ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6324/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Condamnata D.A. a formulat o cerere de întrerupere a executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., prin sentința penală nr. 504 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/2003 a Curții de Apel Iași și decizia nr. 3967/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Se motivează că întreruperea executării este necesară, deoarece condamnata vrea să meargă acasă pentru a-și vinde casa, întrucât se degradează și se fură din aceasta, deoarece nu are cine o îngriji și păzi.

Tribunalul Iași a dispus efectuarea unei anchete sociale de către o comisie de la Consiliul local al com. Fântânele, jud. Iași. Comisia a constatat că, condamnata are pe raza comunei o locuință formată din una cameră cu bucătărie și paravan în stare de degradare, nefiind întreținută de nimeni. Prin sentința penală nr. 604 din 24 august 2004, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnată și a obligat-o să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentă onorariul de avocat oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției. Se motivează că starea de degradare a imobilului proprietatea condamnatei, nu reprezintă o împrejurare specială, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Chiar aflându-se în executarea pedepsei, condamnata poate face acte juridice de conservare sau de dispoziție, în ce privește proprietatea sa, de bunuri imobile sau mobile. Condamnata a declarat apel, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că cererea de întrerupere a executării pedepsei este fondată. Prin decizia penală nr. 321 din 23 septembrie 2004, Curtea de Apel Iași, a respins apelul declarat de condamnată, ca nefondat. Totodată, a obligat-o pe apelantă să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200.000 lei, onorariu apărător din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Se menționează că situația invocată de condamnată nu constituie o împrejurare specială din cauza căreia executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnată.

Împotriva deciziei instanței de apel, condamnata D.A. a declarat recurs, lăsând la aprecierea instanței soluționarea acestuia. În petiția de declarare a recursului, condamnata a arătat că solicită întreruperea executării pedepsei și pentru motive medicale, întrucât este suferindă. Recursul este nefondat. Instanțele de judecată au constatat corect că motivul invocat în cererea de întrerupere a executării pedepsei, nu constituie o împrejurare specială datorită căreia executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnată, conform art. 453 lit. c) C. proc. pen. În ceea ce privește motivul de întrerupere a executării pedepsei, pentru cauză de boală, arătat în petiția de recurs, nu poate fi invocat în acest stadiu procesual, ca temei juridic al cererii sale de a se întrerupe executarea pedepsei începute, deoarece temeinicia și legalitatea hotărârii atacate se verifică în raport de motivul invocat de petiționar și supus spre examinare primei instanțe.

Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a obliga pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata D.A. împotriva deciziei penale nr. 321 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă recurenta condamnată să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.