ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2862/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 septembrie 2001, Consiliul Local la municipiului Craiova a chemat în judecată Ministerul Industriilor și SC M. SA Craiova, solicitând constatarea nulității parțiale a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0429/1993 și respectiv, nr. 0430/1993, în ceea ce privește imobilul - teren și construcție, situat în Craiova, utilizat ca, creșă și grădiniță de copii. În motivarea acțiunii a arătat că acest imobil a fost construit din fondurile Întreprinderii de Confecții Craiova, în prezent SC M. SA, dar pe baza unui protocol încheiat la 31 decembrie 1990, cu Inspectoratul Școlar Județean Dolj, a fost predat acestuia din urmă și în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, s-a reintegrat în patrimoniul instituțiilor și unităților din subordinea Ministerului Învățământului.

Ca urmare, prin hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova nr. 173 din 13 iulie 2001, de modificare a hotărârii nr. 147/1993, imobilul (grădiniță) a fost inclus în lista bunurilor ce aparțin domeniului public de interes local. A precizat că în opinia sa, ambele certificate de atestare a dreptului de proprietate sunt nelegale, deoarece societatea comercială pârâtă a transmis încă din anul 1990, activul și pasivul grădiniței de copii, către Inspectoratul Școlar Dolj și pe de altă parte, la data emiterii lor, imobilul nu se mai află în circuitul civil, ci forma obiectul proprietății de stat, atribuit în administrarea Ministerului Educației Naționale. Prin sentința civilă nr. 1143/D din 4 decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, în sensul că a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0429/1993, emis în favoarea pârâtei secunde, pentru suprafața de 4885 mp de teren.

Aceeași instanță a pronunțat apoi, încheierea din 18 februarie 2002, prin care, la cererea reclamantului, a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0430/1993, în loc de certificatul seria M.03 nr. 0429/1993. Curtea de apel a reținut că o atare soluție se impune, deoarece, chiar dacă au fost realizate din fondurile întreprinderii de confecții și pentru o perioadă, construcția și terenul aferent au figurat în patrimoniul actualei societăți comerciale pârâte; ca efect al aplicării art. 166 din Legea nr. 84/1995, aceste bunuri au revenit în patrimoniul unităților de învățământ.

S-a apreciat, totodată, că societatea comercială își păstrează dreptul de a se adresa cu o acțiune în reducerea prețului convenit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu se poate prevala de acesta, pentru a invoca caracterul său de act translativ al dreptului de proprietate. Împotriva sentinței și a încheierii de îndreptare a declarat recurs, pârâta SC M. SA Craiova. Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, întrucât ea a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil în discuție, atât cu certificatele de atestare obținute în anul 1993, cât și cu contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate ca urmare a privatizării societății comerciale.

O atare dovadă nu a fost făcută, însă, de reclamant, deoarece protocolul încheiat în baza H.G. nr. 940/1990, nu ține loc de titlu de proprietate și oricum, dispozițiile Legii nr. 84/1995, menționate în acțiune, nu puteau să înlăture aplicabilitatea normelor și procedurilor legale privitoare la privatizare. Recursul este fondat. Cum deja s-a arătat, prin însăși acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Local al municipiului Craiova a admis că imobilul folosit ca, creșă și grădiniță de copii, situat în Craiova, a fost construit din fondurile Întreprinderii de Confecții Craiova, în prezent SC M. SA Craiova. Această societate s-a privatizat ulterior și în baza contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 7 din 10 ianuarie 1995, nr. 2 din 19 ianuarie 1995 și nr. 60 din 7 martie 1995 a dobândit dreptul de proprietate, inclusiv asupra construcției și terenului în suprafață de 4197 mp menționate la adresa de mai sus.

Rezultă, așadar, că la data intrării în vigoare a Legii învățământului nr. 85/1995, bunul imobil aparținea pârâtei și nu putea fi reintegrat în baza materială sau în patrimoniul unităților și instituțiilor de învățământ existente în subordinea Ministerului Educației Naționale. Pentru aceeași concluzie pledează și Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 85/1995, invocate de reclamant, sunt constituționale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de construcție și educație, se referă la imobilele din patrimoniul societăților comerciale la care statul deține majoritatea capitalului social, nu și la imobilele aparținând societăților comerciale care s-au privatizat în condițiile legii.

Cât privește protocolul încheiat de fosta Întreprindere de Confecții Craiova, cu Inspectoratul Școlar al județului Dolj, la data de 31 decembrie 1990, argumentele instanței sunt eronate, pentru că acest document nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului, în favoarea instituției de învățământ. Operațiunea materială consemnată în protocol s-a realizat pentru aplicarea dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 940/1990, care, însă, reglementau exclusiv organizarea și atribuțiile Ministerului Învățământului și Științei. Este semnificativ și faptul că terenul aferent construcției nu se regăsește în conținutul protocolului, ceea ce înseamnă că el nu a fost predat efectiv Inspectoratului Școlar al județului Dolj, rămânând în administrarea și folosința recurentei.

Nu este lipsită de relevanță juridică nici împrejurarea că prin sentința civilă nr. 360 din 14 ianuarie 1997, Judecătoria Craiova a admis în parte acțiunea introdusă de SC M. SA Craiova și a obligat pârâtele Grădinița de copii de pe lângă Fabrica de Confecții Craiova, Creșa de copii de pe lângă aceeași fabrică și Spitalul Clinic Județean nr. 1 Craiova să încheie cu reclamanta, contracte de închiriere pentru spațiile în litigiu, ocupate la data respectivă. În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra spațiilor utilizate și terenului aferent, cu titluri a căror anulare în justiție nu fusese cerută, iar prin decizia nr. 1948 din 20 august 1997, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins ca nefondat, apelul declarat în cauză de către Grădinița C. Craiova.

Având în vedere argumentele expuse în cele ce preced și inexistența unui drept subiectiv legitim al reclamantului sau al unității administrativ-teritoriale asupra construcției și terenului aferent care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ anulat parțial de instanță, urmează a se admite recursul. Pe cale de consecință, va fi modificată sentința atacată și în fond, respinsă acțiunea în contencios administrativ, ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art.15 din Legea nr. 29/1990, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 842 din 4 decembrie 2001 și a încheierii din 18 februarie 2002, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 1143/A/2001. Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al municipiului Craiova. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.