ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2291/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1

aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 5009, reclamanții C.V. și

C.A. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul

Constanța prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să constate dobândirea de către reclamanț, pe calea uzucapiunii de 30

ani, a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Constanța, compus

din teren în suprafață de 169,25 mp și casă de locuit.

În motivarea acțiunii reclamanții arată

că la solicitarea lor, fostul Consiliu Popular al Municipiului Constanța le-a

aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei case.

Mai arată reclamanții că deși au depus

documentația necesară emiterii deciziei de atribuire a terenului în folosință,

nici această decizie și autorizația de construire a locuinței nu au fost însă

emise.

Pe baza acordului de principiu, se arată

de către reclamanți, au construit o locuință compusă din 4 camere și dependințe

precum și anexe gospodărești.

Se mai arată de către reclamanți, în

motivarea acțiunii lor, că stăpânesc continuu, neîntrerupt, netulburat public

și sub nume de proprietar terenul în suprafață de 169,25 mp precum și casa de

locuit.

În drept, acțiunea este întemeiată pe

art. 645, art. 1837, art. 1846 și art. 1890 C. civ.

Pârâții au depus la dosar o întâmpinare

prin care au invocat lipsa calității lor procesual pasive și pe fond au

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanții sunt simpli

detentori precari ai imobilului.

La data de 2 iunie 2003 instanța a

respins prin încheiere excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților.

Judecătoria Constanța, prin sentința

civilă nr. 13889 din 27 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de către

reclamanți, a constatat că aceștia au dobândit pe calea uzucapiunii de 30 ani

dreptul de proprietate asupra terenului situat în Constanța, în suprafață de

169,25 mp, având vecinătățile stabilite în raportul de expertiză efectuată în

cauză.

A constatat că reclamanții au dobândit,

pe calea accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcției

edificate pe acest teren, pe o suprafață construită de 72,61 mp, formată din 3

camere și dependințe și anexe gospodărești.

A luat act că nu se solicită cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamanții, prin probele pe care le-au

administrat au făcut dovada că posesia pe care au exercitat-o a fost o posesie

propriu-zisă și nu o detenție precară, în plus a avut un caracter continuu,

neîntrerupt, netulburat public și sub nume de proprietar.

În consecință, reține instanța,

exercitarea posesiei în condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ. pe o perioadă

de 30 ani, conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului.

Mai reține instanța de fond că în

conformitate cu prevederile art. 492 C. civ., reclamanții au dobândit prin

accesiune și proprietarii construcției pe care au edificat-o pe acest teren.

Împotriva acestei hotărâri pronunțate de

către instanța de fond au declarat apel pârâții Municipiul Constanța prin

Primar și Consiliul Local Constanța, invocând faptul că în mod greșit, cu

ignorarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 215/2001, instanța a respins

excepția lipsei lor de calitate procesual pasivă prin încheierea din 2 iunie

2003.

Pe fond, apelanții susțin că prin

ignorarea probelor instanța a reținut greșit că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 1847 C. civ. și în aceste condiții, reclamanții neavând un

titlu de proprietate asupra terenului, nici dispozițiile art. 492 C. civ. cu

privire la construcție, nu se pot aplica.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia

civilă nr. 538/C din 19 mai 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de

către pârâți, reținând cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive

ca instanță de fond, a reținut corect, având în vedere prevederile art. 18,

art. 19, art. 21 din Legea nr. 215/2001 coroborate cu art. 38 alin. (1) și art.

67 din aceeași lege, că litigiile de drept privat care pun în discuție dreptul

de proprietate ale bunurilor (care fac parte din domeniul privat) unitatea

administrativă teritorială (singura care are patrimoniu și Consiliul local, ca

autoritate publică sunt subiecții raportului juridic dedus judecății.

Cu privire la susținerile pe fondul

cauzei, instanța de apel a constatat că instanța de fond în mod corect a

reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 C. civ.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs pârâții invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc.

civ.

Se susține că instanța, în rezolvarea

acțiunii pe fond, a ignorat probele esențiale ale cauzei (expertiza,

certificatul fiscal, fișa imobilului, chitanța de plată a taxei de folosință a

terenului.

S-a susținut de asemenea, că au fost

aplicate greșit dispozițiile art. 1847 și art. 1852 C. civ.

Recursul este fondat.

Astfel, urmează a constata că

instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi care erau hotărâtoare pentru soluția

ce trebuia pronunțată în cauză.

Astfel, instanța a reținut corect că

prin adresa nr. 4032 din 10 noiembrie 1969 a fostului Consiliu Popular al

Municipiului Constanța s-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea

unei

locuințe de către reclamant (fila 8 dosar fond).

Instanța nu s-a pronunțat, însă, în

legătură cu adresa nr. 5460 din 10 septembrie 1982 a fostului Consiliu Popular

al Municipiului Constanța către reclamant, în care se arată că după ce i s-a

atribuit un teren pentru construirea unei case de locuit în condițiile Legii

nr. 9/1968, acesta nu s-a mai prezentat pentru perfectarea formelor legale.

În aceste împrejurări posesia care

este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri

și stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosință, de conservare,

dar ceea ce este esențial ca aceste activități să fi fost exercitate de cel ce

invocă uzucapiunea pentru sine nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut

în cazul în speță.

În aceste condiții, având în vedere

că orice prescripție achizitivă, conform art. 1847 este întemeiată pe faptul

posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia

trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ. Conform

acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă,

netulburată public și sub nume de proprietar.

În cazul în speță, după cum rezultă

din actul mai înainte analizat, posesia nu s-a exercitat în nume de proprietar

și ca atare, conform art. 1853 alin. (2) C. civ., nu este o posesie utilă.

Conform art. 1858 C. civ., în cauză

nu există nici una din situațiile menționate în acest text de lege ca să poată

fi schimbată posesiunea exercitată de către reclamant într-o posesie utilă.

În consecință, nefiind îndeplinită

una din condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească posesia, nu

se poate considera că a operat uzucapiunea în favoarea reclamantului asupra

imobilului în litigiu.

Astfel fiind, pentru considerentele

mai înainte arătate, urmează a admite recursul declarat de către pârâți, a

modifica decizia recurată în sensul de a admite apelul declarat de către pârâți

împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Constanța și pe fond urmează a

respinge acțiunea formulată de către reclamant, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local Constanța împotriva

deciziei civile nr. 538/C din 19 mai 2004 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâți

împotriva sentinței civile nr. 13889 din 27 octombrie 2003 a Judecătoriei

Constanța, și pe fond respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22

martie 2005.