ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9279/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 132 din 27

februarie 2003 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea precizată, formulată de

reclamantul D.G. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale și cererea

de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Ministerului Finanțelor

Publice. A obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 177.932.908 lei

reprezentând valoarea actualizată a drepturilor bănești neacordate la data

pensionării, ce se vor actualiza în continuare, până la data plății efective. A

fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtului sumele de mai sus.

A fost respinsă acțiunea față de

pârâta UM 01810 Moșna.

Soluția tribunalului a fost

menținută de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 1297

din 2 iunie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul

Ministerul Apărării Naționale și D.G.F.P. Sibiu în numele chematului în

garanție Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a susținut că hotărârile

criticate au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este fondat.

Instanțele au dat o interpretare și

aplicare greșită a O.G. nr. 7/1998 și nu au reținut că reclamantul a fost

disponibilizat și pensionat în condițiile art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr.

7/1998 și ale art. 15 lit. a) din Decretul nr. 214/1977 privind pensiile

militare de stat. Această stare de fapt rezultă din Ordinul Ministrului

Apărării Naționale nr. MP 329 din 30 martie 2000 privind trecerea în rezervă

prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 și din decizia

de pensionare care atestă că reclamantul beneficiază de pensie de serviciu

anticipată pentru activitatea depusă în condițiile O.G. nr. 7/1998.

Aceste temeiuri trebuiau coroborate

cu alte dispoziții legale incidente în cauză și anume:

- art. 5 din O.G. nr. 7/1998 conform

căruia în sensul art. 1 din ordonanță se consideră indisponibilizați din oficiu

maiștrii și subofițerii trecuți în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. e)

din Legea nr. 80/1999 privind statutul cadrelor militare;

- art. 6 alin. (1) din același act

normativ dispune că în perioada de restructurare a armatei ofițerii, maiștrii

militari și subofițerii pot cere trecerea în rezervă cu drept de pensie înainte

de împlinirea vârstei prevăzută de lege, astfel: a) cu drept de pensie militară

de serviciu cu vechime integrală, personalul militar care are o vechime în

serviciu de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile;

- art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 7/1998

stipulează că prevederile Decretului nr. 214/1977 privind pensiile militare, cu

modificările ulterioare, referitoare la stabilirea, plata, suspendarea sau

încetarea plății pensiilor și ale Legii nr. 80/1995 se aplică și personalului

militar trecut în rezervă în condițiile art. 1 și art. 2;

- art. 15 din Decretul nr. 214/1977

menționează că militarii din cadrele militare care nu au vechimea și vârsta

necesare pentru obținerea pensiei de serviciu cu vechime integrală, beneficiază

de pensie de serviciu cu vechime incompletă dacă au la data ieșirii din cadrele

permanente cel puțin 25 de ani de vechime în serviciu, din care 15 ani efectiv

ca militar, și se află în una din următoarele situații: a) au împlinit vârsta

de 50 de ani și sunt trecuți în rezervă ca urmare a împlinirii limitei de

vârstă în grad ... sau ca urmare a reorganizării unor unități și a unor funcții

din statele de organizare.

Coroborând aceste prevederi legale

cu vârsta reclamantului (55 de ani) rezultă că acesta a fost trecut în rezervă

cu drept de pensie de serviciu ca urmare a nevoilor de reducere și de

restructurare, situație ce reprezintă una din condițiile impuse de dispozițiile

art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 pentru scutirea de impozit a plăților

compensatorii și/sau ajutoarelor la trecerea în rezervă.

Întrucât nu este îndeplinită cea de

a doua condiție, respectiv aceea ca atari venituri să fi fost calculate pe baza

soldei lunare nete, scutirea de impozit este inaplicabilă pe acest temei.

Pe de altă parte, instanțele au

aplicat greșit dispozițiile art. 5 lit. a) și art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999.

Astfel, scutirea de impozit prevăzută de art. 6 lit. f) nu se aplică

reclamantului, dar nu pentru motivul că scutirea se aplică numai cadrelor

militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare,

ci pentru faptul că scutirea de impozit prevăzută operează pentru ajutoarele și

plățile compensatorii stabilite în raport de solda lunară netă, în timp ce, în

speță, ajutorul a fost calculat în raport cu solda lunară brută.

Din interpretarea dispozițiilor

legale aplicabile în speță rezultă că ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999

și plățile compensatorii calculate în raport cu solda lunară brută, acordate

militarilor care au trecut în rezervă după ianuarie 2000 sunt supuse

impozitării și cum instanțele au hotărât în cauză altfel, se impune admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor și în fond, respingerea acțiunii și

a cererii de chemare în garanție.

Văzând și dispozițiile art. 404

2

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei civile nr. 1297 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel

Alba-Iulia și a sentinței civile nr. 132 din 27 februarie 2003 a Tribunalului

Sibiu, secția civilă, pe care le casează și, în fond, respinge acțiunea

reclamantului precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului

Finanțelor Publice.

Conform art. 404

2

C.

proc. civ., dispune restabilirea situației anterioare, în sensul obligării

reclamantului de a restitui sumele de bani încasate în temeiul hotărârilor

judecătorești desființate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2005.