ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6554/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6554/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31/ F din
31 august 2005, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de persoana
vătămată C.N. împotriva rezoluției 79/P/2005 emisă de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Brașov la data de 1 august 2005 pe care a menținut-o. Totodată a
obligat partea vătămată să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut următoarele:
La 30 iunie 2005 și la 13 iulie 2005,
petentul C.N. a solicitat cercetarea notarului public T.V. sub aspectul comiterii
infracțiunilor de fals în declarații prevăzute de art. 292 C. pen., constând în
aceea că în data de 6 mai 2005, respectiv 14 iunie 2005, cu ocazia audierii
sale de către procuror, sus-numitul a prezentat fapte nereale privind litigiul
civil dintre ei, aspect ce l-au prejudiciat.
S-a reținut că prin rezoluția din 1
august 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea
urmăririi penale față de numitul T.V. sub aspectul comiterii infracțiunilor
prevăzute de art. 292 C. pen., întrucât faptele reclamate nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor.
De asemenea, s-a constatat că, prin
rezoluția din 12 august 2005, prim-procurorul parchetului a respins plângerea
formulată de petent, considerând că soluția adoptată de procuror este
temeinică.
Petiționarul a formulat plângere, în
termen legal, în fața Curții de Apel Brașov, solicitând redeschiderea
dosarului, continuarea cercetărilor și trimiterea în judecată a notarului
pentru faptele reclamate.
În susținerea plângerii persoana
vătămată a motivat că, la data de 6 mai 2005, numitul T.V., cu prilejul
audierii sale în dosarul nr. 47/P/2005 a relatat mai multe aspecte mincinoase de
natură să inducă în eroare organul de urmărire penală.
De asemenea, s-a reținut că din
plângerea formulată de aceeași persoană vătămată din 13 iulie 2005 că notarul T.V.
este reclamat pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni prevăzute de art. 292 C.
pen. Petiționarul C.N. a susținut că, la 14 iunie 2005, numitul T.V., cu
prilejul audierii sale a afirmat în mod mincinos „din câte rețin în anul trecut
au cumpărat terenul ce se afla între imobilele 11 și 13 și ce aparținea
statului român”, deși în realitate notarul a cumpărat terenul la data de 28
noiembrie 2002, teren ce nu aparținea statului român la data cumpărării.
Din actele premergătoare efectuate
în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunilor, neputând fi vorba despre comiterea unor falsuri și declarații.
S-a apreciat că așa cum rezultă din
materialul probator administrat, cele două declarații ridicate au fost date de
către T.V. în două dosare penale în care sus-numitul era cercetat pentru
comiterea unor infracțiuni, iar cu ocazia audierii de către procuror numitul T.V.
a relatat faptele astfel cum le-a perceput și și-a făcut apărările pe care le-a
considerat necesare în calitatea pe care o avea, pentru a-și demonstra
nevinovăția, drepturi consacrate de art. 6 C. proc. pen.
Totodată, s-a apreciat că
declarațiile date de persoana cercetată într-un dosar nu are o valoare
probatorie de sine stătătoare și nu produc consecințe juridice prin ele însele
(raportat la dispozițiile art. 69 C. proc. pen.), ci ele trebuie verificate de
organul de urmărire penală și analizate în raport de ansamblul probator-administrat
și, pe cale de consecință, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 10
alin. (1) lit. d) C. proc. pen., soluția de neîncepere a urmăririi penale este
legală și temeinică și urmează a fi menținută de instanța de control judiciar
conform art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri
petiționarul C.N., în termen legal, a declarat recurs solicitând casarea
sentinței Curții de Apel Brașov și pe fond, trimiterea cauzei la parchet pentru
continuarea cercetărilor împotriva intimatului, depunând un set de înscrisuri.
Examinând hotărârea atacată potrivit
art. 385
14
C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din
dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este
nefondat pentru următoarele considerente:
Ca o garanție a respectării
legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice
persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale
să facă plângere împotriva acestora.
În concepția legiuitorului poate
face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost
vătămate printr-un act au printr-o măsură procesuală fără însă a se aduce
atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei se constată
că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin rezoluția din 1 august 2005
dată în dosarul 79/P/2005 „a dispus în baza art. 228 alin. (5), raportat la art.
10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de
numitul T.V., pentru numitul T.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C.
pen., întrucât faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii de fals în declarații.
De asemenea, procurorul prin
rezoluția dată la 19 iulie 2005 în dosarul 88/P/2005, constatând că dosarul nr.
88/P/2005 privește tot pe numitul T.V. formulată de aceeași persoană vătămată
privind infracțiunea prevăzută de art. 292 C. proc. pen., săvârșită prin
declarația dată de făptuitor, la 14 iunie 2005, în dosarul 56/P/2005 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a dispus pentru o mai bună
înfăptuire a justiției, reunirea cazurilor, în baza art. 34 lit. d) C. proc.
pen., respectiv conexarea dosarului 88/P/2005 la dosarul nr. 79/P/2005.
Procurorul general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția dată la 18 august 2005 a
confirmat rezoluția dată de procuror în dosarul nr. 79/P/2005 din 1 august 2005
și anume neînceperea urmăririi penale față de T.V. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 292 C. pen., întrucât faptele reclamate nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii.
Din actele premergătoare nu s-a
constatat existența indiciilor privind săvârșirea celor două infracțiuni de
fals în declarații și Înalta Curte apreciază că în mod legal organul de
urmărire penală a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale,
considerându-se că cele două declarații date de numitul T.V., în dosarele
47/P/2005 și 57/P/2005, au redat punctul său de vedere cu privire la faptele de
distrugere, insultă și fals în declarații, ce i s-au imputat. Totodată se
constată că cele două declarații la care a făcut referire petiționarul au fost
deja verificate cu ocazia efectuării actelor premergătoare în respectivele
dosare (în care de altfel s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
acesta).
În mod corect s-a apreciat că este
sarcina organului de urmărire penală să administreze probe în procesul penal și
să administreze probele în procesul verbal și să dovedească vinovăția făptuitorului,
învinuitului sau inculpatului.
Ori în speță, apreciindu-se, în mod
justificat, că cele invocate de petiționar nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii de fals în declarații, se constată că rezoluția dată de
procuror este legală și temeinică, iar soluția de respingere a plângerii
formulate de petiționar este bine fundamentată pe probatoriul administrat în
dosar.
Drept urmare, în raport de starea de
fapt stabilită corespunzător probatoriului administrat în cauză, care a impus
concluzia că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de fals în declarații, presupusă a fi săvârșită de intimatul T.V.,
în mod temeinic și legal s-a dispus în sensul respingerii plângerii și
menținerii rezoluției atacate, așa încât hotărârea atacată nu este supusă nici
unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen.
În consecință, pentru considerentele
ce preced, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte de Casație și Justiție va respinge recursul formulat de petiționarul C.N.,
ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2)
din același cod, recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 31/ F din 31
august 2005 a Curții de Apel Brașov.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21
noiembrie 2005.