ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4898/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14/ F din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-a respins plângerea formulată de petenta SC C. SA Brașov împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pronunțată la data de 22 decembrie 2003 în lucrarea nr. 1125/II/2/2003, care a fost menținută. A fost obligată petenta să plătească statului suma de 300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 17 noiembrie 2003, în dosarul nr. 230/P/2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.M., în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen., reținându-se că notarul public și-a îndeplinit corespunzător obligațiile ce-i revin în sensul că a identificat părțile care au semnat în fața sa, a verificat la cartea funciară că imobilul nu are sarcini sau procese, iar în ceea ce privește prețul, acesta nu poate fi caracterizat ca neserios, atâta vreme cât s-a vândut doar cota indiviză de 2/6 și nu întreg imobilul.

Această rezoluție a fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, din 22 decembrie 2003. Rezoluția atacată este temeinică și legală pentru următoarele considerente: SC C. SA Brașov impută notarului public că nu a procedat la identificarea părților care au semnat actele de înstrăinare, și că semnăturile ar fi diferite, ceea ce ar fi permis înstrăinarea succesivă a imobilului, astfel încât debitorul societății B.M.G. și-a creat o situație de insolvabilitate pentru a nu achita creanța. Procedându-se la verificări a rezultat că, notarul public C.M. și-a îndeplinit obligațiile de serviciu; astfel, numitul B.M.G. a donat fiicei sale B.M.A.K. cota indiviză de 1/6 părți din imobilul situat în Brașov, str. Ion Rațiu, și printr-un alt contract de donație o altă cotă de 1/6 părți din același imobil, adică toată partea care-i revenea urmare a dezbaterii succesorale după antecesorii săi.

Ulterior, donatara a vândut cota indiviză de 2/6 părți din imobil numiților C.B.L. și C.I.R., cu prețul de 150 milioane lei, toate actele fiind redactate și autentificate la B.N.P. C.M. SC C. SA Brașov, luând cunoștință de existența acestor acte a solicitat desființarea contractelor de donație, acțiune respinsă de Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr. 11235/2002, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului. Actele premergătoare efectuate în cauză au relevat că, petenta SC C. SA a mai formulat o altă plângere penală cu același obiect la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a format obiectul dosarului nr. 608/P/2002, prin rezoluția procurorului dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de numiții B.M.G., B.M.K., C.I.R.

și C.B., relativ la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 292 C. pen. În ceea ce privește activitatea notarului public C.M. a constatat că aceasta a procedat la identificarea părților care au semnat în fața sa, a procedat la verificări la cartea funciară din care a rezultat că imobilul nu este grevat de sarcini sau procese. Efectuarea unei expertize grafologice din care să se constate că semnăturile sunt diferite, nu este o probă pertinentă, concludentă și nici utilă, cu atât mai mult cu cât nu se observă diferențe între semnături; de altfel, petenta nici nu are calitatea să solicite acest lucru, nefiind parte contractantă, iar persoana ale cărei semnături se susțin a fi falsificate, respectiv B.M.K.

a declarat că ea a fost cea care a vândut cota parte din imobil, a încasat prețul și a semnat actul. Rezultă că, notarul public C.M. a procedat la identificarea părților care au semnat contractele. Dacă există vreo culpă în efectuarea acestor înstrăinări, aceasta aparține petentei pentru că SC C. SA, în calitate de creditoare, avea obligația de a nota în cartea funciară existența unei sarcini sau al unui proces, astfel că imobilul să nu poată fi înstrăinat; ori petenta a rămas în pasivitate și numai când a aflat că imobilul a intrat în patrimoniul unei alte persoane a încercat, inițial, să anuleze contractele de donație, după care, a formulat plângeri penale împotriva tuturor persoanelor.

De altfel, creanța petentei este în curs de recuperare pe calea propririi judecătorești, nemulțumirea petentei constând în aceea că recuperarea creanței pe această cale ar dura foarte mult în timp, suma de recuperat fiind de peste 100 milioane lei și că această executare nu este îndestulătoare. În ceea ce privește existența unui preț neserios, verificarea acestui aspect nu intră în competența organelor de urmărire penală și nici a instanței penale, fiind exclusiv atributul instanței civile, deoarece existența unui preț neserios reprezintă un motiv de constatare a nulității actului de înstrăinare, pe calea acțiunii civile, însă organul de urmărire penală a constatat corect că raportat la cota indiviză de 2/6 părți din imobil, prețul este serios.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, petenta arată că, în mod greșit i s-a respins proba cu expertiza grafologică prin care tindea să demonstreze că semnăturile efectuate de B.A. pe cele 4 acte notariale sunt diferite și, pe cale de consecință, intenția debitorului de a încheia acte juridice prin care își diminua artificial patrimoniul. Mai arată că notarul C.M. a autentificat aceste acte la intervale foarte scurte de timp și trebuia să-și dea seama de reaua - credință evidentă a părților, mai ales în condițiile în care prețul era neserios, în raport de prețurile practicate în zonă. De asemenea, arată că actele sunt simulate, dovadă în acest sens fiind faptul că noii proprietari nu au preluat în stăpânire spațiul și nu au încheiat contracte pentru furnizarea de utilități.

Examinând recursul declarat de petenta S.C. C. S.A. Brașov, atât sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obligațiile notarului public, ce decurg din legea privind activitatea notarială și regulamentul de aplicare a acestei legi, constau în identificarea și legitimarea părților, aducerea la cunoștința acestora a conținutului actului, luarea semnăturilor, precum și deslușirea raporturilor reale dintre părți și examinarea actului pentru a nu conține cauze contrare legii sau a frauda legea. Pentru mențiunile privind prezența, identificarea părților și atestarea semnăturii acestora în fața notarului public, acesta din urmă răspunde personal, încălcarea acestor obligații atrăgând răspunderea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

Pentru încălcarea celorlalte obligații menționate, în raport de forma de vinovăție, intenție sau culpă, notarul public răspunde penal, pentru abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., sau neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., sau disciplinar. În speță, din actele premergătoare nu rezultă că B.M.A., având calitatea de vânzător sau donatar, nu s-ar fi prezentat personal în fața notarului public C.M. și nu ar semnat actele notariale respective, astfel că nu se poate reține că acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiile de legitimare și identificare a părților. Pe de altă parte, în ceea ce privește seriozitatea sau neseriozitatea prețului, aceasta se apreciază în raport de baremurile minime și maxime stabilite în tabelele actualizate periodic de camerele notarilor și este atributul instanței civile investită cu o acțiune în anularea actului, aceeași instanță fiind competentă să constate și simulația.

În ceea ce privește celelalte îndatoriri ale notarului public, nu se poate reține că acestea le-a îndeplinit necorespunzător, deoarece a manifestat diligențe în sensul de exista la momentul încheierii actelor fișa fiscală a imobilului, extrasul de carte funciară și actele ce atestau proprietatea vânzătorului/donatorului. De altminteri, față de celelalte părți reclamate de petentă în legătură cu încheierea actelor, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 215 și art. 292 C. pen., astfel că, neexistând elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune sau fals în declarații pentru părți, nu se poate reține conivența notarului public în scopul prejudicierii intereselor patrimoniale ale petentei și nici atestarea în mod nereal a unor împrejurări pe care le-a constatat personal.

Pentru toate aceste considerente, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de petiționara SC C. SA Brașov împotriva deciziei nr. 14 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat. Obligă pe recurentă să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2004.