ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 287/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 2 august 2004, Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva sentinței nr. 127 din 27 februarie 2003 a

Tribunalului Sibiu, secția civilă, și a deciziei nr. 1638 din 1 septembrie 2003

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe motiv că au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

S-a solicitat, ca în baza art. 314 C.

proc. civ. să se admită recursul în anulare, să se caseze hotărârile criticate

și pe fond să fie respinsă acțiunea formulată de reclamantul B.N.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că prin sentința nr. 127 din 27 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul

Sibiu, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.N.

împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu precum și

cererea de chemare în garanție a pârâtului împotriva Ministerului Finanțelor

Publice.

Drept urmare, a fost obligat pârâtul

Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu să plătească reclamantului suma de

132.687.211 lei reprezentând valoarea actualizată la data de 28 februarie 2003

a drepturilor bănești neacordate la data pensionării, ce se actualizează în

continuare până la data plății efective, precum și suma de 1.150.000 lei

cheltuieli de judecată.

Totodată, chematul în garanție

Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească pârâtului aceeași

sumă, actualizată în continuare până la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu și chematul

în garanție D.G.F.P. Sibiu în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 1638 din 1 septembrie 2003 a respins ca nefondate

recursurile pârâtului și chematului în garanție.

Având în vedere că recursul în

anulare de față a fost declarat împotriva unei hotărâri rămasă irevocabilă prin

decizia civilă nr. 1638 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea, din oficiu, și prealabil analizei motivelor invocate prin recursul în

anulare, a pus în discuție excepția inadmisibilității acestei căi de atac

extraordinare.

Astfel, este de observat că prin

art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea

Codului de procedură civilă au fost abrogate dispozițiile art. 330-330

4

C. proc. civ. ce reglementau calea de atac a recursului în anulare.

O.U.G. nr. 58/2003 a fost publicată

în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003 și a intrat în vigoare la data de 28 august

2003.

Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., „dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche”.

În cauza de față, recursul în

anulare a fost declarat împotriva unei hotărâri rămase irevocabile prin decizia

nr. 1638 din 1 septembrie 2003, pronunțată după data de 28 august 2003, când a

intrat în vigoare O.U.G. nr. 58/2003 și care nu mai era susceptibilă de a fi

atacată cu recurs în anulare, cale de atac desființată prin ordonanța

menționată.

Din perspectiva celor ce preced,

Curtea va respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 127 din 27 februarie 2003 a

Tribunalului Sibiu, secția civilă, și deciziei civile nr. 1638 din 1 septembrie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2005.