ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 287/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 august 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței nr. 127 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, și a deciziei nr. 1638 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a solicitat, ca în baza art. 314 C. proc. civ. să se admită recursul în anulare, să se caseze hotărârile criticate și pe fond să fie respinsă acțiunea formulată de reclamantul B.N.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința nr. 127 din 27 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.N. împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu precum și cererea de chemare în garanție a pârâtului împotriva Ministerului Finanțelor Publice. Drept urmare, a fost obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu să plătească reclamantului suma de 132.687.211 lei reprezentând valoarea actualizată la data de 28 februarie 2003 a drepturilor bănești neacordate la data pensionării, ce se actualizează în continuare până la data plății efective, precum și suma de 1.150.000 lei cheltuieli de judecată.

Totodată, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească pârâtului aceeași sumă, actualizată în continuare până la data plății efective. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu și chematul în garanție D.G.F.P. Sibiu în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1638 din 1 septembrie 2003 a respins ca nefondate recursurile pârâtului și chematului în garanție. Având în vedere că recursul în anulare de față a fost declarat împotriva unei hotărâri rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1638 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea, din oficiu, și prealabil analizei motivelor invocate prin recursul în anulare, a pus în discuție excepția inadmisibilității acestei căi de atac extraordinare. Astfel, este de observat că prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă au fost abrogate dispozițiile art. 330-330 4 C. proc. civ. ce reglementau calea de atac a recursului în anulare. O.U.G. nr. 58/2003 a fost publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003 și a intrat în vigoare la data de 28 august 2003. Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., „dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche”.

În cauza de față, recursul în anulare a fost declarat împotriva unei hotărâri rămase irevocabile prin decizia nr. 1638 din 1 septembrie 2003, pronunțată după data de 28 august 2003, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 58/2003 și care nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare, cale de atac desființată prin ordonanța menționată. Din perspectiva celor ce preced, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 127 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, și deciziei civile nr. 1638 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2005.