ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4196/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința

penală nr. 174/ P din 4 mai 2004, a condamnat pe inculpatul F.Ș. în baza art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e, g) și i) C. pen., la o pedeapsa de 3

ani închisoare, iar in baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și (2

1

) lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

a contopit aceste pedepse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni

închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a fost

dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 5 februarie

2004.

S-a constatat că părțile vătămate nu

au formulat pretenții civile, iar in baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea în favoarea statului a briceagului ridicat de la inculpat.

În baza art. 191 C. pen., inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, în seara de 3 februarie 2004, inculpatul F.Ș. a

consumat băuturi alcoolice in diferite baruri până și-a terminat toți banii pe

care îi avea asupra sa după care a luat hotărârea de a-și procura bunuri care

pot fi ușor și rapid vândute. În acest sens, cu ajutorul unui briceag, a

deschis geamul autoturismului aparținând părții vătămate B.Șt., sustrăgând din

interior un radiocasetofon în valoare de 1.700.000 pe care l-a ascuns sub haina

de fâș pe care o purta și s-a îndreptat spre casă. Pe drum însă a văzut-o pe

partea vătămată P.I. având o geantă pe umăr. Inculpatul a încercat să îi smulgă

părții vătămate geanta și întrucât aceasta s-a opus și chiar l-a lovit pe

inculpat, acesta din urmă a amenințat-o cu briceagul, a lovit-o cu pumnii,

provocându-i leziuni corporale care au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale,

nereușind în cele din urmă să ii smulgă geanta, întrucât partea vătămată a

început să strige după ajutor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate, apreciată ca

fiind mult prea aspră fată de valoarea prejudiciului creat, acoperit de altfel

prin restituirea radiocasetofonului sustras și dat fiind faptul că nu este

cunoscut cu antecedentele penale.

Prin decizia penală nr. 135/ A din

24 iunie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, reținând în esență că instanța de fond a aplicat o pedeapsă

corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen.

Împotriva hotărârilor penale sus

arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul reiterând practic motivul

de apel și susținând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare față de

împrejurarea că nu are antecedente penale.

Critica formulată de inculpatul

recurent F.Ș. își găsește temeiul și se încadrează în cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este

nefondat pentru cele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa

aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cît și modalitatea

de executare este corespunzătoare și corect individualizată în raport de

pericolul social al faptelor, de modalitatea concretă de săvârșire, prin

exercitarea actelor de amenințare și agresiune, dar și în raport de elementele

care circumstanțiază persoana inculpatului, cunoscut fără antecedente penale și

care a dat dovadă de sinceritate, recunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru

care a fost cercetat.

Astfel, în ceea ce îl privește pe

inculpat au fost în mod just valorificate toate criteriile de individualizare a

pedepsei prin faptul că acestuia i-au fost aplicate pedepse orientate spre

minimul special pentru faptele comise. În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei aplicate, în mod corect s-a apreciat ca scopul acesteia nu

poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție, neputând fi ignorate

împrejurările concrete in care s-au comis faptele, urmarea produsă sau care

s-ar fi putut produce.

Examinând cauza și din oficiu,

Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi

luat în considerare în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc.

pen., recursul declarat de inculpatul F.Ș. va fi respins, ca nefondat, cu

obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 5

februarie 2004 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul F.Ș. împotriva deciziei penale nr. 135/ A din 24 iunie

2004 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 5 februarie 2004 la

19 august 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 august 2004.