ÎCCJ, decizie (scj.ro #82114)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82114) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea
unei instituții de învățământ. Cerere de restituire în natură. Admisibilitate.
Cuprins
pe materi
i. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în
mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei instituții de învățământ.
Cerere de restituire în natură. Admisibilitate.
Index
alfabetic
. Drept civil.
-
Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea
unei instituții de învățământ.
-
Cerere de restituire în natură.
-
Admisibilitate.
Legea
nr
. 10/2001:
art
.
1,
art
. 7 alin. (1),
art
.
16 alin. (1),
Legea
nr
. 84/1995
art
. 166 alin. (4)
Legea
nr
. 247/2005.
Potrivit Legii
nr
. 10/2001, imobilele
preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte
persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie
în natură, iar în cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor
stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Rezultă cu pregnanță din interpretarea acestor texte,
prioritatea restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent.
Această soluție legislativă a fost accentuată ca urmare a
modificării - prin Legea
nr
. 247/2005 –
prevederilor
art
. 16 din lege care, în redactarea
actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și afectate exclusiv și
nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori
socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate,
cu obligația de a-i menține
afectațiunea
pe o
perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data
emiterii deciziei ori dispoziției.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 3714 din 11 aprilie 2006.
Prin notificările formulate în baza Legii
nr
.
10/2001
C.E
., a cerut Universității din Craiova
– Facultatea de Agronomie și ulterior Primăriei Municipiului Craiova,
restituirea în natură a unui teren în suprafață de 1900
m.p
.,
situat în Craiova, județul
Dolj
.
Prin decizia
nr
. 601/A din 10 iulie
2001, Universitatea din Craiova a respins această solicitare, cu motivarea că
terenul este folosit ca bază didactică, fiind încorporat Laboratorului de
Mașini Agricole din cadrul Facultății de Agronomie.
Ulterior, prin dispoziția
nr
. 481 din
20 ianuarie 2003, Primăria Municipiului Craiova, a înaintat Universității din
Craiova spre competentă soluționare, notificarea formulată de persoana
îndreptățită, cu motivarea că aceasta este persoana juridică deținătoare.
La 14 februarie 2003,
C.E
. a contestat
această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria
Municipiului Craiova și Universitatea Craiova, restituirea în natură a
imobilului în legătură cu care a formulat notificarea.
În motivarea contestației, persoana îndreptățită a arătat că
terenul a aparținut autorului său
I.I.Ș
. și a
fost confiscat în baza unei sentințe penale pronunțată de Tribunalul Militar
Craiova, ulterior anulată prin decizia
nr
. 1588 din
21 iunie 1996 a Curții Supreme de Justiție – Secția Penală.
Trimiterea notificării către Facultatea de Agronomie se mai
arată, este contrară legii, în condițiile în care aceasta este un detentor
precar, terenul aparținând Primăriei Craiova, în calitate de succesoare legală
a fostului Sfat Popular Craiova.
Tribunalul
Dolj
, secția civilă, prin
sentința
nr
. 334 din 30 iunie 2003, a respins
cererea, reținând în esență că persoana juridică deținătoare este Universitatea
din Craiova, unitate bugetară din învățământ, situație în care aplicabile în
cauză sunt dispozițiile
art
. 16 alin. (1) din Legea
nr
. 10/2001 și
art
. 166 alin. (4)
din Legea învățământului
nr
. 84/1995, modificată.
Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Craiova,
secția civilă care, prin decizia
nr
. 359 din 21
noiembrie 2003 a anulat sentința și a reținut cauza spre
rejudecare
,
în vederea completării probatoriului.
Aceeași instanță, prin decizia
nr
. 439
din 10 decembrie 2003 a admis contestația, a anulat decizia Universității
Craiova și a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în
suprafață de 1900
m.p
. situat în Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că,
respingerea notificării este nejustificată în condițiile în care terenul
preluat abuziv din proprietatea autorului reclamantei, nu este ocupat de
construcții sau alte utilități.
În cauză, a declarat recurs Universitatea din Craiova care,
susține, în esență, că, dat fiind dispozițiile imperative decurgând din
art
. 16 al Legii
nr
. 10/2001,
reclamanta nu era îndreptățită la restituirea în natură a terenului în litigiu
care, de altfel, nu este „liber” în sensul legii, el fiind folosit ca poligon
de instrucție a studenților Facultății de Agronomie.
Recursul se privește ca
nefondat
,
urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente.
Potrivit dispozițiilor
art
. 1 alin.
(1) din Legea
nr
. 10/2001, în varianta în vigoare la
data pronunțării hotărârii atacate, text preluat integral după modificarea
acesteia prin Legea
nr
. 247/2005, imobilele preluate
în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane
juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie în natură,
în condițiile acestei legi. Tot astfel,
art
. 7 alin.
(1) din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se
restituie în natură.
Potrivit alineatului 2 al textului, în cazurile când restituirea
în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Rezultă cu pregnanță din interpretarea acestor texte,
prioritatea restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent.
Această soluție legislativă a fost accentuată ca urmare a
modificării - prin Legea
nr
. 247/2005 –
prevederilor
art
. 16 din lege care, în redactarea
actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și afectate exclusiv și
nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori
socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate,
cu obligația de a-i menține
afectațiunea
pe o
perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data
emiterii deciziei ori dispoziției.
În speță, din probele administrate rezultă că terenul în litigiu
nu este ocupat de construcții de utilități proprietatea recurentei sau de
utilități publice, fiind situat la extremitatea de răsărit a incintei laboratoarelor
și folosit pentru parcarea unor
autovehicole
proprietate privată .
Ca atare, cum reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a
imobilului din patrimoniul autorului său (condamnat politic, ulterior fiind
achitat și înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii) în mod
corect a apreciat instanța că în cauză sunt aplicabile dispozițiile
art
. 7 alin. (1) și
art
. 10 din
Legea
nr
. 10/2001 și a dispus restituirea în natură.
Așa fiind, recursul a fost respins ca
nefondat
.