ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.10.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5433/2004

HOTĂRÂRE
05.10.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5433/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului municipiului București

la 23 martie 2000 reclamantul G.G.L. a chemat în judecată pârâtul D.R.L.L. prin

reprezentanța sa din România, pentru obligarea acestuia:

- la plata sumei de 100.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale

la cursul BNR din ziua plății,

- la retragerea de îndată de pe

piața din România și din toate rețelele sale de distribuție din România

produsul farmaceutic Salmeter și a oricăror alte variante farmaceutice ale acestui

produs precum și să înceteze importul produsului.

- plata de daune cominatorii 10.000

dolari SUA pentru fiecare zi de întârziere în cazul nerespectării obligației

din capătul doi de cerere;

- publicarea în presă pe cheltuiala

sa în cinci cotidiene, alese de reclamant, a hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că beneficiază pe teritoriul

României, de toate drepturile cu privire la invenția cu titlul „Derivați de

fenetanolamină” și compoziția farmaceutică ce conține acești derivați, ca

urmare a brevetului de invenție nr. GB 2140800, valabil în Marea Britanie și a

brevetului de invenție protecție tranzitorie nr. 2009 emis în baza hotărârii

2/9 din 30 septembrie 1999 a O.S.I.M.

Reclamantul a susținut că pârâtul

i-a încălcat dreptul exclusiv de exploatare prin înregistrarea, efectuare de

marketing, lansare de campanii promoționale și comercializarea pe teritoriul

României a produsului „Salmeter”, cu principiul „salmeterol xinafoate”, sub

formă de inhalant conținând 25 micrograme de „salmeterol xinofoate” pe fiecare

doză – iar fiecare tub este format din 120 doze.

Produsul comercializat de pârâtă

conține ingredientul farmaceutic pentru care reclamantul are brevet de

protecție în România.

Reclamantul a apreciat că

prejudiciul creat de pârât este de 100.000 dolari SUA având în vedere că în

cadrul reclamei, și-a recomandat produsul cu termenii „la un preț foarte

avantajos în comparație cu produsul similar „Serevent”, acesta din urmă

aparținând reclamantei.

În drept acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., Legea nr. 93/1998, Normele

211/1998 și Legea nr. 64/1991.

Pârâtul a formulat la 25 aprilie

2000 o cerere reconvențională prin care a solicitat anularea brevetului de

protecție tranzitorie 2009 T obținut de reclamantă pentru „derivații de

fenetanolamină” prin fraudă la lege. În motivarea cererii s-a arătat că

reclamantul nu a respectat condițiile de fond prevăzute de art. 3 lit. a) din

Legea 93/1998 în sensul că produsul ce face obiectul brevetului de invenție de

referință nu a fost comercializat în România anterior datei de 31 decembrie

1993.

Cererea reconvențională a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 42 din Legea nr. 64/1991 coroborate cu

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 93/1998.

Tribunalul municipiului București

secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 165 din 12 februarie 2002 a admis în

parte acțiunea principală, a obligat pârâtul la plata către reclamant a

contravalorii în lei a sumei de 26.649 dolari SUA, la cursul BNR din ziua

plății cu titlu de despăgubiri materiale. A fost totodată obligat pârâtul să-și

retragă de pe piața din România și să înceteze importul procesului farmaceutic

„salmeter” precum și celelalte variante farmaceutice ale acestui produs, sub

sancțiunea obligării la plata unor daune cominatorii de 500 dolari SUA pe

fiecare zi de întârziere, în caz de nerespectare a acestor obligații.

A fost respinsă cererea

reconvențională ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre

tribunalul a reținut că reclamantul a obținut o hotărâre O.S.I.M. 2/9 din 30

septembrie 1999 prin care i s-a acordat brevetul de invenție protecție

tranzitorie nr. 2009 T, durata protecției acordate întinzându-se și pe perioada

27 aprilie 1998 (data depunerii cererii la O.S.I.M.), 18 aprilie 2004, data

expirării brevetului de referință.

Perioada de protecție rezultă în mod

expres din art. 2 alin. (2) al hotărârii O.S.I.M. S-a mai constatat că sunt

aplicabile dispozițiile art. 34 din Legea nr. 64/1991 care acordă

beneficiarului de brevet dreptul de a interzice să efectueze, fără autorizația

sa, fabricarea, comercializare, oferirea spre vânzare, folosirea, importul sau

stocarea în vederea comercializării.

Constatând că pârâtul a încălcat

drepturile ce derivă din brevet ale reclamantului, instanța l-a obligat pe

acesta la 26.649 dolari SUA reprezentând profitul încasat de pârât din vânzarea

produsului „salmeter” în detrimentul produselor reclamantului.

Au fost dispuse măsurile de

protecție solicitate.

Cererea reconvențională a fost

respinsă constatându-se că anterior datei de 31 decembrie 1993 reclamanta nu a

comercializat în România produsul „serevent” existând dovezi că medicamentul nu

a figurat în evidențele anului 1993 ca fiind cumpărat sau administrat în

spitale.

Împotriva acestei soluții a declarat

apel pârâtul.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 231 din 15 mai 2003 a admis apelul pârâtului

reclamant, a schimbat sentința nr. 165/2002 în sensul că a respins ca nefondată

acțiunea principală și a admis cererea reconvențională. Ca urmare, a fost

anulat certificatul de protecție tranzitorie (brevet de invenție provizorie)

nr. 2009 T emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.), în

beneficiul reclamantului.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamantul, criticând hotărârea în esență pentru următoarele aspecte:

- cererea reconvențională a fost

greșit admisă, față de împrejurarea că pârâtul nu a dovedit un interes legitim

în a solicita anularea brevetului, iar pe de altă parte, printr-o greșită

aplicare a dispozițiilor legale în aprecierea înscrisurilor emise de Parchetul

de pe lângă Judecătoria sectorului 1, ca fiind o dovadă certă pentru admiterea

cererii pârâtului;

- acțiunea a fost greșit respinsă,

încălcându-se în acest fel, dispozițiile Legii nr. 93/1998 și Legii nr.

64/1991. S-a mai arătat că nu s-a făcut distincție între noțiunile de „a

comercializa” și „conținutul obligației de a nu comercializa produsul

brevetat”.

În sfârșit, s-a mai arătat că

acțiunea reclamantului a fost respinsă deși s-a făcut dovada că acesta deține

un brevet internațional în baza căruia a dobândit în România un brevet de

protecție, în vreme ce pârâtul nu a dovedit vreun drept de proprietate

industrială asupra produselor comercializate în detrimentul reclamantului.

Recursul nu este fondat pentru

considerentul ce urmează.

Instanțele au pronunțat hotărâri

nelegale și netemeinice prin aceea că au soluționat o cerere de anulare a unui

brevet de invenție emis de O.S.I.M., fără să analizeze cererea în

contradictoriu și cu instituția emitentă.

Din actele dosarului, în diferitele

faze parcurse de acesta, rezultă că O.S.I.M. nici nu a fost chemat în judecată

prin cererea reconvențională, nici nu a fost discutată introducerea sa în

cauză.

Cererea de anulare a brevetului emis

reclamantului de către O.S.I.M. s-a întemeiat pe frauda de lege.

Analiza unei asemenea cereri

potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de

invenție, presupune în mod inevitabil și analizarea condițiilor în care

brevetul a fost emis și dacă unitatea emitentă a respectat condițiile de

acordare a acestuia impuse de lege.

Anularea este o măsură care se

dispune de instanță dar se execută de O.S.I.M. Or, O.S.I.M. poate executa numai

hotărârile care îi sunt opozabile, iar opozabile îi sunt doar hotărârile

pronunțate în procesele în care a fost parte.

Pe cale de consecință recursul

admițându-se pentru considerentele expuse, se va casa hotărârea curții de apel

și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se vor lua în

examinare și criticile formulate în recurs.

Admite recursul declarat de

reclamantul G.G.L. împotriva deciziei nr. 231 din 15 mai 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, pe care o casează.

Trimite cauza pentru rejudecarea apelului

formulat de pârâta D.R.L.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-12-09
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5248/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 1 octombrie 1999 reclamanta P.L. a chemat în judecată pe pârâta Dr. R.L.L. reprezentanța în România a aceleiași firme cu sediul în India, solicitând ca
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, decizie (scj.ro #155129)
C. LLC și B. Ltd, care au solicitat și obținut obligarea reclamantei la încetarea imediată a comercializării, importului, distribuirii, marketingului și a activităților promoționale ale produsului farmaceutic X. 2X457 mg/5 ml pulbere pentru
ÎCCJ 2019-03-26
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2019
2003 de către C. și B., care au solicitat și obținut obligarea reclamantei la încetarea imediată a comercializării, importului, distribuirii, marketingului și a activităților promoționale ale produsului farmaceutic D. 2X457 mg/5 ml pulbere
ÎCCJ 2019-04-09
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal
ului și din România și, ca urmare, A. inițiază procesul de retragere a tuturor cantităților din acest produs existente pe piață, inclusiv la nivel de farmacie". Însă, faptul că intimata - reclamantă a inițiat această procedură, solicitând c
ÎCCJ 2005-06-30
0,90
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5755/2005
temeiat cererea de efectuare a unei contraexpertize chimico-farmacologice, întrucât concluziile experților au fost contradictorii. În subsidiar, intimata-recurentă a susținut că instanța de apel a acordat reclamanților o sumă exagerată față
Sursă