ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3111/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Oradea, creditorul V.L.D. prin intermediul executorului judecătoresc B.I. a

solicitat încuviințarea executării civile a sentinței comerciale nr. 101/COM/2004

a Tribunalului Bihor Oradea și înființarea sechestrului asigurator asupra

bunurilor aparținând debitoarei SC O. SRL          până la concurența sumei de

35.656.950 lei.

Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 460

din 27 februarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 253/E/2004 a respins cererea de

încuviințare a executării silite formulată de creditorul V.L.D., prin

intermediul executorului judecătoresc B.I.

Împotriva acestei încheierii, în termen

legal a declarat apel petentul V.L.D., solicitând schimbarea încheierii

atacate, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite

formulate de acesta.

A invocat în drept dispozițiile art. 282,

art. 278, art. 279, art. 374, art. 396 C. proc. civ., arătând că în mod greșit

instanța a respins cererea de încuviințare a executării, hotărârea în cauză

fiind o hotărâre cu executare provizorie care se execută fără a fi necesară

investirea cu formulă executorie.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 495/A/2004 din 17 mai 2004, a admis apelul declarat de V.L.D. în

contradictoriu cu intimata SC O. SRL Oradea împotriva încheierii nr. 460 din 27

februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în sensul

că a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul

judecătoresc B.I.

În contra deciziei mai sus menționate,

debitoarea SC O. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

susținând, în esență, că evacuarea dispusă este lipsită de temei legal, astfel,

potrivit art. 6 din contractul de închiriere, pentru chiria datorată

proprietarul putea cere rezilierea contractului de închiriere ceea ce nu s-a

făcut și s-a trecut direct la evacuare.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta.

În mod corect instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală în ceea ce privește cererea de încuviințare executării

silite formulată de executorul judecătoresc la cererea creditorului V.L.,

împotriva debitoarei SC O. SRL Oradea în temeiul sentinței comerciale

pronunțată de Tribunalul Oradea.

Astfel, potrivit art. 720

8

C.

proc. civ. hotărârile date în primă instanță, privind procesele și cererile în

materie comercială sunt executorii.

Art. 374 C. proc. civ. prevede că nici o

hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu

formulă executorie prevăzut de art. 269 alin. (1) afară de încheierile

executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri prevăzute

de lege, care se execută fără formulă executorie.

Art. 278 C. proc. civ. prevede că

hotărârile primei instanțe care beneficiază de executare provizorie de drept

sunt executorii „în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este

executorie” .

În consecință din coroborarea

textelor de lege mai sus arătate rezultă că hotărârea a cărei executare se

cere, a fi încuviințată este o hotărâre comercială de primă instanță,

executorie și care beneficiază de executare provizorie.

Față de cele arătate mai sus,

recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de debitoarea SC O. SRL împotriva deciziei nr. 495/A

din 17 mai 2004 a Curții de Apel Oradea.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19

aprilie 2005