ÎCCJ, decizie (scj.ro #85141)

Imobil proprietate a unei societăți comerciale. Reintegrare în patrimoniul instituțiilor din sistemul învățământului de stat. Condiții. Legea nr.84/1995 , art.166 alin.(3) Potrivit art.166 alin.(3) din Legea învățământului, nr.84/1995, baza materială aferentă procesului de instruire și de educație și realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat. În cauză, s-a reținut că, la data intrării în vigoare a Legii nr.84/1995, imobilul în privința căruia Consiliul local al municipiului Craiova solicită reintegrarea în patrimoniul ministerului și al unităților de învățământ, invocându-se prevederile susmenționate, aparținea pârâtei S.C.

„M.” S.A., care dobândise dreptul de proprietate asupra construcției și terenului aferent, în baza contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, încheiate în cadrul procesului de privatizare. Totodată, instanța a reținut că protocolul prin care imobilul a fost predat Inspectoratului Școlar al Județului Dolj nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate, întrucât consemnează o operațiune materială realizată în aplicarea H.G. nr.940/1990 care reglementa organizarea, funcționarea și atribuțiile Ministerului Învățământului și Științei.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr.2862 din 26 aprilie 2005 Notă : Instanța a avut în vedere prevederile art.166 alin.(3) din Legea învățământului nr.84/1995, în forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.606 din 10 decembrie 1999. La data de 11 septembrie 2001,Consiliul local la municipiului Craiova a chemat în judecată Ministerul Industriilor și S.C. „M.” S.A., solicitând constatarea nulității parțiale a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.0429/1993 și respectiv, nr.0430/1993, în ceea ce privește imobilul - teren și construcție – situat în Craiova, strada Dumitrie Gerota nr.28, utilizat ca, creșă și grădiniță de copii.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că acest imobil a fost construit din fondurile Intreprinderii de Stat Confecții Craiova, în prezent S.C. „M” S.A., dar pe baza unui protocol încheiat la 31 decembrie 1990 cu Inspectoratul Școlar Județean Dolj, a fost predat acestuia din urmă și, în temeiul art.166 alin.(3) din Legea învățământului nr.84/1995, s-a reintegrat în patrimoniul instituțiilor și unităților din subordinea Ministerului Învățământului. Ca urmare, prin hotărârea Consiliului local al municipiului Craiova nr.173 din 13 iulie 2001 de modificare a hotărârii nr.147/1993, imobilul (grădiniță) a fost inclus în lista bunurilor ce aparțin domeniului public de interes local.

Totodată, reclamantul a precizat că, în opinia sa, ambele certificate de atestare a dreptului de proprietate sunt nelegale deoarece societatea comercială pârâtă a transmis încă din anul 1990, activul și pasivul grădiniței de copii către Inspectoratul Școlar Județean Dolj și, pe de altă parte, la data emiterii lor, imobilul nu se mai află în circuitul civil, ci forma obiectul proprietății de stat, atribuit în administrarea Ministerului Educației Naționale. Prin sentința civilă nr.1143/D din 4 decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ a admis acțiunea în sensul că a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.0429/1993, emis în favoarea pârâtei secunde pentru suprafața de 4885 m.p.

de teren. Curtea de apel a reținut că o atare soluție se impune deoarece, chiar dacă au fost realizate din fondurile intreprinderii de confecții și pentru o perioadă, construcția și terenul aferent au figurat în patrimoniul actualei societăți comerciale pârâte, ca efect al aplicării art.166 alin.(3) din Legea nr.84/1995, aceste bunuri au revenit în patrimoniul unităților de învățământ. S-a apreciat totodată, că societatea comercială își păstrează dreptul de a se adresa cu o acțiune în reducerea prețului convenit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu se poate prevala de acesta pentru a invoca caracterul său de act translativ al dreptului de proprietate. Împotriva sentinței și a încheierii de îndreptare a declarat recurs pârâta S.C.

”M.” S.A.. Recurenta a susținut că, în mod eronat, prima instanță a admis acțiunea, întrucât ea a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil în discuție, atât cu certificatele de atestare obținute în anul 1993, cât și cu contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiate ca urmare a privatizării societății comerciale. O atare dovadă nu a fost făcută însă de reclamant, deoarece protocolul încheiat în baza H.G. nr.940/1990 nu ține loc de titlu de proprietate și oricum, dispozițiile Legii nr.84/1995 menționate în acțiune, nu puteau să înlăture aplicabilitatea normelor și procedurilor legale privitoare la privatizare. Recursul este fondat. Cum deja s-a arătat, prin însăși acțiunea formulată, reclamantul Consiliul local al municipiului Craiova a admis că imobilul folosit ca grădiniță de copii și creșă, situat în municipiul Craiova, a fost construit din fondurile Intreprinderii de Stat Confecții Craiova, în prezent S.C.

„M.” S.A.. Această societate s-a privatizat ulterior și în baza contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.7 din 10 ianuarie 1995, nr.2 din 19 ianuarie 1995 și nr.60 din 7 martie 1995 a dobândit dreptul de proprietate inclusiv asupra construcției și terenului în suprafață de 4197 m.p. menționate la adresa de mai sus. Rezultă așadar, că la data intrării în vigoare a Legii învățământului nr.85/1995, bunul imobil aparținea pârâtei și nu putea fi reintegrat în baza materială sau în patrimoniul unităților și instituțiilor de învățământ existente în subordinea Ministerului Educației Naționale.

Pentru aceeași concluzie pledează și decizia nr.121 din 16 octombrie 1996 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că prevederile art.166 alin.3 din Legea învățământului nr.85/1995 invocate de reclamant sunt constituționale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de construcție și educație, se referă la imobilele din patrimoniul societăților comerciale la care statul deține majoritatea capitalului social, nu și la imobilele aparținând societăților comerciale care s-au privatizat în condițiile legii. Cât privește protocolul încheiat de fosta Întreprindere de Confecții Craiova cu Inspectoratul Școlar al Județului Dolj la data de 31 decembrie 1990, argumentele instanței sunt eronate pentru că acest document nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea instituției de învățământ.

Operațiunea materială consemnată în protocol s-a realizat pentru aplicarea dispozițiilor cuprinse în H.G. nr.940/1990, cere însă, reglementau exclusiv organizarea și atribuțiile Ministerului Învățământului și Științei. Este semnificativ și faptul că terenul aferent construcției nu se regăsește în conținutul protocolului, ceea ce înseamnă că el nu a fost predat efectiv Inspectoratului Școlar al Județului Dolj, rămânând în administrarea și folosința recurentei. Nu este lipsită de relevanță juridică nici împrejurarea că prin sentința civilă nr.360 din 14 ianuarie 1997, Judecătoria Craiova a admis în parte acțiunea introdusă de S.C. „M.” S.A. și a obligat pârâtele Grădinița de copii de pe lângă Fabrica de Confecții Craiova, Creșa de copii de pe lângă aceeași fabrică și Spitalul Clinic Județean nr.1 Craiova să încheie cu reclamanta contracte de închiriere pentru spațiile în litigiu, ocupate la data respectivă.

În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra spațiilor utilizate și terenului aferent, cu titluri a căror anulare în justiție nu fusese cerută, iar prin decizia civilă nr.1948 din 20 august 1997, Tribunalul Dolj, Secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de către Grădinița „Confecții” Craiova. Având în vedere argumentele expuse în cele ce preced și inexistența unui drept subiectiv legitim al reclamantului sau al unității administrativ - teritoriale asupra construcției și terenului aferent care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ anulat parțial de instanță, urmează a se admite recursul. Recursul va fi admis, va fi modificată sentința civilă atacată și în fond, va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată.