ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4898/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14/ F din

14 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-a respins plângerea

formulată de petenta SC C. SA Brașov împotriva rezoluției procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pronunțată la data de 22

decembrie 2003 în lucrarea nr. 1125/II/2/2003, care a fost menținută.

A fost obligată petenta să plătească

statului suma de 300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov din 17 noiembrie 2003, în dosarul nr. 230/P/2003,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.M., în

legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289 și art.

291 C. pen., reținându-se că notarul public și-a îndeplinit corespunzător

obligațiile ce-i revin în sensul că a identificat părțile care au semnat în

fața sa, a verificat la cartea funciară că imobilul nu are sarcini sau procese,

iar în ceea ce privește prețul, acesta nu poate fi caracterizat ca neserios,

atâta vreme cât s-a vândut doar cota indiviză de 2/6 și nu întreg imobilul.

Această rezoluție a fost menținută

prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, din 22 decembrie 2003.

Rezoluția atacată este temeinică și

legală pentru următoarele considerente:

SC C. SA Brașov impută notarului

public că nu a procedat la identificarea părților care au semnat actele de

înstrăinare, și că semnăturile ar fi diferite, ceea ce ar fi permis înstrăinarea

succesivă a imobilului, astfel încât debitorul societății B.M.G. și-a creat o

situație de insolvabilitate pentru a nu achita creanța.

Procedându-se la verificări a

rezultat că, notarul public C.M. și-a îndeplinit obligațiile de serviciu;

astfel, numitul B.M.G. a donat fiicei sale B.M.A.K. cota indiviză de 1/6 părți

din imobilul situat în Brașov, str. Ion Rațiu, și printr-un alt contract de

donație o altă cotă de 1/6 părți din același imobil, adică toată partea care-i

revenea urmare a dezbaterii succesorale după antecesorii săi.

Ulterior, donatara a vândut cota

indiviză de 2/6 părți din imobil numiților C.B.L. și C.I.R., cu prețul de 150

milioane lei, toate actele fiind redactate și autentificate la B.N.P. C.M.

SC C. SA Brașov, luând cunoștință de

existența acestor acte a solicitat desființarea contractelor de donație,

acțiune respinsă de Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr. 11235/2002,

rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului.

Actele premergătoare efectuate în

cauză au relevat că, petenta SC C. SA a mai formulat o altă plângere penală cu

același obiect la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a format

obiectul dosarului nr. 608/P/2002, prin rezoluția procurorului dispunându-se

neînceperea urmăririi penale față de numiții B.M.G., B.M.K., C.I.R. și C.B.,

relativ la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C.

pen. și art. 292 C. pen.

În ceea ce privește activitatea

notarului public C.M. a constatat că aceasta a procedat la identificarea

părților care au semnat în fața sa, a procedat la verificări la cartea funciară

din care a rezultat că imobilul nu este grevat de sarcini sau procese.

Efectuarea unei expertize

grafologice din care să se constate că semnăturile sunt diferite, nu este o

probă pertinentă, concludentă și nici utilă, cu atât mai mult cu cât nu se

observă diferențe între semnături; de altfel, petenta nici nu are calitatea să

solicite acest lucru, nefiind parte contractantă, iar persoana ale cărei

semnături se susțin a fi falsificate, respectiv B.M.K. a declarat că ea a fost

cea care a vândut cota parte din imobil, a încasat prețul și a semnat actul.

Rezultă că, notarul public C.M. a

procedat la identificarea părților care au semnat contractele.

Dacă există vreo culpă în efectuarea

acestor înstrăinări, aceasta aparține petentei pentru că SC C. SA, în calitate

de creditoare, avea obligația de a nota în cartea funciară existența unei

sarcini sau al unui proces, astfel că imobilul să nu poată fi înstrăinat; ori

petenta a rămas în pasivitate și numai când a aflat că imobilul a intrat în

patrimoniul unei alte persoane a încercat, inițial, să anuleze contractele de

donație, după care, a formulat plângeri penale împotriva tuturor persoanelor.

De altfel, creanța petentei este în

curs de recuperare pe calea propririi judecătorești, nemulțumirea petentei

constând în aceea că recuperarea creanței pe această cale ar dura foarte mult

în timp, suma de recuperat fiind de peste 100 milioane lei și că această

executare nu este îndestulătoare.

În ceea ce privește existența unui

preț neserios, verificarea acestui aspect nu intră în competența organelor de

urmărire penală și nici a instanței penale, fiind exclusiv atributul instanței

civile, deoarece existența unui preț neserios reprezintă un motiv de constatare

a nulității actului de înstrăinare, pe calea acțiunii civile, însă organul de

urmărire penală a constatat corect că raportat la cota indiviză de 2/6 părți

din imobil, prețul este serios.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului, petenta

arată că, în mod greșit i s-a respins proba cu expertiza grafologică prin care

tindea să demonstreze că semnăturile efectuate de B.A. pe cele 4 acte notariale

sunt diferite și, pe cale de consecință, intenția debitorului de a încheia acte

juridice prin care își diminua artificial patrimoniul.

Mai arată că notarul C.M. a

autentificat aceste acte la intervale foarte scurte de timp și trebuia să-și

dea seama de reaua - credință evidentă a părților, mai ales în condițiile în

care prețul era neserios, în raport de prețurile practicate în zonă. De

asemenea, arată că actele sunt simulate, dovadă în acest sens fiind faptul că

noii proprietari nu au preluat în stăpânire spațiul și nu au încheiat contracte

pentru furnizarea de utilități.

Examinând recursul declarat de

petenta S.C.

C.

S.A. Brașov, atât

sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Obligațiile notarului public, ce

decurg din legea privind activitatea notarială și regulamentul de aplicare a

acestei legi, constau în identificarea și legitimarea părților, aducerea la

cunoștința acestora a conținutului actului, luarea semnăturilor, precum și

deslușirea raporturilor reale dintre părți și examinarea actului pentru a nu

conține cauze contrare legii sau a frauda legea. Pentru mențiunile privind

prezența, identificarea părților și atestarea semnăturii acestora în fața

notarului public, acesta din urmă răspunde personal, încălcarea acestor

obligații atrăgând răspunderea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. Pentru încălcarea celorlalte

obligații menționate, în raport de forma de vinovăție, intenție sau culpă,

notarul public răspunde penal, pentru abuz în serviciu, prevăzută de art. 246

C. pen., sau neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., sau

disciplinar. În speță, din actele premergătoare nu rezultă că B.M.A., având

calitatea de vânzător sau donatar, nu s-ar fi prezentat personal în fața

notarului public C.M. și nu ar semnat actele notariale respective, astfel că nu

se poate reține că acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiile de legitimare

și identificare a părților.

Pe de altă parte, în ceea ce

privește seriozitatea sau neseriozitatea prețului, aceasta se apreciază în

raport de baremurile minime și maxime stabilite în tabelele actualizate

periodic de camerele notarilor și este atributul instanței civile investită cu

o acțiune în anularea actului, aceeași instanță fiind competentă să constate și

simulația.

În ceea ce privește celelalte

îndatoriri ale notarului public, nu se poate reține că acestea le-a îndeplinit

necorespunzător, deoarece a manifestat diligențe în sensul de exista la

momentul încheierii actelor fișa fiscală a imobilului, extrasul de carte

funciară și actele ce atestau proprietatea vânzătorului/donatorului. De

altminteri, față de celelalte părți reclamate de petentă în legătură cu

încheierea actelor, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 215 și art. 292 C. pen., astfel că,

neexistând elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune sau fals

în declarații pentru părți, nu se poate reține conivența notarului public în

scopul prejudicierii intereselor patrimoniale ale petentei și nici atestarea în

mod nereal a unor împrejurări pe care le-a constatat personal.

Pentru toate aceste considerente,

văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă, iar în

baza art. 192 alin. (2) din același cod, o va obliga la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

petiționara SC C. SA Brașov împotriva deciziei nr. 14 din 14 aprilie 2004 a

Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 septembrie 2004.