ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5749/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

2018 din 29 octombrie 2002, Judecătoria Giurgiu a condamnat pe inculpatul L.G.

la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de

art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și la două pedepse a câte 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de

art. 184 alin. (2) și (4) din același cod, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

Totodată, inculpatul a fost

obligat la plata despăgubirilor civile.

S-a reținut că, la 5

noiembrie 2000, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a condus

autocamionul pe DN 5.

Ajungând în localitatea

Uzum, jud. Giurgiu, datorită unei manevre de întoarcere neregulamentară, a

acroșat autoturismul marca Wolkswagen Golf condus de A.V.

În urma coliziunii a

rezultat decesul victimei G.S. și vătămarea corporală a altor trei ocupanți ai

autoturismului angajat în accident, respectiv R.E. (7 zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare), R.V. (45-50 zile de îngrijiri medicale) și A.V. (90

zile de îngrijiri medicale).

Tribunalul Giurgiu, prin

decizia penală nr. 160 din 31 martie 2003, admițând apelurile declarate de

inculpat și partea civilă A. SA, sucursala Giurgiu, a condamnat pe inculpat la

3 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.

178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și la câte 2 ani închisoare, pentru cele două

infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și

(4) din același cod, urmând, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub

supraveghere, prevăzută de art. 86

1

C. pen., fixând un termen de

încercare de 5 ani.

Totodată, a modificat

cuantumul despăgubirilor civile prin admiterea în parte a cererilor părților

civile G.A., R.V. și A.V.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 2521 din 5 noiembrie 2003, admițând recursurile

declarate de procuror și părțile civile G.A., A.V. și R.V., a constatat că

pedepsele aplicate inculpatului sunt grațiate integral și condiționat, potrivit

art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Totodată, a înlăturat

aplicarea dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) lit. a) și d) și art. 86

4

C. pen., a modificat cuantumul despăgubirilor civile, înlăturând obligarea în

solidar a acestuia cu S.A. A. SA.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., susținând că instanța de

recurs a încălcat prevederile art. 385

8

alin. (1) C. proc. pen.,

care reglementează principiul „non reformațio in pejus”.

Recursul în anulare este

fondat.

Potrivit art. 385

8

alin.

(1) C. proc. pen., instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o

situație mai grea pentru cel care a declarat recursul.

Acest principiu nu-și

limitează însă incidența la părțile care au uzat ele însele de calea de atac,

beneficiul său fiind extins și asupra părților în favoarea cărora s-a făcut

recurs de către procuror.

În acest sens, textul de

lege menționat arată că în recursul declarat de procuror în favoarea unei

părți, instanța de recurs nu poate agrava situația acestuia.

Cu alte cuvinte, recursul

procurorului, făcut în favoarea unei părți este considerată ca și cum ar fi

fost făcut de acea parte, producând aceleași efecte și fiind supus

restricțiilor prevăzute de art. 385

8

C. proc. pen.

Din actele dosarului rezultă

că, prin motivele de recurs scrise și susținute în ședința de judecată,

procurorul s-a referit doar la omisiunea aplicării dispozițiilor Legii nr.

543/2002, privind grațierea unor pedepse, solicitând să se constate numai că

sancțiunile aplicate de instanța de apel trebuia să fie grațiate în totalitate

și condiționat.

Motivarea scrisă a

recursului impune, fără echivoc, concluzia că aceasta a fost exercitată de

procuror exclusiv în favoarea inculpatului.

Ca atare, procurorul de

ședință, chiar dacă, în principiu, poate cere desființarea hotărârii și pentru

alte motive decât cele invocate în scris, prin aceasta nu se poate crea o

situație mai grea părților.

În consecință, instanța de

recurs, în mod greșit a dispus aplicarea dispozițiilor de grațiere pentru

pedepsele aplicate de instanța de fond, care au fost modificate în apelul

declarat de inculpat, pe de altă parte, prin reducerea celei mai grele de la 5

la 3 ani închisoare, iar pe de altă parte, prin stabilirea modalității de

executare prin suspendarea sub supraveghere condiționată.

Cu alte cuvinte, Curtea de

Apel București, prin judecarea recursului, exercitat numai de procuror în

favoarea inculpatului și admiterea acestuia, l-a transformat în defavoarea

inculpatului, revenind la pedepsele aplicate de instanța de fond și înlăturând

suspendarea executării sub supraveghere.

Pentru aceste considerente,

recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa decizia

Curții de Apel București, numai cu privire la latura penală, și după

descontopirea pedepsei de 3 ani închisoare în pedepsele componente a se

constata că acestea sunt grațiate integral, condiționat, potrivit art. 1 din

Legea nr. 543/2002.

Totodată se va reduce

termenul de încercare de la 5 ani la 2 ani și se va atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 2018 din 29

octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, deciziei penale nr. 160 din

31 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și a deciziei penale nr. 2521

din 5 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

privind pe inculpatul L.G.

Casează decizia penală a

Curții de Apel București, secția penală, în parte, numai cu privire la latura

penală.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 160 din 31

martie 2003 în pedepsele componente:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

Constată că pedepsele sunt

grațiate condiționat potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Reduce termenul de încercare

de la 5 ani la 2 ani și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7

din Legea nr. 543/2002.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va suporta din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2004.