ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5755/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5755/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 7 aprilie 1998 sub nr. 1251/1998 pe rolul Tribunalului București, secția a

III-a civilă, reclamanții D.C.R. și D.I.D. au chemat în judecată pe pârâta SC

S. SA solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie

obligată să înceteze contrafacerea brevetului de invenție R.O. nr. 107092

intitulat „Compoziție medicamentoasă, procedeu de obținere a acesteia și metoda

pentru SIDA” ai cărui autori și titulari sunt reclamanții, obligarea pârâtei la

plata sumei de 200.000.000 lei reprezentând despăgubiri cuvenite reclamanților

urmare a folosirii fără drept a brevetului de invenție de către pârâtă,

obligarea pârâtei la publicarea hotărârii ce se va pronunța în cauză, pe

cheltuiala sa, în 5 cotidiene de răspândire națională, indicate de reclamanți,

cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea, reclamanții au

arătat că sunt titularii brevetului de invenție R.O. nr. 107092, ceea ce le

conferă un drept exclusiv de exploatare a produsului protejat pe acest brevet,

cu obligarea tuturor celorlalte persoane de a se abține a aduce atingere

drepturilor lor.

Prin sentința nr. 431 din 17 aprilie

2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă

acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut concluziile expertizei de specialitate efectuată în cauză, din

care rezultă că soluția tehnică conținută în brevetul de invenție al

reclamanților nu a fost aplicată în procesul de producție folosit de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat apel reclamanții D.I. și D.C.R., invocând nulitatea hotărârii primei

instanțe pentru faptul de a fi fost pronunțată în contradictoriu cu reclamantul

D.C.R., decedat la data de 20 decembrie 1999.

În subsidiar, pentru ipoteza în care

instanța de apel ar trece peste excepția menționată, au invocat nelegalitatea

hotărârii pentru faptul de a fi fost pronunțată în exclusivitate doar pe baza

raportului de expertiză întocmit în cauză, contestat de reclamanți și care nu

răspundea obiectivelor stabilite de instanța de judecată.

S-a susținut de către reclamanți că

invenția acestora presupune o compoziție medicamentoasă (produs), un procedeu

de obținere a compoziției și o metodă de tratament SIDA, iar pretinsa utilizare

de către pârâtă a unui procedeu diferit pentru producția industrială a

compoziției chimice protejate nu face inaplicabilă noțiunea de contrafacere în

înțelesul art. 59 din Legea nr. 64/1991.

S-a arătat că cererea de revocare a

brevetului de invenție al reclamanților, formulată de pârâtă a fost respinsă de

instanța de judecată, definitiv și irevocabil, aspect de care instanța de fond

nu a ținut seama, iar dispozițiile art. 37 lit. b) din Legea nr. 64/1991,

invocate de intimata pârâtă, nu sunt aplicabile în cauză.

La data de 10 mai 2002 a decedat

apelanta D.I.D. locul în proces fiind luat de moștenitorul acesteia M.Ș.A.

În apel, cale devolutivă de atac,

apelanții-reclamanți au solicitat, iar instanța a încuviințat potrivit art. 295

pct. 2 C. proc. civ., proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiză de

specialitate care să stabilească dacă medicamentul fabricat și comercializat de

pârâtă are sau nu compoziția chimică protejată prin brevetul de invenție al

reclamanților și expertiză contabilă care să stabilească cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru folosirea fără drept de către

pârâtă a brevetului de invenție.

La 25 noiembrie 2002

apelanții-reclamanți și-au majorat pretențiile la suma de 5.000.000.000 lei

reprezentând dauna efectivă și beneficiul nerealizat rezultând din folosirea

fără drept a invenției.

La termenul de judecată din data de

8 martie 2004 intimata-pârâtă prin apărător a invocat excepția lipsei calității

de reprezentant a apărătorului apelantului reclamant a lui M.Ș.A., excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei F.M.T., excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului M.Ș.A. și excepția

inadmisibilității cererii de majorare a despăgubirilor formulată de

apelanții-reclamanți în apel.

Excepția lipsei calității de

reprezentant a apărătorului apelantului reclamant M.Ș.A. a fost motivată de

intimată prin faptul că delegația avocațială a apărătorului acestui apelant a

fost semnată de apelanta-reclamantă F.M.T., iar la dosar nu există o procură

prin care apelanta-reclamantă să fi fost împuternicită în acest sens.

Excepția lipsei calității procesuale

active a apelantei-reclamante F.M.T. a fost motivată pe lipsa de la dosar a

actelor care să dovedească gradul de rudenie între aceasta și defunctul D.C.R.

Excepția lipsei calității procesuale

active a apelantului-reclamant M.Ș.A. a fost argumentată prin invocarea

contractului de donație autentificat sub nr. 2131 din 14 mai 2002 a B.N.P.

Asociația „L.L., E.C.” din care rezultă că drepturile de autor moștenite de

acest apelant-reclamant de la mama sa, au fost donate apelantei-reclamante F.M.T.

Ultima excepție invocată de

intimată, privind inadmisibilitatea cererii de majorare a câtimii pretențiilor

formulate de apelanții-reclamanți direct în apel, a fost argumentată pe dispozițiile

art. 294 alin. (1) C. proc. civ., susținându-se că aceasta reprezintă de fapt o

completare de acțiune formulată direct în apel, inadmisibilă în raport de

dispozițiile textului de lege menționat anterior.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 617 A din 29 martie 2004, a respins excepția

lipsei calității de reprezentant al apărătorului apelantului M.Ș.A., excepția

lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante F.M.T., excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului M.Ș.A., și excepția

inadmisibilității cererii de majorare a câtimii pretențiilor solicitate de

apelanții-reclamanți prin acțiune, ca fiind nefondate.

A admis apelul declarat de

apelanții-reclamanți împotriva sentinței civile nr. 431 din 17 aprilie 2001

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, pe care a anulat-o

și evocând fondul în condițiile art. 297 C. proc. civ.”.

A admis în parte acțiunea precizată,

formulată de autorii reclamanților-apelanți în sensul respingerii cererii de

obligarea intimatei-pârâte la încetarea contrafacerii brevetului de invenție

R.O. nr. 107092, ca rămasă fără obiect.

A obligat intimata-pârâtă la plata

despăgubirilor cuvenite apelanților-reclamanți pentru folosirea fără drept a

produsului protejat prin brevetul de invenție R.O. nr. 107092, în cuantum de

12.960,66 dolari SUA, echivalentul în lei al acestei sume de la data efectuării

plății.

A respins cererea

apelanților-reclamanți privind publicarea prezentei hotărâri în cinci cotidiene

de răspândire națională, ca fiind nefondată.

Pentru a decide astfel, Curtea a

reținut, în esență, cu privire la excepțiile invocate de către intimata-pârâtă,

următoarele:

La fila 90 din dosarul instanței de

apel, se află împuternicirea avocațială a apărătorului apelantului-reclamant M.Ș.A.,

semnată de apelanta-reclamantă F.M.T. iar la fila 383 din același dosar, se

află procura autentificată sub nr. 2132 din 14 iunie 2002 prin care

apelanta-reclamantă F.M.T. a fost împuternicită de către apelantul-reclamant M.Ș.A.,

atât pentru reprezentarea cu deplină putere în prezenta cauză, cât și pentru

angajarea unui apărător în cazul în care va fi necesar.

În raport de aceste înscrisuri și de

dispozițiile art. 67 C. proc. civ., excepția lipsei calității de reprezentant a

apărătorului acestui apelant a fost respinsă ca nefondată.

În raport de actele de stare civilă

depuse în apel, din care rezultă că apelanta-reclamantă F.M.T. este fiica

defunctului D.C.R., coautor al invenției în litigiu și mai ales în raport de

actul de donație autentificat sub nr. 2131 din 14 iunie 2002 prin care

apelantul-reclamant M.Ș.A. îi donează acesteia ½ din drepturile ce

decurg din brevetul de invenție în litigiu, moștenite de la mama sa, D.I.D.,

prin certificatul de moștenitor nr. 89 din 14 iunie 2002, a respins excepția

lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante.

În ceea ce privește cererea de

majorare a câtimii despăgubirilor solicitate, a reținut că apelanții-reclamanți

nu și-au modificat obiectul cererii introductive de instanță, ci doar au

precizat cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune, în raport de

devalorizarea monedei naționale, dar și de faptul că acțiunea de contrafacere a

pârâtei, a continuat și după pronunțarea hotărârii instanței de fond, cerere

perfect admisibilă în raport de dispozițiile art. 294 pct. 2 C. proc. civ.

Referitor la excepția nulității

hotărârii instanței de fond, a constatat că instanța de fond a soluționat cauza

în contradictoriu cu reclamantul D.C.R., decedat la 20 decembrie 1999, aspect

adus la cunoștința instanței de judecată la 11 septembrie 2000, astfel că a

pronunțat o hotărâre nulă absolut.

Evocând fondul, conform prevederilor

art. 297 pct. 1 C. proc. civ., Curtea a reținut că, autorii

apelanților-reclamanți au fost titularii brevetului de invenție R.O. nr. 107092

intitulat „Compoziție medicamentoasă, procedeu de obținere a acesteia și metoda

pentru SIDA”.

Cererea de revocare a acestui brevet formulată de intimata-pârâtă, a

fost respinsă prin hotărârea nr. 21 din 18 iunie 1995 a Comisiei de reexaminare

a OSIM, iar Tribunalul București a respins recursul împotriva acestei hotărâri,

astfel încât problema valabilității acestui brevet nu mai poate fi pusă în

discuție.

Conform art. 59 din Legea nr.

64/1991 constituie contrafacere, în sensul acestei legi, folosirea sau punerea

în circulație fără drept a obiectului unui brevet de invenție sau orice altă

încălcare a drepturilor conferite de brevetul de inventator, iar pentru

prejudiciile cauzate în acest mod, titularul invenției are dreptul la

despăgubiri în condițiile dreptului comun.

Din probele administrate, a rezultat

că intimata-pârâtă SC S. SA a produs și comercializat medicamentul numit

„Rodilemid” despre care reclamanții au susținut că reprezintă o contrafacere a

produsului protejat prin brevetul lor de invenție, susținere confirmată de

expertiza efectuată în apel de farmacist-farmacolog dr. C.E.

La aceeași concluzie a ajuns și

expertul chimist C.N., motiv pentru care, Curtea a reținut concluziile

expertizei efectuate în apel.

Expertiza contabilă efectuată în

apel a calculat despăgubirile cuvenite apelanților-reclamanți în două variante,

una propusă de apelanți în care dauna suferită de aceștia era calculată la

venitul brut obținut de intimata-pârâtă și alta propusă de către aceasta din

urmă, în care dauna era calculată în funcție de venitul net obținut prin

comercializarea produsului farmaceutic.

Încălcând dreptul de autor, ocrotit

de dispozițiile Legii nr. 64/1991, Curtea a reținut că, intimata-pârâtă are în

mod evident obligația reparării integrale a prejudiciului cauzat autorilor

reclamanților.

Prejudiciul efectiv suferit de

apelanții-reclamanți se concretizează în mod evident în venitul net pe care

aceștia l-ar fi obținut prin valorificarea produsului protejat prin brevet, la

care se adaugă prejudiciul suferit ca urmare a devalorizării acestor sume

rezultând din aplicarea coeficientului de devalorizare a leului în raport cu

dolarul.

Curtea, a mai reținut că stabilirea

prejudiciului efectiv suferit de apelanții-reclamanți nu poate fi făcută în

raport de venitul brut obținut de intimata-pârâtă din comercializarea

produsului protejat de invenție fără a se ajunge la o îmbogățire fără justă

cauză a acestora.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs pârâta SC S. SA București, invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență

următoarele:

- caracterizarea litigiului ca fiind

de natură civilă și nu comercială reprezintă o greșeală gravă a instanței de

apel întrucât are calitate de comerciant și potrivit dispozițiilor legale în

vigoare toate actele sale sunt supuse regulilor comerciale;

- constatarea nulității sentinței

civile nr. 431 din 7 aprilie 2001 pentru intervenirea decesului unuia dintre

reclamanți pe parcursul procesului este greșită, întrucât certificatul de deces

a fost depus la dosarul cauzei, la mai bine de 4 ani de la decesul

reclamantului D.C.R.;

- nulitatea apelului declarat de un

terț față de proces.

Sub acest aspect, intimata recurentă

a susținut că singurele persoane care pot formula apel împotriva unei hotărâri

judecătorești sunt părțile din proces, succesorii în drepturi ai părților sau

reprezentații lor, ori persoanele și organele cărora legea le ocrotește

legitimare procesuală activă.

În speță, declarația de apel a fost

formulată de avocatul foștilor reclamanți, dar în mod ciudat, delegația atașată

declarației de apel este semnată de o altă persoană decât aceștia, client fiind

trecut D.C. decedat cu circa doi ani înainte, iar prin motivele de apel se

susține nulitatea hotărârii tocmai pentru decesul acestuia.

- excepția privind lipsa calității de reprezentant pentru Ș.M.A. a fost

greșit soluționată;

În dezvoltarea acestui motiv, a

arătat că delegația avocațială aflată la dosarul de apel, este o delegație semnată

de F.T. exclusiv în numele ei, nefiind făcută nici o mențiune cu privire la Ș.M.A.,

ceea ce face ca excepția invocată să fie pe deplin admisibilă.

Procura cu nr. 2132 din 14 iunie 2002,

este într-adevăr dată de Ș.M.A. pentru F.T., dar are ca obiect dosarul nr.

2412/2000 aflat pe rolul secției a IV-a civilă a Curții de Apel București,

nicidecum dosarul nr. 3363 aflat pe rolul secției a III-a civilă a Curții de

Apel București, care avea ca obiect prezenta cauză.

- pretențiile apelanților sunt

neîntemeiate datorită inexistenței contrafacerii invocate de aceștia.

Astfel, în anul 1982 recurenta a

devenit titulara unui brevet de invenție pentru compoziția și procedeul de

obținere a medicamentului Rodilemid care avea ca scop tratamentul unor

neuroviroze.

După obținerea brevetului,

personalul specializat a îmbunătățit conține tehnologia de fabricație a acestui

produs, dovada în acest sens constituind-o autorizațiile de fabricație nr.

211/1984 și nr. 1727/1998 emise de Ministerul Sănătății, certificatul de înregistrare

nr. 7098/1998, a mărcii de fabrică nr. 12396/1982 și nr. 12396/1993 acordate de

OSIM, a Normei tehnice de ramură NTR nr. 111.95–84 și S.T. nr. 11195–98, care

specificau compoziția îmbunătățită a acestui produs.

Că, în anul 1993, autorii

reclamanților care figurau pe acest proiect au reușit să obțină un brevet de

invenție pentru un medicament cu o denumire identică, dar care avea ca scop,

printre altele și tratamentul persoanelor bolnave de SIDA, medicament ce nu a

fost produs din anul 1993 și până în prezent.

- instanța de apel a respins în mod

neîntemeiat cererea de efectuare a unei contraexpertize chimico-farmacologice,

întrucât concluziile experților au fost contradictorii.

În subsidiar, intimata-recurentă a

susținut că instanța de apel a acordat reclamanților o sumă exagerată față de

profitul realizat de subscrisa, din comercializarea medicamentului „Rodilemid”,

cel mult ar putea fi obligată la plata unui procent din profitul net obținut

din comercializarea medicamentului prin deducerea taxelor și impozitelor din

suma de 101.950.615 lei, întrucât cererea de majorare a pretențiilor de la

200.000.000 lei la 5.000.000.000 lei în apel, este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente a

solicitat admiterea recursului.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce succed.

Conform prevederilor art. 59 din

Legea nr. 61/1991 constituie contrafacere, în sensul acestei legi, folosirea

sau punerea în circulație fără drept a obiectului unui brevet de invenție sau

orice altă încălcare a drepturilor conferite de brevetul de inventator.

Reclamanții, prin acțiunea

introductivă de instanță au susținut că pârâta SC S. SA a produs și

comercializat medicamentul numit „Rodilemid”, reprezentând o contrafacere a

produsului protejat prin brevetul de invenție.

Din raportul de expertiză întocmit

de expert D.P., efectuat în primă instanță rezultă că, produsul „Rodilemid”

protejat sub marca nr. R 12396 (în vigoare) proprietate a S. SA, autorizat a fi

fabricat prin autorizația nr. 221/1984 a Ministerului Sănătății, în comparație în

conținutul revendicărilor cuprinse în brevetul de invenție nr. 107092, nu poate

fi considerat ca făcând obiectul unei contrafaceri.

Concluzia expertului este susținută

de următoarele argumente:

- data depozitului cererii de brevet

de invenție nr. 93-00414 în urma căreia a rezultat brevetul R.O. 107092 adică

26 martie 1993 este anterioară autorizării de fabricare a produsului

„Rodilemid” intrată în vigoare la data de 20 februarie 1984;

- argumentele tehnice de

specialitate, fundamentate pe experimente practice cu analize de laborator,

potrivit cărora este demonstrată imposibilitatea tehnică a implementării

brevetului de invenție nr. 107092.

Din raportul de expertiză tehnică,

(probă dispusă în apel) întocmit de către expert C.N. rezultă că, actualul

medicament „Rodilemid” produs de SC S. SA, are compoziția chimică protejată

prin brevetul de invenție R.O. 107092 /1993.

Procedeul folosit de SC S. SA,

pentru obținerea produsului „Rodilemid” este similar cu cel brevetat.

Or, pentru lămurirea contradicțiilor

dintre rapoartele de expertiză efectuate în primă instanță și în apel, se

impunea încuviințarea unei noi expertize de către trei experți, care să

răspundă obiectivelor stabilite, în condițiile în care litigiul este de mare

complexitate și de strictă specialitate.

În plus, prin această nouă expertiză

se impune a se stabili dacă și în ce măsură există coincidență sau similitudini

între medicamentul produs de S. SA, anterior anului 1993 față de cel produs

după anul 1993, brevetat și protejat de autorii reclamanților.

Eventual instanța de trimitere, în

măsura în care va considera necesar, potrivit art. 201 alin. (3) C. proc. civ.,

va putea solicita și punctul de vedere al unuia sau mai multor personalități

ori specialiști din domeniul respectiv.

Numai lămurindu-se în modul arătat

toate împrejurările cauzei se poate hotărî asupra temeiniciei acțiunii.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi

casată, iar cauza va fi trimisă spre o nouă judecată instanței de apel, care

potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., are obligația administrării probelor

mai sus arătate, având însă și posibilitatea de a ordona orice probă pe care o

va considera pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Încălcările de legi invocate în

motivele de recurs, vizând constatarea nulității hotărârii ca urmare a

decesului uneia din părți, nulitatea apelului declarat de un terț, excepția

privind lipsa calității de reprezentant pentru intimatul reclamant Ș.M.,

cererea de majorare a pretențiilor reclamanților în apel ca și excepția de

necompetență a instanței civile, au fost corect soluționate de instanța de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâta SC

S. SA împotriva deciziei civile nr. 617 A din 29 martie 2004 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.