ÎCCJ, decizie (scj.ro #82114)

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea

unei instituții de învățământ. Cerere de restituire în natură. Admisibilitate.

Cuprins

pe materi

i. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în

mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei instituții de învățământ.

Cerere de restituire în natură. Admisibilitate.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea

unei instituții de învățământ.

-

Cerere de restituire în natură.

-

Admisibilitate.

Legea

nr

. 10/2001:

art

.

1,

art

. 7 alin. (1),

art

.

16 alin. (1),

Legea

nr

. 84/1995

art

. 166 alin. (4)

Legea

nr

. 247/2005.

Potrivit Legii

nr

. 10/2001, imobilele

preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie

în natură, iar în cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor

stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Rezultă cu pregnanță din interpretarea acestor texte,

prioritatea restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent.

Această soluție legislativă a fost accentuată ca urmare a

modificării  - prin Legea

nr

. 247/2005 –

prevederilor

art

. 16 din lege care, în redactarea

actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și afectate exclusiv și

nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori

socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate,

cu obligația de a-i menține

afectațiunea

pe o

perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data

emiterii deciziei ori dispoziției.

Î.C.C.J

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 3714 din 11 aprilie 2006.

Prin notificările formulate în baza Legii

nr

.

10/2001

C.E

., a cerut Universității  din Craiova

– Facultatea de Agronomie și ulterior Primăriei Municipiului Craiova,

restituirea în natură a unui teren în suprafață de 1900

m.p

.,

situat în Craiova, județul

Dolj

.

Prin decizia

nr

. 601/A din 10 iulie

2001, Universitatea din Craiova a respins această solicitare, cu motivarea că

terenul este folosit ca bază didactică, fiind încorporat Laboratorului de

Mașini Agricole din cadrul Facultății de Agronomie.

Ulterior, prin dispoziția

nr

. 481 din

20 ianuarie 2003, Primăria Municipiului Craiova, a înaintat Universității din

Craiova spre competentă soluționare, notificarea formulată de persoana

îndreptățită, cu motivarea că aceasta este persoana juridică deținătoare.

La 14 februarie 2003,

C.E

. a contestat

această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria

Municipiului Craiova și Universitatea Craiova, restituirea în natură a

imobilului în legătură cu care a formulat notificarea.

În motivarea contestației, persoana îndreptățită a arătat că

terenul a aparținut  autorului său

I.I.Ș

. și a

fost confiscat în baza unei sentințe penale pronunțată de Tribunalul Militar

Craiova, ulterior anulată prin decizia

nr

. 1588 din

21 iunie 1996 a Curții Supreme de Justiție – Secția Penală.

Trimiterea notificării către Facultatea de Agronomie se mai

arată, este contrară legii, în condițiile în care aceasta este un detentor

precar, terenul aparținând Primăriei Craiova, în calitate de succesoare legală

a fostului Sfat Popular Craiova.

Tribunalul

Dolj

, secția civilă, prin

sentința

nr

. 334 din 30 iunie 2003, a respins

cererea, reținând în esență că persoana juridică deținătoare este Universitatea

din Craiova, unitate bugetară din învățământ, situație în care aplicabile în

cauză sunt dispozițiile

art

. 16 alin. (1) din Legea

nr

. 10/2001 și

art

. 166 alin. (4)

din Legea învățământului

nr

. 84/1995, modificată.

Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Craiova,

secția civilă care, prin decizia

nr

. 359 din 21

noiembrie 2003 a anulat sentința și a reținut cauza spre

rejudecare

,

în vederea completării probatoriului.

Aceeași instanță, prin decizia

nr

. 439

din 10 decembrie 2003 a admis contestația, a anulat decizia Universității

Craiova și a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în

suprafață de 1900

m.p

. situat în Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că,

respingerea notificării este nejustificată în condițiile în care terenul

preluat abuziv din proprietatea autorului reclamantei, nu este ocupat de

construcții sau alte utilități.

În cauză, a declarat recurs Universitatea din Craiova care,

susține, în esență, că, dat fiind dispozițiile imperative decurgând din

art

. 16 al Legii

nr

. 10/2001,

reclamanta nu era îndreptățită la restituirea în natură a terenului în litigiu

care, de altfel, nu este „liber” în sensul legii, el fiind folosit ca poligon

de instrucție a studenților Facultății de Agronomie.

Recursul se privește ca

nefondat

,

urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente.

Potrivit dispozițiilor

art

. 1 alin.

(1) din Legea

nr

. 10/2001, în varianta în vigoare la

data pronunțării hotărârii atacate, text preluat integral după modificarea

acesteia prin Legea

nr

. 247/2005, imobilele preluate

în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane

juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie în natură,

în condițiile acestei legi. Tot astfel,

art

. 7 alin.

(1) din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se

restituie în natură.

Potrivit alineatului 2 al textului, în cazurile când restituirea

în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Rezultă cu pregnanță din interpretarea acestor texte,

prioritatea restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent.

Această soluție legislativă a fost accentuată ca urmare a

modificării  - prin Legea

nr

. 247/2005 –

prevederilor

art

. 16 din lege care, în redactarea

actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și afectate exclusiv și

nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori

socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate,

cu obligația de a-i menține

afectațiunea

pe o

perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data

emiterii deciziei ori dispoziției.

În speță, din probele administrate rezultă că terenul în litigiu

nu este ocupat de construcții de utilități proprietatea recurentei sau de

utilități publice, fiind situat la extremitatea de răsărit a incintei laboratoarelor

și folosit pentru parcarea unor

autovehicole

proprietate privată .

Ca atare, cum reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a

imobilului din patrimoniul autorului său (condamnat politic, ulterior fiind

achitat și înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii) în mod

corect a apreciat instanța că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art

. 7 alin. (1) și

art

. 10 din

Legea

nr

. 10/2001 și a dispus restituirea în natură.

Așa fiind, recursul a fost respins ca

nefondat

.