ÎCCJ, decizie (scj.ro #85141)

Imobil proprietate a unei societăți comerciale. Reintegrare în

patrimoniul instituțiilor din sistemul învățământului de stat. Condiții.

Legea nr.84/1995

, art.166 alin.(3)

Potrivit art.166 alin.(3) din Legea

învățământului, nr.84/1995, baza materială aferentă procesului de instruire și

de educație și realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor

și întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989,

se reintegrează, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educației Naționale, al

instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din

sistemul învățământului de stat.

În cauză, s-a reținut că, la data intrării în

vigoare a Legii nr.84/1995, imobilul în privința căruia Consiliul local al

municipiului Craiova solicită reintegrarea în patrimoniul ministerului și al

unităților de învățământ, invocându-se prevederile susmenționate, aparținea

pârâtei S.C. „M.” S.A., care dobândise dreptul de proprietate asupra

construcției și terenului aferent, în baza contractelor de vânzare-cumpărare de

acțiuni, încheiate în cadrul procesului de privatizare.

Totodată, instanța a reținut că protocolul

prin care imobilul a fost predat Inspectoratului Școlar al Județului Dolj nu

are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate,

întrucât consemnează o operațiune materială realizată în aplicarea H.G.

nr.940/1990 care reglementa organizarea, funcționarea și atribuțiile

Ministerului Învățământului și Științei.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia nr.2862 din 26 aprilie 2005

Notă

: Instanța a avut în vedere prevederile art.166 alin.(3) din Legea

învățământului nr.84/1995, în forma republicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr.606 din 10 decembrie 1999.

La data de 11 septembrie 2001,Consiliul local la municipiului Craiova a chemat

în judecată Ministerul Industriilor și S.C. „M.” S.A., solicitând constatarea

nulității parțiale a certificatelor de  atestare a  dreptului de

proprietate seria M03 nr.0429/1993 și respectiv, nr.0430/1993, în ceea ce

privește imobilul -  teren și construcție – situat în Craiova, strada

Dumitrie Gerota nr.28, utilizat  ca, creșă și grădiniță de copii.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că acest imobil a  fost construit din

fondurile Intreprinderii de  Stat Confecții Craiova, în prezent S.C. „M”

S.A., dar pe baza  unui protocol încheiat  la 31 decembrie 1990

cu  Inspectoratul Școlar Județean Dolj, a  fost predat

acestuia  din urmă și, în temeiul art.166 alin.(3) din Legea

învățământului nr.84/1995, s-a reintegrat în patrimoniul instituțiilor și

unităților din subordinea Ministerului Învățământului.

Ca urmare, prin hotărârea Consiliului local al municipiului Craiova nr.173 din

13 iulie 2001 de modificare a hotărârii nr.147/1993, imobilul (grădiniță)

a  fost inclus în lista bunurilor ce aparțin domeniului public de interes

local.

Totodată, reclamantul a precizat că, în opinia sa, ambele certificate de

atestare a dreptului de proprietate sunt nelegale deoarece societatea

comercială pârâtă a transmis încă din anul 1990,  activul și pasivul

grădiniței de  copii către Inspectoratul Școlar Județean Dolj și, pe

de  altă parte, la data  emiterii lor, imobilul nu se mai află în

circuitul civil, ci forma obiectul proprietății de  stat,  atribuit

în administrarea Ministerului Educației Naționale.

Prin sentința  civilă nr.1143/D din 4  decembrie 2001, Curtea de Apel

Craiova - Secția de  contencios administrativ a admis  acțiunea în

sensul că a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate

seria M03 nr.0429/1993, emis în favoarea pârâtei secunde pentru suprafața de

4885 m.p. de teren.

Curtea de  apel a  reținut  că o atare  soluție se impune

deoarece, chiar  dacă au fost realizate din fondurile intreprinderii

de  confecții și pentru o perioadă, construcția și terenul aferent au

figurat în patrimoniul actualei societăți comerciale  pârâte, ca efect al

aplicării art.166 alin.(3) din Legea nr.84/1995, aceste bunuri au revenit în

patrimoniul unităților  de  învățământ.

S-a apreciat  totodată, că societatea comercială își păstrează dreptul

de  a se adresa cu o acțiune în reducerea prețului convenit la

încheierea  contractului de vânzare-cumpărare, dar nu se poate

prevala  de  acesta pentru a invoca caracterul său de act translativ

al dreptului de proprietate.

Împotriva sentinței și a  încheierii de îndreptare a  declarat

recurs  pârâta S.C. ”M.” S.A..

Recurenta a susținut că, în mod eronat, prima instanță a  admis

acțiunea, întrucât ea a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra  bunului imobil în discuție, atât  cu certificatele de

atestare obținute în anul 1993, cât și cu contractele  de  vânzare -

cumpărare  de  acțiuni încheiate  ca urmare a privatizării

societății comerciale.

O atare dovadă nu a  fost făcută însă de  reclamant, deoarece

protocolul încheiat în baza H.G. nr.940/1990 nu ține loc de titlu de

proprietate și oricum,  dispozițiile Legii nr.84/1995 menționate în

acțiune, nu puteau să înlăture aplicabilitatea normelor și procedurilor legale

privitoare la privatizare.

Recursul este fondat.

Cum deja s-a arătat, prin însăși acțiunea formulată,  reclamantul

Consiliul local al municipiului  Craiova  a admis că imobilul folosit

ca grădiniță de copii și creșă, situat în municipiul Craiova, a fost construit

din fondurile Intreprinderii de Stat Confecții Craiova, în prezent S.C. „M.”

S.A..

Această societate s-a privatizat ulterior și în baza contractelor de

vânzare-cumpărare de  acțiuni nr.7 din 10 ianuarie 1995, nr.2 din 19

ianuarie 1995 și nr.60 din 7 martie 1995 a  dobândit dreptul de

proprietate inclusiv asupra construcției și terenului în suprafață de 4197 m.p.

menționate la adresa de mai sus.

Rezultă așadar, că la data intrării în vigoare a Legii învățământului

nr.85/1995, bunul imobil aparținea pârâtei și nu putea  fi reintegrat în

baza materială sau în patrimoniul unităților și instituțiilor de învățământ

existente în subordinea Ministerului Educației Naționale.

Pentru aceeași concluzie pledează și decizia nr.121 din 16 octombrie 1996 a

Curții Constituționale, prin care  s-a statuat  că  prevederile art.166

alin.3 din Legea învățământului nr.85/1995 invocate de reclamant sunt

constituționale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei

materiale  aferente procesului de  construcție și educație, se referă

la imobilele din patrimoniul societăților comerciale la care statul deține

majoritatea  capitalului social, nu și la imobilele aparținând

societăților comerciale care

s-au privatizat  în condițiile legii.

Cât privește protocolul  încheiat de  fosta Întreprindere de Confecții

Craiova cu Inspectoratul Școlar al Județului Dolj la  data de 31 decembrie

1990, argumentele instanței sunt eronate pentru că acest document nu are

natura  unui act juridic  valabil de transmitere a dreptului de

proprietate  asupra imobilului în favoarea instituției de învățământ.

Operațiunea materială consemnată în protocol s-a realizat pentru aplicarea

dispozițiilor cuprinse în H.G. nr.940/1990, cere însă, reglementau exclusiv

organizarea și atribuțiile Ministerului Învățământului și  Științei.

Este semnificativ și faptul că terenul aferent  construcției nu se

regăsește în conținutul protocolului, ceea ce  înseamnă că el nu  a

fost predat efectiv Inspectoratului Școlar al Județului Dolj, rămânând în

administrarea și folosința recurentei.

Nu este lipsită de relevanță juridică nici  împrejurarea  că prin

sentința civilă nr.360 din 14 ianuarie 1997, Judecătoria Craiova a admis în

parte acțiunea introdusă de S.C. „M.” S.A. și a obligat  pârâtele

Grădinița  de  copii de pe lângă Fabrica  de Confecții Craiova,

Creșa  de  copii de pe lângă aceeași fabrică și Spitalul Clinic

Județean nr.1 Craiova să încheie cu reclamanta  contracte  de

închiriere pentru spațiile în litigiu, ocupate la data respectivă.

În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanta a făcut  dovada

dreptului său de proprietate  asupra spațiilor utilizate și terenului

aferent, cu titluri a căror anulare în justiție nu fusese  cerută, iar

prin decizia civilă nr.1948 din 20 august 1997, Tribunalul Dolj, Secția

civilă a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de  către Grădinița

„Confecții” Craiova.

Având în vedere argumentele  expuse  în cele  ce preced și

inexistența unui drept subiectiv legitim al reclamantului sau  al unității

administrativ - teritoriale asupra construcției și terenului aferent care să fi

fost vătămat prin emiterea  actului administrativ  anulat parțial de

instanță, urmează a se  admite  recursul.

Recursul va fi admis, va fi modificată sentința civilă atacată și în fond, va

fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată.