ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 237/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

cu nr. 776 din 14 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ, reclamanta M.V. a solicitat în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12800 din 25 noiembrie

2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de refugiată, cu acordarea

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că părinții săi, în timpul celui de-al doilea război

mondial, s-au refugiat din comuna Deușu, județul Cluj, în orașul Deva și că

aceasta s-a născut în perioada de refugiu, respectiv la data de 27 noiembrie

1944, dobândind calitatea de refugiată, asemenea părinților săi.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea

că reclamanta fiind născută ulterior refugierii părinților săi, nu se

încadrează în categoria persoanelor prevăzute la art. 2 din H.G. nr. 127/2002,

întrucât nu se poate susține că și-a schimbat domiciliul și că a suferit

persecuții din motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 177

din 4 februarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de

refugiată pentru perioada 27 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea

drepturilor cuvenite, începând cu data de 1 decembrie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu

declarațiile martorilor, că reclamanta a făcut dovada faptului că părinții săi,

în luna decembrie a anului 1940, s-au refugiat din comuna Deușu, județul Cluj,

în localitatea Deva, județul Hunedoara, ca urmare a cedării Ardealului de Nord

și că, aceasta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, dobândind

același statut, de persoană refugiată, pentru perioada cuprinsă între data

nașterii și cea a încetării refugiului.

Instanța a mai reținut că

pentru reclamanta născută în refugiu, era exclus un alt domiciliu, decât cel al

părinților săi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 31/1954

și art. 100 C. fam.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu motivarea că, în

raport cu dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 127/2002, care definesc noțiunea de

persoană strămutată, reclamanta fiind născută ulterior refugiului părinților

săi, nu și-a schimbat domiciliul și, de asemenea, nu a suferit persecuții din

motive etnice, întrucât s-a născut pe un teritoriu aparținând Statului Român.

Recursul este nefondat.

Prin art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare și precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a

prevăzut acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat

în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

Din verificarea actelor

dosarului, se constată că refugiul forțat al părinților reclamantei, din

localitatea de domiciliu, reprezintă o modalitate de persecuție etnică, în

sensul prevăzut de actele normative incidente cauzei, astfel că și reclamanta

născută în localitatea de refugiu, are același statut cu părinții săi,

beneficiind de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Față de cele ce preced,

urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 177 din 14

februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.