ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5433/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5433/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului municipiului București
la 23 martie 2000 reclamantul G.G.L. a chemat în judecată pârâtul D.R.L.L. prin
reprezentanța sa din România, pentru obligarea acestuia:
- la plata sumei de 100.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale
la cursul BNR din ziua plății,
- la retragerea de îndată de pe
piața din România și din toate rețelele sale de distribuție din România
produsul farmaceutic Salmeter și a oricăror alte variante farmaceutice ale acestui
produs precum și să înceteze importul produsului.
- plata de daune cominatorii 10.000
dolari SUA pentru fiecare zi de întârziere în cazul nerespectării obligației
din capătul doi de cerere;
- publicarea în presă pe cheltuiala
sa în cinci cotidiene, alese de reclamant, a hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că beneficiază pe teritoriul
României, de toate drepturile cu privire la invenția cu titlul „Derivați de
fenetanolamină” și compoziția farmaceutică ce conține acești derivați, ca
urmare a brevetului de invenție nr. GB 2140800, valabil în Marea Britanie și a
brevetului de invenție protecție tranzitorie nr. 2009 emis în baza hotărârii
2/9 din 30 septembrie 1999 a O.S.I.M.
Reclamantul a susținut că pârâtul
i-a încălcat dreptul exclusiv de exploatare prin înregistrarea, efectuare de
marketing, lansare de campanii promoționale și comercializarea pe teritoriul
României a produsului „Salmeter”, cu principiul „salmeterol xinafoate”, sub
formă de inhalant conținând 25 micrograme de „salmeterol xinofoate” pe fiecare
doză – iar fiecare tub este format din 120 doze.
Produsul comercializat de pârâtă
conține ingredientul farmaceutic pentru care reclamantul are brevet de
protecție în România.
Reclamantul a apreciat că
prejudiciul creat de pârât este de 100.000 dolari SUA având în vedere că în
cadrul reclamei, și-a recomandat produsul cu termenii „la un preț foarte
avantajos în comparație cu produsul similar „Serevent”, acesta din urmă
aparținând reclamantei.
În drept acțiunea a fost întemeiată
pe dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., Legea nr. 93/1998, Normele
211/1998 și Legea nr. 64/1991.
Pârâtul a formulat la 25 aprilie
2000 o cerere reconvențională prin care a solicitat anularea brevetului de
protecție tranzitorie 2009 T obținut de reclamantă pentru „derivații de
fenetanolamină” prin fraudă la lege. În motivarea cererii s-a arătat că
reclamantul nu a respectat condițiile de fond prevăzute de art. 3 lit. a) din
Legea 93/1998 în sensul că produsul ce face obiectul brevetului de invenție de
referință nu a fost comercializat în România anterior datei de 31 decembrie
1993.
Cererea reconvențională a fost
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 42 din Legea nr. 64/1991 coroborate cu
dispozițiile art. 7 din Legea nr. 93/1998.
Tribunalul municipiului București
secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 165 din 12 februarie 2002 a admis în
parte acțiunea principală, a obligat pârâtul la plata către reclamant a
contravalorii în lei a sumei de 26.649 dolari SUA, la cursul BNR din ziua
plății cu titlu de despăgubiri materiale. A fost totodată obligat pârâtul să-și
retragă de pe piața din România și să înceteze importul procesului farmaceutic
„salmeter” precum și celelalte variante farmaceutice ale acestui produs, sub
sancțiunea obligării la plata unor daune cominatorii de 500 dolari SUA pe
fiecare zi de întârziere, în caz de nerespectare a acestor obligații.
A fost respinsă cererea
reconvențională ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre
tribunalul a reținut că reclamantul a obținut o hotărâre O.S.I.M. 2/9 din 30
septembrie 1999 prin care i s-a acordat brevetul de invenție protecție
tranzitorie nr. 2009 T, durata protecției acordate întinzându-se și pe perioada
27 aprilie 1998 (data depunerii cererii la O.S.I.M.), 18 aprilie 2004, data
expirării brevetului de referință.
Perioada de protecție rezultă în mod
expres din art. 2 alin. (2) al hotărârii O.S.I.M. S-a mai constatat că sunt
aplicabile dispozițiile art. 34 din Legea nr. 64/1991 care acordă
beneficiarului de brevet dreptul de a interzice să efectueze, fără autorizația
sa, fabricarea, comercializare, oferirea spre vânzare, folosirea, importul sau
stocarea în vederea comercializării.
Constatând că pârâtul a încălcat
drepturile ce derivă din brevet ale reclamantului, instanța l-a obligat pe
acesta la 26.649 dolari SUA reprezentând profitul încasat de pârât din vânzarea
produsului „salmeter” în detrimentul produselor reclamantului.
Au fost dispuse măsurile de
protecție solicitate.
Cererea reconvențională a fost
respinsă constatându-se că anterior datei de 31 decembrie 1993 reclamanta nu a
comercializat în România produsul „serevent” existând dovezi că medicamentul nu
a figurat în evidențele anului 1993 ca fiind cumpărat sau administrat în
spitale.
Împotriva acestei soluții a declarat
apel pârâtul.
Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, prin decizia nr. 231 din 15 mai 2003 a admis apelul pârâtului
reclamant, a schimbat sentința nr. 165/2002 în sensul că a respins ca nefondată
acțiunea principală și a admis cererea reconvențională. Ca urmare, a fost
anulat certificatul de protecție tranzitorie (brevet de invenție provizorie)
nr. 2009 T emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.), în
beneficiul reclamantului.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs reclamantul, criticând hotărârea în esență pentru următoarele aspecte:
- cererea reconvențională a fost
greșit admisă, față de împrejurarea că pârâtul nu a dovedit un interes legitim
în a solicita anularea brevetului, iar pe de altă parte, printr-o greșită
aplicare a dispozițiilor legale în aprecierea înscrisurilor emise de Parchetul
de pe lângă Judecătoria sectorului 1, ca fiind o dovadă certă pentru admiterea
cererii pârâtului;
- acțiunea a fost greșit respinsă,
încălcându-se în acest fel, dispozițiile Legii nr. 93/1998 și Legii nr.
64/1991. S-a mai arătat că nu s-a făcut distincție între noțiunile de „a
comercializa” și „conținutul obligației de a nu comercializa produsul
brevetat”.
În sfârșit, s-a mai arătat că
acțiunea reclamantului a fost respinsă deși s-a făcut dovada că acesta deține
un brevet internațional în baza căruia a dobândit în România un brevet de
protecție, în vreme ce pârâtul nu a dovedit vreun drept de proprietate
industrială asupra produselor comercializate în detrimentul reclamantului.
Recursul nu este fondat pentru
considerentul ce urmează.
Instanțele au pronunțat hotărâri
nelegale și netemeinice prin aceea că au soluționat o cerere de anulare a unui
brevet de invenție emis de O.S.I.M., fără să analizeze cererea în
contradictoriu și cu instituția emitentă.
Din actele dosarului, în diferitele
faze parcurse de acesta, rezultă că O.S.I.M. nici nu a fost chemat în judecată
prin cererea reconvențională, nici nu a fost discutată introducerea sa în
cauză.
Cererea de anulare a brevetului emis
reclamantului de către O.S.I.M. s-a întemeiat pe frauda de lege.
Analiza unei asemenea cereri
potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de
invenție, presupune în mod inevitabil și analizarea condițiilor în care
brevetul a fost emis și dacă unitatea emitentă a respectat condițiile de
acordare a acestuia impuse de lege.
Anularea este o măsură care se
dispune de instanță dar se execută de O.S.I.M. Or, O.S.I.M. poate executa numai
hotărârile care îi sunt opozabile, iar opozabile îi sunt doar hotărârile
pronunțate în procesele în care a fost parte.
Pe cale de consecință recursul
admițându-se pentru considerentele expuse, se va casa hotărârea curții de apel
și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se vor lua în
examinare și criticile formulate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamantul G.G.L. împotriva deciziei nr. 231 din 15 mai 2003 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelului
formulat de pârâta D.R.L.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie
2004.