ÎCCJ, decizie (scj.ro #82245)

Prescripția achizitivă. Teren, atribuit, în

fapt, de administrația locală, pe care persoana a edificat o

locuință.

Cuprins pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate. Prescripția

achizitivă. (uzucapiune). Accesiune. Superficie.

Index alfabetic

.

Drept civil.

-

Prescripție achizitivă.

-

Accesiune.

-

Superficie.

Legea

nr

.

9/1998

C.civ

. :

art

. 492;

art

. 1864 și urm

.

Posesorul terenului atribuit în baza

Legii

nr

. 9/1968 pentru construirea unei

locuințe, omițându-se însă perfectarea formelor legale, nu poate

dobândi

dretpul

de proprietate asupra terenului prin

prescripțai

achizitivă, reglementată prin

art

. 1846 și urm. din

C.civ

.,

când

dposesia

s-a exercitat cu acordul

proprietarului.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 2291 din 22 martie

2005

Prin cererea înregistrată la data de 1

aprilie 2003, reclamanții C.V. și C.A. au chemat în judecată pe

pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța

prin primar, solicitând  să se constate dobândirea, pe calea

uzucapiunii de 30 ani, a dreptului  de proprietate asupra unui imobilul

situat în Constanța, compus din teren în suprafață de 169,25

mp

și casă de locuit.

În motivarea acțiunii reclamanții arată că: la solicitarea

lor, fostul Consiliu Popular al Municipiului Constanța le-a aprobat

atribuirea unui teren pentru construirea unei case; deși au depus

documentația necesară emiterii deciziei de atribuire a terenului în

folosință, această decizie și autorizația de

construire a locuinței nu au fost însă emise; pe baza acordului de

principiu, au construit o locuință compusă din 4 camere și

dependințe precum și anexe gospodărești; stăpânesc

continuu, neîntrerupt, netulburat public și sub nume de proprietar terenul

în suprafață de 169,25

mp

precum și

casa de locuit.

În drept, acțiunea este întemeiată pe

art

.

645,

art

. 1837,

art

. 1846

și

art

. 1890 Cod civil.

Pârâții au depus o întâmpinare prin care au invocat lipsa

calității lor procesual pasive și, pe fond, au solicitat

respingerea acțiunii ca

nefondată

,

arătând că reclamanții sunt simpli detentori precari ai

imobilului.

Judecătoria Constanța, prin încheierea din 2 iunie 2003, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților,

iar prin sentința civilă  nr.13889 din 27 octombrie 2003 a admis

acțiunea, a constatat că reclamanții au dobândit, pe calea

uzucapiunii de 30 ani, dreptul de proprietate asupra terenului și  pe

calea accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcției

edificate pe acest teren

Instanța a reținut că reclamanții, prin probele pe care le-au

administrat, au făcut dovada că au exercitat o posesie

propriu-zisă cu  un caracter continuu, neîntreruptă,

netulburată public și sub nume de proprietar, iar nu o detenție

precară.

În consecință, reține instanța, exercitarea posesiei în condițiile

prevăzute de art.1847 Cod civil pe o perioadă de 30 ani, conduce la

dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului. Că în conformitate

cu prevederile art.492 Cod civil, reclamanții au dobândit prin accesiune și

proprietatea construcției, pe care au edificat-o pe teren.

Împotriva sentinței  au declarat apel pârâții Municipiul

Constanța și Consiliul Local Constanța, invocând faptul că

în mod greșit, cu ignorarea prevederilor art.19 din Legea nr.215/2001,

instanța a respins excepția lipsei lor de calitate procesual

pasivă prin încheierea din 2 iunie 2003.

Pe fond, apelanții susțin că, prin ignorarea probelor,

instanța a reținut greșit că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de

art

. 1847 Cod civil

și, în aceste condiții, reclamanții

neavând

un titlu de proprietate, asupra terenului, nici dispozițiile art.492 Cod

civil cu privire la construcție, nu se pot aplica.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr.538/C din 19 mai

2004, a respins ca

nefondat

apelul, reținând, cu

privire la excepția lipsei calității procesual pasive, ca

instanță de fond, a reținut corect, având în vedere prevederile

art

. 18,

art

. 19,

art

. 21 din Legea

nr

. 215/2001,

coroborate cu

art

. 38 alin.1 și

art

. 67

din aceeași lege, că litigiile de drept privat, care pun în

discuție dreptul de proprietate al bunurilor (care fac parte din domeniul

privat), unitatea administrativă teritorială (singura care are

patrimoniu și Consiliul local, ca autoritate publică, sunt

subiecții raportului juridic dedus judecății.

Cu privire la susținerile pe fondul cauzei, instanța de apel a

constatat că instanța de fond în mod corect a reținut că în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1846 Cod

civil.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții susținând

că, în rezolvarea acțiunii pe fond, s-au ignorat probele

esențiale ale cauzei (expertiza, certificatul fiscal, fișa

imobilului, chitanța de plată a taxei de folosință a

terenului și că au fost aplicate greșit dispozițiile

art.1847 și 1852 Cod civil.

Recursul este fondat.

Astfel, se  constată că

instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi care erau

hotărâtoare pentru soluția ce trebuia pronunțată în

cauză. S-a reținut corect că, prin adresa

nr

.

4032 din 10 noiembrie 1969, a fostului Consiliu Popular al Municipiului

Constanța, s-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei

locuințe de către reclamant.

Instanța nu s-a pronunțat,

însă, în legătură cu adresa nr.5460 din 10 septembrie 1982 a

fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanța, către reclamant,

în care se arată că, după ce i s-a atribuit un teren, pentru

construirea unei case de locuit, în condițiile Legii

nr

.

9/1968, acesta nu s-a mai prezentat pentru perfectarea formelor legale.

În aceste împrejurări, posesia este o

stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri

și stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de

folosință, de conservare, dar este esențial ca aceste

activități să fi fost exercitate de cel ce invocă

uzucapiunea pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut în

cazul în speță.

Prescripție achizitivă este

întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului

de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile

prevăzute de art.1847 Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia

trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată public

și sub nume de proprietar.

În cazul în speță, după cum

rezultă din actul mai înainte analizat, posesia nu s-a exercitat în nume

de proprietar și, ca atare, conform art.1853 alin.2 Cod civil, nu este o

posesie utilă.

În cauză, nu există nici una din

situațiile menționate în art.1858 Cod civil ca să poată fi

schimbată posesiunea, exercitată de către reclamant, într-o

posesie utilă.

În consecință,

nefiind

îndeplinită una din condițiile cumulative pe care trebuie să le

îndeplinească posesia, nu se poate considera că a operat uzucapiunea

în favoarea reclamantului asupra imobilului în litigiu.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a

modificat decizia

recurată

în sensul că s-a

admis apelul declarat de către pârâți și pe fond s-a respins

acțiunea.