ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4852/2005

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 198/2004

pronunțată de Judecătoria Hațeg, în dosar nr. 22/2004 a fost respinsă cererea

de revizuire a sentinței civile nr. 139/2002 rămasă irevocabilă prin decizia

civilă nr. 334/2003, formulată de revizuentul T.Ș.I. în contradictoriu cu

intimata U.T.R., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință,

s-a reținut că prin sentința civilă nr. 139/2002, a Judecătoriei Hațeg, în

dosar nr. 677/2000, definitivă, prin decizia civilă nr. 1545/2002 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara, în dosar nr. 4084/2002 și irevocabilă, prin decizia nr. 334/2003

pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta U.T.R. împotriva pârâtului revizuent T.Ș.I., s-a constatat nulitatea

absolută a certificatelor de moștenitor eliberate pe numele revizuentului și

s-a dispus restabilirea situației anterioare de C.F., reținându-se că acesta nu

și-a dovedit calitatea de moștenitor.

Motivul de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuent, se referă la descoperirea

de înscriere doveditoare care au fost reținute de partea adversă sau care au

putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului.

Pentru a putea invoca acest motiv de

revizuire și a se admite cererea, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de

condiții și anume:

- înscrisul să fi existat la data

pronunțării hotărârii și să nu fi putut fi prezentat în proces, pentru că era

reținut de partea potrivnică sau dintr-o cauză de forță majoră și înscrisul să

fie determinat, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării

fondului, soluția ar fi alta decât cea pronunțată.

Înscrisurile noi prezentate de revizuient

constau în acte de stare civilă, extras C.F., încheiere de C.F.

Cele invocate de revizuient, în sensul că

nu s-au putut prezenta aceste acte instanței, întrucât s-au aflat la dosarul

succesoral care a rămas la notar, intrând în posesia acestuia, doar în urmă cu

două săptămâni, nu constituie un caz de forță majoră, în sensul legii, care să

nu-i fie imputabilă.

Chiar, dacă revizuentul nu a putut intra

în posesia dosarului succesoral, nu acesta reprezintă „actul nou”, ci actele pe

care cuprinde.

Având în vedere că aceste înscrisuri sunt

certificate de stare civilă și extrase de C.F. s-a apreciat că puteau fi

oricând procurate.

Astfel, faptul că revizuentul nu a depus

în cadrul procesului de fond diligențele necesare, pentru a procura

înscrisurile menționate mai sus, nu echivalează cu forța majoră, această împrejurare

fiindu-i imputabilă.

Nefiind îndeplinite una dintre condițiile

cerute cumulativ de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța a

apreciat că nu se impune cercetarea celorlalte condiții de admisibilitate a

cererii de revizuire.

Împotriva acestei sentințe, a

formulat apel revizuentul T.Ș.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Se critică sentința de fond

susținându-se că instanța de judecată, în baza rolului activ, trebuia să facă

dovada probei contrare, față de actele de stare civilă și certificatul de

moștenitor depus la dosar și că situația de fapt și de drept a fost

interpretată greșit, de către instanța de judecată.

De asemenea, instanța nu a verificat

calitatea și interesul procesual al reclamantei intimate.

Curtea de Apel Alba–Iulia, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 1509/A din 13 octombrie 2004 a respins, ca

nefondat, apelul declarat de revizuentul T.Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 198

din 24 martie 2004 a Judecătoriei Hațeg.

A obligat pe apelant să plătească

intimatei U.T.R. suma de 2.116.500 lei cheltuieli de judecată.

Curtea a considerat apelul nefondat

deoarece recurentul nu a făcut dovada existenței unei situații de forță majoră

cu ocazia purtării procesului la fond, nefiind în măsură să depună actele pe

care le critică și, de asemenea, nu a putut dovedi că actele au fost în posesia

părții adverse, fiind în imposibilitate de a le prezenta.

S-a mai motivat că, în mod corect,

prima instanță a făcut aplicarea art. 322 pct. 6 și 5 C. proc. civ. și că

critica privind rolul activ al instanței, nu este întemeiată.

În sfârșit, că apelantul fiind în

culpă procesuală, va trebui obligat la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs revizuentul T.Ș.I. solicitând admiterea

acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate și în urma rejudecării

cauzei, să se admită cererea de revizuire a sentinței civile nr. 139 din 27

februarie 2002, să se schimbe în tot, hotărârea atacată, respingând acțiunea reclamantei

U.T.R., pentru constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitori

emise pe numele recurentului și să fie obligată la plata cheltuielilor de

judecată pentru întreg procesul.

În motivarea recursului, recurenta

arată că prin cererea de revizuire a solicitat să se schimbe în tot, sentința

civilă nr. 139/2002 prin care s-a admis, de către Judecătoria Hațeg, acțiunea

pentru constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor emise pe

numele său de către notarul public C.A.

Principalul motiv pentru care

această acțiune a fost admisă l-a constituit faptul că nu a putut face dovada

calității de moștenitor, respectiv a faptului că aceste certificate au fost

întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Aceasta, pentru că recurentul

nu a putut prezenta instanței de judecată dosarul succesoral în temeiul căruia

aceste certificate au fost întocmite și eliberate.

Or, imposibilitatea prezentării

acelui dosar succesoral nu-i poate fi imputabilă și instanțele de fond și de

apel, sesizate cu cererea de revizuire, bazată pe un înscris nou, ce nu a fost

avut în vedere, în procesul în care s-a prezentat hotărârea atacată, respectiv,

cu acel dosar succesoral, trebuiau să admită cererea de revizuire și nu să o

respingă, așa cum, greșit, a procedat.

Instanțele n-au avut în vedere că

dacă ar fi cunoscut dosarul succesoral ar fi putut să realizeze legalitatea

emiterii certificatelor de moștenitor și soluția pronunțată ar fi fost alta, nu

aceia de a se constata nulitatea absolută a acestora.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 322 C. proc. civ.

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere” printre altele „dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere”.

În speță, dosarul de succesiune, pe

existența căruia revizuentul își întemeiază cerere nu face parte din categoria

înscrisurilor „doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut

fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților” încât în mod

corect, cererea de revizuire a fost respinsă de prima instanță, soluție

confirmată de instanța de control judiciar, prin respingerea apelului.

În raport de cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de revizuentul T.Ș.I. împotriva deciziei

civile nr. 502 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, ca nefondat

și să-l respingă ca atare.

Văzând și prevederile art. 277 C.

proc. civ. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de revizuentul

T.Ș.I. împotriva deciziei nr. 509/A din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Obligă recurentul către intimata U.T.R.

la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.