei civile nr. 20 din 24 ianuarie 2003 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanții D.E. și D.A.,

au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut,

în esență, că: întreaga suprafață de teren care face obiectul litigiului este

în proprietatea publică a statului și în administrarea S.C.P.P. Băneasa;

terenurile aflate în administrarea stațiunii de cercetare agricolă nu au făcut

obiect de retrocedare în temeiul Legii nr. 18/1991 [art. 34 alin. (2) și art. 37];

nelegal instanța de apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii, ridicată

din oficiu, și a respins, din acest motiv acțiunea ca inadmisibilă.

Recursul

urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:

Terenul în litigiu se afla, necontestat, în

proprietatea publică a statului, Agenția Domeniilor Statului a transmis, prin

contractul de concesiune din 17 iunie 2002, dreptul de exploatare către S.C.P.P.

Băneasa asupra unor terenuri cu destinații agricole, inclusiv imobilul în

litigiu.

Prin

art. 34 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar s-a prevăzut expres

că „terenurile proprietate de stat administrate de institutele și stațiunile de

cercetare științifică, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii

de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și animalelor

de rasă... aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora”. În

conformitate cu art. 37 din același act normativ „persoanele ale căror terenuri

agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi

speciale, altele decât cele de expropriere și care se află în administrarea

unităților agricole de stat devin, la cerere acționari la societățile

comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990, din actualele unității de

stat. S.C.P.P. Băneasa nu este „unitate agricolă de stat” și nu a devenit

„societatea comercială în baza Legii nr. 15/1990”.

Ca

atare, imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, ca

lege specială de reparații.

În

această situație, potrivit art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia instanțele

judecătorești sunt competente să stabilească pe calea acțiunii în revendicare

promovată de foștii proprietari sau de succesorii acestora dacă bunurile au

fost preluate de stat fără titlu valabil inclusiv prin vicierea

consimțământului.

Cum

instanța de apel a considerat greșit că acțiunea formulată de reclamanții D.E. și

D.A. este inadmisibilă, Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia

recurată și să trimită cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea în fond a

apelurilor.

Admite recursul declarat de reclamanții D.E.

și D.A. împotriva deciziei civile nr. 20 din 24 ianuarie 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 22 martie 2002 reclamanta R.A. a chemat în judecată pe pârâta M.M. și a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului
ÎCCJ 2005-02-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1483/2005
și pentru restul suprafeței de 757 mp situată în str. M., suprafață cuprinsă în perimetrul gospodăriei sale. La 23 septembrie 1999, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Dobroiești a formulat cerere de intervenție accesorie pent
ÎCCJ 2004-01-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2004
prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la terenul aflat în litigiu, nu a fost parte în proces. Prin sentința civilă nr. 5522 din 22 martie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București s-a admis acț
ÎCCJ 2003-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5000/2003
t hotărârile date în cauză și a trimis pricina pentru rejudecare la Tribunalul București cu motivarea că instanțele au soluționat litigiul cu nesocotirea sau rezolvarea necorespunzătoare a cadrului fixat de reclamantă, prin cererea de chema
ÎCCJ 2004-06-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4852/2004
proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 355 mp, în care este cuprinsă și suprafața de teren de 209,45 mp din prezenta cauză. Această hotărâre a fost pusă în executare prin Dispoziția Primarului General al Municipiului Bucur
Sursă