ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2862/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 11 septembrie

2001, Consiliul Local la municipiului Craiova a chemat în judecată Ministerul

Industriilor și SC M. SA Craiova, solicitând constatarea nulității parțiale a

certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0429/1993

și respectiv, nr. 0430/1993, în ceea ce privește imobilul - teren și

construcție, situat în Craiova, utilizat ca, creșă și grădiniță de copii.

În motivarea acțiunii a

arătat că acest imobil a fost construit din fondurile Întreprinderii de Confecții

Craiova, în prezent SC M. SA, dar pe baza unui protocol încheiat la 31

decembrie 1990, cu Inspectoratul Școlar Județean Dolj, a fost predat acestuia din

urmă și în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, s-a

reintegrat în patrimoniul instituțiilor și unităților din subordinea

Ministerului Învățământului.

Ca urmare, prin hotărârea Consiliului

Local al municipiului Craiova nr. 173 din 13 iulie 2001, de modificare a

hotărârii nr. 147/1993, imobilul (grădiniță) a fost inclus în lista bunurilor ce

aparțin domeniului public de interes local.

A precizat că în opinia sa,

ambele certificate de atestare a dreptului de proprietate sunt nelegale,

deoarece societatea comercială pârâtă a transmis încă din anul 1990, activul și

pasivul grădiniței de copii, către Inspectoratul Școlar Dolj și pe de altă

parte, la data emiterii lor, imobilul nu se mai află în circuitul civil, ci

forma obiectul proprietății de stat, atribuit în administrarea Ministerului

Educației Naționale.

Prin sentința civilă nr. 1143/D

din 4 decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea, în sensul că a anulat parțial certificatul de

atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0429/1993, emis în favoarea

pârâtei secunde, pentru suprafața de 4885 mp de teren.

Aceeași instanță a pronunțat

apoi, încheierea din 18 februarie 2002, prin care, la cererea reclamantului, a

îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul

anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0430/1993,

în loc de certificatul seria M.03 nr. 0429/1993.

Curtea de apel a reținut că

o atare soluție se impune, deoarece, chiar dacă au fost realizate din fondurile

întreprinderii de confecții și pentru o perioadă, construcția și terenul

aferent au figurat în patrimoniul actualei societăți comerciale pârâte; ca

efect al aplicării art. 166 din Legea nr. 84/1995, aceste bunuri au revenit în

patrimoniul unităților de învățământ.

S-a apreciat, totodată, că

societatea comercială își păstrează dreptul de a se adresa cu o acțiune în

reducerea prețului convenit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dar

nu se poate prevala de acesta, pentru a invoca caracterul său de act translativ

al dreptului de proprietate.

Împotriva sentinței și a încheierii

de îndreptare a declarat recurs, pârâta SC M. SA Craiova.

Recurenta a susținut că în

mod eronat prima instanță a admis acțiunea, întrucât ea a făcut dovada dreptului

de proprietate asupra bunului imobil în discuție, atât cu certificatele de

atestare obținute în anul 1993, cât și cu contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni

încheiate ca urmare a privatizării societății comerciale.

O atare dovadă nu a fost

făcută, însă, de reclamant, deoarece protocolul încheiat în baza H.G. nr. 940/1990,

nu ține loc de titlu de proprietate și oricum, dispozițiile Legii nr. 84/1995,

menționate în acțiune, nu puteau să înlăture aplicabilitatea normelor și

procedurilor legale privitoare la privatizare.

Recursul este fondat.

Cum deja s-a arătat, prin

însăși acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Local al municipiului Craiova a

admis că imobilul folosit ca, creșă și grădiniță de copii, situat în Craiova, a

fost construit din fondurile Întreprinderii de Confecții Craiova, în prezent SC

M. SA Craiova.

Această societate s-a

privatizat ulterior și în baza contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.

7 din 10 ianuarie 1995, nr. 2 din 19 ianuarie 1995 și nr. 60 din 7 martie 1995

a dobândit dreptul de proprietate, inclusiv asupra construcției și terenului în

suprafață de 4197 mp menționate la adresa de mai sus.

Rezultă, așadar, că la data

intrării în vigoare a Legii învățământului nr. 85/1995, bunul imobil aparținea

pârâtei și nu putea fi reintegrat în baza materială sau în patrimoniul

unităților și instituțiilor de învățământ existente în subordinea Ministerului

Educației Naționale.

Pentru aceeași concluzie

pledează și Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, a Curții Constituționale,

prin care s-a statuat că prevederile art. 166 alin. (3) din Legea

învățământului nr. 85/1995, invocate de reclamant, sunt constituționale numai

în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente

procesului de construcție și educație, se referă la imobilele din patrimoniul

societăților comerciale la care statul deține majoritatea capitalului social,

nu și la imobilele aparținând societăților comerciale care s-au privatizat în

condițiile legii.

Cât privește protocolul încheiat

de fosta Întreprindere de Confecții Craiova, cu Inspectoratul Școlar al județului

Dolj, la data de 31 decembrie 1990, argumentele instanței sunt eronate, pentru

că acest document nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a

dreptului de proprietate asupra imobilului, în favoarea instituției de

învățământ.

Operațiunea materială

consemnată în protocol s-a realizat pentru aplicarea dispozițiilor cuprinse în H.G.

nr. 940/1990, care, însă, reglementau exclusiv organizarea și atribuțiile

Ministerului Învățământului și Științei.

Este semnificativ și faptul

că terenul aferent construcției nu se regăsește în conținutul protocolului,

ceea ce înseamnă că el nu a fost predat efectiv Inspectoratului Școlar al județului

Dolj, rămânând în administrarea și folosința recurentei.

Nu este lipsită de relevanță

juridică nici împrejurarea că prin sentința civilă nr. 360 din 14 ianuarie

1997, Judecătoria Craiova a admis în parte acțiunea introdusă de SC M. SA

Craiova și a obligat pârâtele Grădinița de copii de pe lângă Fabrica de

Confecții Craiova, Creșa de copii de pe lângă aceeași fabrică și Spitalul

Clinic Județean nr. 1 Craiova să încheie cu reclamanta, contracte de închiriere

pentru spațiile în litigiu, ocupate la data respectivă.

În considerentele hotărârii

s-a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra

spațiilor utilizate și terenului aferent, cu titluri a căror anulare în

justiție nu fusese cerută, iar prin decizia nr. 1948 din 20 august 1997, Tribunalul

Dolj, secția civilă, a respins ca nefondat, apelul declarat în cauză de către

Grădinița C. Craiova.

Având în vedere argumentele expuse

în cele ce preced și inexistența unui drept subiectiv legitim al reclamantului sau

al unității administrativ-teritoriale asupra construcției și terenului aferent

care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ anulat parțial de

instanță, urmează a se admite recursul.

Pe cale de consecință, va fi

modificată sentința atacată și în fond, respinsă acțiunea în contencios

administrativ, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 1

alin. (1) și ale art.15 din Legea nr. 29/1990, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC M. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 842 din 4 decembrie 2001

și a încheierii din 18 februarie 2002, pronunțate de Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 1143/A/2001.

Modifică sentința atacată

și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al municipiului

Craiova.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.