ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5749/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2018 din 29 octombrie 2002, Judecătoria Giurgiu a condamnat pe inculpatul L.G. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și la două pedepse a câte 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) din același cod, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile. S-a reținut că, la 5 noiembrie 2000, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a condus autocamionul pe DN 5. Ajungând în localitatea Uzum, jud. Giurgiu, datorită unei manevre de întoarcere neregulamentară, a acroșat autoturismul marca Wolkswagen Golf condus de A.V.

În urma coliziunii a rezultat decesul victimei G.S. și vătămarea corporală a altor trei ocupanți ai autoturismului angajat în accident, respectiv R.E. (7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), R.V. (45-50 zile de îngrijiri medicale) și A.V. (90 zile de îngrijiri medicale). Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr. 160 din 31 martie 2003, admițând apelurile declarate de inculpat și partea civilă A. SA, sucursala Giurgiu, a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și la câte 2 ani închisoare, pentru cele două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) din același cod, urmând, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere, prevăzută de art. 86 1 C. pen., fixând un termen de încercare de 5 ani.

Totodată, a modificat cuantumul despăgubirilor civile prin admiterea în parte a cererilor părților civile G.A., R.V. și A.V. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 2521 din 5 noiembrie 2003, admițând recursurile declarate de procuror și părțile civile G.A., A.V. și R.V., a constatat că pedepsele aplicate inculpatului sunt grațiate integral și condiționat, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002. Totodată, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) lit. a) și d) și art. 86 4 C. pen., a modificat cuantumul despăgubirilor civile, înlăturând obligarea în solidar a acestuia cu S.A. A. SA. Împotriva acestei din urmă hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc.

pen., susținând că instanța de recurs a încălcat prevederile art. 385 8 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează principiul „non reformațio in pejus”. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 385 8 alin. (1) C. proc. pen., instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recursul. Acest principiu nu-și limitează însă incidența la părțile care au uzat ele însele de calea de atac, beneficiul său fiind extins și asupra părților în favoarea cărora s-a făcut recurs de către procuror. În acest sens, textul de lege menționat arată că în recursul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de recurs nu poate agrava situația acestuia.

Cu alte cuvinte, recursul procurorului, făcut în favoarea unei părți este considerată ca și cum ar fi fost făcut de acea parte, producând aceleași efecte și fiind supus restricțiilor prevăzute de art. 385 8 C. proc. pen. Din actele dosarului rezultă că, prin motivele de recurs scrise și susținute în ședința de judecată, procurorul s-a referit doar la omisiunea aplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse, solicitând să se constate numai că sancțiunile aplicate de instanța de apel trebuia să fie grațiate în totalitate și condiționat. Motivarea scrisă a recursului impune, fără echivoc, concluzia că aceasta a fost exercitată de procuror exclusiv în favoarea inculpatului.

Ca atare, procurorul de ședință, chiar dacă, în principiu, poate cere desființarea hotărârii și pentru alte motive decât cele invocate în scris, prin aceasta nu se poate crea o situație mai grea părților. În consecință, instanța de recurs, în mod greșit a dispus aplicarea dispozițiilor de grațiere pentru pedepsele aplicate de instanța de fond, care au fost modificate în apelul declarat de inculpat, pe de altă parte, prin reducerea celei mai grele de la 5 la 3 ani închisoare, iar pe de altă parte, prin stabilirea modalității de executare prin suspendarea sub supraveghere condiționată. Cu alte cuvinte, Curtea de Apel București, prin judecarea recursului, exercitat numai de procuror în favoarea inculpatului și admiterea acestuia, l-a transformat în defavoarea inculpatului, revenind la pedepsele aplicate de instanța de fond și înlăturând suspendarea executării sub supraveghere.

Pentru aceste considerente, recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa decizia Curții de Apel București, numai cu privire la latura penală, și după descontopirea pedepsei de 3 ani închisoare în pedepsele componente a se constata că acestea sunt grațiate integral, condiționat, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002. Totodată se va reduce termenul de încercare de la 5 ani la 2 ani și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 2018 din 29 octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, deciziei penale nr. 160 din 31 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și a deciziei penale nr. 2521 din 5 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul L.G. Casează decizia penală a Curții de Apel București, secția penală, în parte, numai cu privire la latura penală.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 160 din 31 martie 2003 în pedepsele componente: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. Constată că pedepsele sunt grațiate condiționat potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002. Reduce termenul de încercare de la 5 ani la 2 ani și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.