ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4852/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 198/2004 pronunțată de Judecătoria Hațeg, în dosar nr. 22/2004 a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 139/2002 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 334/2003, formulată de revizuentul T.Ș.I. în contradictoriu cu intimata U.T.R., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 139/2002, a Judecătoriei Hațeg, în dosar nr. 677/2000, definitivă, prin decizia civilă nr. 1545/2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr. 4084/2002 și irevocabilă, prin decizia nr. 334/2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta U.T.R.

împotriva pârâtului revizuent T.Ș.I., s-a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor eliberate pe numele revizuentului și s-a dispus restabilirea situației anterioare de C.F., reținându-se că acesta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor. Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuent, se referă la descoperirea de înscriere doveditoare care au fost reținute de partea adversă sau care au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului. Pentru a putea invoca acest motiv de revizuire și a se admite cererea, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiții și anume: - înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii și să nu fi putut fi prezentat în proces, pentru că era reținut de partea potrivnică sau dintr-o cauză de forță majoră și înscrisul să fie determinat, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi alta decât cea pronunțată.

Înscrisurile noi prezentate de revizuient constau în acte de stare civilă, extras C.F., încheiere de C.F. Cele invocate de revizuient, în sensul că nu s-au putut prezenta aceste acte instanței, întrucât s-au aflat la dosarul succesoral care a rămas la notar, intrând în posesia acestuia, doar în urmă cu două săptămâni, nu constituie un caz de forță majoră, în sensul legii, care să nu-i fie imputabilă. Chiar, dacă revizuentul nu a putut intra în posesia dosarului succesoral, nu acesta reprezintă „actul nou”, ci actele pe care cuprinde. Având în vedere că aceste înscrisuri sunt certificate de stare civilă și extrase de C.F. s-a apreciat că puteau fi oricând procurate. Astfel, faptul că revizuentul nu a depus în cadrul procesului de fond diligențele necesare, pentru a procura înscrisurile menționate mai sus, nu echivalează cu forța majoră, această împrejurare fiindu-i imputabilă.

Nefiind îndeplinite una dintre condițiile cerute cumulativ de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța a apreciat că nu se impune cercetarea celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de revizuire. Împotriva acestei sentințe, a formulat apel revizuentul T.Ș.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Se critică sentința de fond susținându-se că instanța de judecată, în baza rolului activ, trebuia să facă dovada probei contrare, față de actele de stare civilă și certificatul de moștenitor depus la dosar și că situația de fapt și de drept a fost interpretată greșit, de către instanța de judecată. De asemenea, instanța nu a verificat calitatea și interesul procesual al reclamantei intimate.

Curtea de Apel Alba–Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1509/A din 13 octombrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul T.Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 198 din 24 martie 2004 a Judecătoriei Hațeg. A obligat pe apelant să plătească intimatei U.T.R. suma de 2.116.500 lei cheltuieli de judecată. Curtea a considerat apelul nefondat deoarece recurentul nu a făcut dovada existenței unei situații de forță majoră cu ocazia purtării procesului la fond, nefiind în măsură să depună actele pe care le critică și, de asemenea, nu a putut dovedi că actele au fost în posesia părții adverse, fiind în imposibilitate de a le prezenta. S-a mai motivat că, în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea art. 322 pct. 6 și 5 C. proc.

civ. și că critica privind rolul activ al instanței, nu este întemeiată. În sfârșit, că apelantul fiind în culpă procesuală, va trebui obligat la cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuentul T.Ș.I. solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei, să se admită cererea de revizuire a sentinței civile nr. 139 din 27 februarie 2002, să se schimbe în tot, hotărârea atacată, respingând acțiunea reclamantei U.T.R., pentru constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitori emise pe numele recurentului și să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru întreg procesul.

În motivarea recursului, recurenta arată că prin cererea de revizuire a solicitat să se schimbe în tot, sentința civilă nr. 139/2002 prin care s-a admis, de către Judecătoria Hațeg, acțiunea pentru constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor emise pe numele său de către notarul public C.A. Principalul motiv pentru care această acțiune a fost admisă l-a constituit faptul că nu a putut face dovada calității de moștenitor, respectiv a faptului că aceste certificate au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Aceasta, pentru că recurentul nu a putut prezenta instanței de judecată dosarul succesoral în temeiul căruia aceste certificate au fost întocmite și eliberate.

Or, imposibilitatea prezentării acelui dosar succesoral nu-i poate fi imputabilă și instanțele de fond și de apel, sesizate cu cererea de revizuire, bazată pe un înscris nou, ce nu a fost avut în vedere, în procesul în care s-a prezentat hotărârea atacată, respectiv, cu acel dosar succesoral, trebuiau să admită cererea de revizuire și nu să o respingă, așa cum, greșit, a procedat. Instanțele n-au avut în vedere că dacă ar fi cunoscut dosarul succesoral ar fi putut să realizeze legalitatea emiterii certificatelor de moștenitor și soluția pronunțată ar fi fost alta, nu aceia de a se constata nulitatea absolută a acestora. Recursul nu este fondat. Conform art. 322 C. proc. civ.

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere” printre altele „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. În speță, dosarul de succesiune, pe existența căruia revizuentul își întemeiază cerere nu face parte din categoria înscrisurilor „doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților” încât în mod corect, cererea de revizuire a fost respinsă de prima instanță, soluție confirmată de instanța de control judiciar, prin respingerea apelului.

În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de revizuentul T.Ș.I. împotriva deciziei civile nr. 502 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, ca nefondat și să-l respingă ca atare. Văzând și prevederile art. 277 C. proc. civ. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de revizuentul T.Ș.I. împotriva deciziei nr. 509/A din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia. Obligă recurentul către intimata U.T.R. la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.